1,043 matches
-
ori că nu-i stă în putere să provoace nimic. Nici o revelație. Nici o viziune sau vis. E la discreția unor forțe necunoscute care se dezlănțuie când vor. În ea, în jur. În mintea și în corpul ei. Atunci aude voci, crâmpeie de fraze, vede figuri cunos cute sau pe care nu le-a întâlnit încă. De multe ori nu înțelege ce înseamnă. Nici dacă este vorba de prezent, trecut ori viitor. Cel mai rău e când nimic nu pare să aibă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu toate vestalele au reușit să se așeze pe perne, și prin ferestrele cu perdeluțe suspendate la colțuri se vede cum câteva cad unele peste altele. O voce ascuțită țipă dinăuntru la vizitiu să se oprească. Se aude chiar un crâmpei de înjurătură de care nu s-ar rușina nici o precupeață. În timp ce carul se îndepărtează, ochii lui Nero zăbovesc înde lung asupra ornamentelor de la spate: fulgerul lui Jupiter, păunul Iunonei și cucuveaua Athenei. Imediat ce lanțul de oameni se închide în urma vestalelor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le dădeam marinarilor spanioli să înghită anafura când am băgat de seamă că niște japonezi se uitau și ei șovăitori, dar curioși. Veniseră să arunce o privire la slujbă sătui de plictiseala zilnică de la bordul corăbiei? Ori fuseseră mișcați de crâmpeiele din Biblie pe care de șase zile le tălmăceam în japoneză pentru ei preț de câteva minute după ce ne isprăveam lecția de spaniolă? Sau luaseră în serios cuvintele mele prin care îi preveneam că în Nueva España nu vor putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de redacție”, eram năpădiți de metafore precum o ploaie de stele, prea îndepărtată să ne poată lumina, prea rece să ne poată încălzi și prea nefirească pentru a fi adevărată. Atunci cred că s-au născut pentru Alexandru pasiunile literare, crâmpeiele de jurnal și toate celelalte care se zidesc într-un om întreg pentru că sunt puse cu grijă într-o construcție desprinsă din cotidian și care reprezintă, atunci când avem noroc să o întâlnim, celălalt prieten. Această carte nu e un refugiu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Aș vrea să văd unde naiba mergem ca să pot filma totul. Într-un final, camionul se opri. Călătorii Își scoaseră capetele afară. Copacii erau mult mai Înalți aici, iar coroanele erau atât de dese Încât printre ele pătrundeau numai niște crâmpeie de lumină. Drumul se continua În sus și la stânga, dar prietenii mei Îi văzură pe doi dintre bărbați sărind din camion și apropiindu-se de un zid de tufișuri și alte Încrengături de grosimea unei saltele, pe partea cu muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lucrurile, când de fapt ei acționau în perfectă concordanță cu principiile comuniste: muncă, muncă ți iar muncă! OAMENI CU INIȚIATIVĂ în vara lui 1988 eram într-o tabără de creație împreună cu încă vreo douăzeci de-alde mine, împătimiți să surprindem crâmpeie din zestrea de frumuseți cu care natura ne-a fericit meleagurile. După ce am lepădat la hotel bagajele voluminoase pentru o ședere de vreo două săptămâni, și cele necesare lucrului pe teren, am pornit în grup spre Deia. Să nu vă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
roșietice... Altă dată, într-o trăsură mică (aceeași?), într-o după amiază de vară; la marginea unei păduri negre, pe vârful unui copac înalt, o găină salbatică... Eram copil? Eram cu tata? Sunt imaginile unor realități? Sunt imagini de vis? Crâmpeie din delirul frigurilor din copilărie? Fragmente din viața unui înaintaș înscrise în nervii ascendenței și luptând să iasă în lumina conștiinței? Azi se împlinesc treizeci și șase de ani de la moartea mamei... Timpul vine din viitor, trece în urmă, se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
într-o singură zi, Să mă întrec cu vântul și gândul în zbor Și să uit, însemnele cuvântului dor. Dar, asta mi-e firea și locul sub soare Și chiar fără aripi am să zbor peste mare, Să dau vieții crâmpei de culoare, Într-o lume ce încearcă haotic să zboare. Clipă suntem Alergăm către un timp ce ne cuprinde Venind de nicicând, de niciunde, Navigăm printre site-uri și umbre Către zile tăcute și sumbre. Trăim într-o lume nebună
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a început a se înviora, ceea ce, pentru doctorul Micu, era semnul cel mai evident că opera de vindecare desăvârșită rămânea ornicul din părete, adică timpului. După ce au plecat domniile lor la Sibiu și la Cluj, s-a abătut un alt crâmpei de iarnă peste Prelunci. S-a slobozit din miezul nopții vifor de omăt, care a început din ziua de Sfântul Ion Botezătorul, 7 ianuarie, și a ținut până la 10 ianuarie, ceasul amiezii. Atâta și-au răspuns, urlând cu felurite modulații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iar când am vrut să pun o întrebare, tata m-a oprit cu un gest. Am așteptat așadar ca el să se întoarcă dintre amintiri și să înceapă singur să vorbească: — Frazele pe care ți le-am repetat, Hassan, sunt crâmpeie din spusele șeicului rostite cu câteva luni înainte de căderea Granadei. Fie că sunt sau nu de acord cu spusele lui, sunt totuși foarte zdruncinat, chiar dacă mi le aduc aminte după zece ani. Îți poți așadar închipui ce efect produceau predicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și mai puțin să mă îmbăt la întoarcerea dintr-un pelerinaj. Dar, după niște săptămâni petrecute pe mare, un mic chef era binevenit. Abia intraserăm - încă mai căutam din ochi un colț de masă unde să ne așezăm - când un crâmpei de frază m-a făcut să tresar. Am ciulit urechea. Un marinar povestea că văzuse expus într-o piață publică din Oran capul tăiat al lui Aruj Barbă Roșie, ucis de castilieni, care-și plimbau macabrul trofeu din port în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din ce în ce mai mult. — Fascinant paradox, spuse Mallit. — Fascinant, spuse bănuitor Khallit. Apoi vârtejul îi cuprinse. Dat fiind faptul că erau niște simple concepte, produsele nu tocmai umane ale unei imaginații străine, forța sosirii lui Virgil Jones îi spulberă. Se întoarseră la crâmpeiele de energie din care izvorâseră odinioară. Pe planeta Dansatorilor Spiralei lumea ar fi spus „au dansat până la capăt Dansul Neputinței“. Vultur-în-Zbor deschisese ochii. Vârtejul stătea în fața lui și se domolea. începea să semene a om. — Demonul învolburat! strigă Vultur-în-Zbor, folosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nimic altceva. — Generalii ruși, răspunse Virgil, se numesc Pișov, Sodov, Pederastrov și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii, cufundată în trecut. Iată condiția de bază a exilului - să prinzi rădăcini în amintiri. Vultur-în-Zbor știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
texte medievale, alții răsfoiesc colecții de vechi gazete, iar alții, ca mine, încrustează pe hârtie gânduri zadarnice, zadarnice.) Trăim, orice s-ar spune, într-o colcăială și materială, și morală. Ascunși după vorbe falnice, ne târâm după mici amăgiri, după crâmpeie de așa-zise idealuri. Din cauza asta și suntem atât de lesne de condus de oricine, oricum și oricând. Nu-i nici o diferență fundamentală între mizeria dintr-un closet public din autogara din M. (să spunem) și „abilitatea“ cu care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rușine! Doamne Iisuse Hristoase. Unii nu se Învață minte... Bernarda bătu În retragere, zbuciumată, și am fost Încredințat că, atunci cînd efectele coniacului aveau să se diminueze, amintirea a ceea ce văzuse avea să se risipească din mintea ei ca un crîmpei de vis. Clara se retrase cîțiva pași și Îmi Întinse hainele pe care le ținea sub brațul stîng. — Unchiu-meu mi-a dat costumul ăsta al lui ca să ți-l pui. E de cînd era tînăr. Zice că ai crescut tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
învețe! Pinocchio! Pinocchio! Aceste povețe. Zâna: Să nu mințiți, fiindcă greșiți! Iepurii: Să ascultați! Să învățați! Pinocchio: Să fiți cuminți lângă părinți! Toți: (cântă) Pinocchio! Pinocchio! Toți copiii să învețe! Pinocchio! Pinocchio! Aceste povețe. Prezentatorul: Ați ascultat, copii, Doar un crâmpei din viața lui Pinocchio Cea plină de peripeții! Să râdem, dar să și-nvățăm, Cum este bine ca să ne purtăm. V-a spus-o și Collodi - autorul - V-o spune și prezentatorul. Portretul colegei de bancă dialog Victorița: Pentru după
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
definesc, Clipitele cu cântul le-mpletesc Și cântecul mi-aduce dimineața... Vibrând în clipă, în minut vibrând, Mă simt văpaie pururi arzătoare, Desprinsă de luminile din soare Și luminând, prin cântece, oricând... Prin ele-n suflet, simt cum îmi pătrund, Crâmpeie din lumina vieții noastre Cu orizonturi limpezi, mai albastre, Dintr-un adânc, spre-un viitor profund... Cu frumuseți, cu doruri de mai bine, Speranțe-n inimi, visuri și-mpliniri Chipuri râzând, cu dragoste-n priviri Din pacea vieții ce ne
L?SA?I-M? S? C?NT! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83820_a_85145]
-
Sultanul Îi va interoga personal, În Sala tronului. Până atunci, Însă, urdia avea voie să petreacă vreme de trei zile. Era marea victorie. După optsprezece ani de domnie, Ștefan era Învins. Iar Mahomed Își meritase numele de Fatih. Cuceritorul. Din crâmpeie de discuții, din laude și strigăte, din povestiri ale ienicerilor amețiți, Oană Încercă să recompună tragedia de la Valea Albă. Se așteptase la ea, dar sperase, totuși, Într-un miracol. Iată că, de data asta, nici un miracol nu se produsese. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era dușmana bărbaților și amorului și protectoarea oficială și zeloasă a maternităților clandestine. Linei, în timpul conversației, nu i se limpezea deloc tenul. ,, Are o acnee, gândea Mini, sau, în adevăr, nu poate suferi nici' o glumă despre familia ei." Era crâmpeiul de conversație care trecu prin mintea lui Mini când Lina anunțase pe Lică. Se auzea în antreu timbrul sonor, dar nemuzical al lui Nory și un alt gungurit de turturea, probabil doamna Eliza. Trubadurul era afon ca de obicei și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Numai dacă i-ar fi readus pe băieți la viață! Numai să fi existat o punte peste prăpastia care se deschisese între el și lume. Dar el preferă să ridice zidul. Așeză cărămidă peste cărămidă, închizând etanș între ele, ultimele crâmpeie ale virtuții sale, o vrabie într-o eprubetă de sticlă, bătând din aripi în timp ce aerul era scos afară. A simțit că nu are altă opțiune. Zidul le-a dat celor doi Macfarlane un fel de echilibru, lăsându-i lui Elspeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
situației al acestei foarte prolifice poete care reușește totuși să nu facă nici un rabat de la calitate. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată,/ Pomul vieții vesel fremătând,/ Versul plin de dor, o nestemată,/ Curcubeu în zare tremurând. Doinița Nistor, Spune. Un crâmpei din confesiunea unei poete născute la împreunarea apelor marelui fluviu cu farmecul straniu al bărăganului. Dar și un destin marcat, fără îndoială, de tristele melopei ale ierburilor uscate înainte de vreme. Eu, genele îmi plec spre verdele din frunză,/ Iar cerul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
retezat pe jumătate, dă să se ridice în albăstrimea cețoasă a cerului, care bătea, pe alocuri, în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se cernea în pânze subțiri peste el. Crâmpeie Lacrimile de plumb ale cerului, trezesc în suflet mișcări ondulatorii, așezat pe ramurile unei clipe, crâmpeie de teamă, suspinul ce se prelinge pe frunze îi stinge frica și-l îmbată cu o picătură din nectarul zeilor. Lacrimile de plumb ale
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se cernea în pânze subțiri peste el. Crâmpeie Lacrimile de plumb ale cerului, trezesc în suflet mișcări ondulatorii, așezat pe ramurile unei clipe, crâmpeie de teamă, suspinul ce se prelinge pe frunze îi stinge frica și-l îmbată cu o picătură din nectarul zeilor. Lacrimile de plumb ale cerului pentru mine au încetat să mai existe de multă vreme, acum eu nu mai cred
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și maturi, dornici să cunoască mai bine tezaurul de înțelepciune populară și negrăite frumuseți ale limbii, deci scopul urmărit e foarte clar exprimat. Forma sub care autorul ne prezintă întreg materialul ce constituie substanța acestui volum este aceea a unor crâmpeie de dialog magistral stăpânit ca mijloc de comunicare cu cititorii. Omul de știință și literatul incontestabil aflat în persoana scriitorului, se prezintă de la sine, ca având un bogat palmares cu peste 55 de volume publicate și altele în curs de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
O Nu lumină våzutå este esența ci stråfulgerarea crâmpeiul de înțelegere intuitivå O treaptå care te ajutå så urci O scânteie ce naște focul O razå deslușind cårarea
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1620]