1,970 matches
-
voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg, și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămînță a minciunii, 5. care se încălzește pentru idoli sub orice copac verde, care junghie pe copii în văi, sub crăpăturile stîncilor? 6. În pietrele lustruite din pîraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta, lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mîncare: "Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7. Pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
stăteau prăfuite câteva mese și scaune din fier forjat, vopsite în alb. Pe cine cauți? Auzi Bătrânul și vocea răstită sparse aerul în mii de cioburi. O jumătate de frunte, un ochi și o jumătate de mustață îl spionau prin crăpătura ușii. Bătrânul rămase uimit că un negustor primește astfel un eventual mușteriu. Pe cine cauți? Domnul Vanghele? Ce vrei?! M-ați chemat.... în legătură cu anunțul din ziar. Tu ești? și-l măsură neîncrezător. Credeam că nu mai vii. Ușa se deschise
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai puțin. Da... Să fie așa o rază care iese din cameră prin perete, care... care să... să ia ce știe și să dea acolo tot în derulare, de parcă ar fi un picafon cu roată, nu, cu discul cu o crăpătură și tot ar sări și s-ar repeta... Asta ai vedea tu? Și dacă ea, din timpul normal, se uită la tine, aici, în camera în care nu trece timpul, ce vede ea? Păi, ea vede... Ea vede, dacă s-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
găseau cu fața spre ușă căutară să ridice ochi spre ea, pe când cei care stăteau cu spatele strecurară priviri furișe, neliniștite. Disciplina riguroasă pe care le-o impunea regola îi țintui, însă, cu genunchii pe dalele străbătute de mii de crăpături ale pardoselii și luminate nemilos de soarele filtrat prin mica fereastră, care le scotea în evidență fiecare zgârietură, fiecare adâncitură. Abatele oftă: — Au venit aici! observă, profund întristat. Așadar, de ce ne era frică n-am scăpat. Se urni către ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
repeta iar și iar: „Doar pentru puțin doar pentru puțin...“. Ațipi. îl trezi un ghiont primit brusc, căruia îi urmară afară strigăte agitate și nechezături. Deschizând din nou ochii în întuneric, i se păru că întrevede lucirile unor flăcări prin crăpăturile dintre trunchiurile îngrăditurii. Instinctiv, întoarse privirea către ușă și spre deschizătura strâmtă de deasupra ei, prin care se vedea cerul luminat de o strălucire roșiatică. în aer simți mirosul acru al fumului. Sări în picioare, în vreme ce o mulțime de glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
firește, se distingea, în apropierea biroului, cel care-l reprezenta pe împărat, îl priveau cu o fixitate neliniștitoare, iar de-a lungul pereților, fresce în culori vii alternau cu dulapuri de bibliotecă, pe ale căror rafturi se puteau întrezări, prin crăpătura vreunei uși întredeschise, codice și cărți din pergament aliniate perfect de secretari scrupuloși. Perdele lungi, de fabricație orientală, permiteau, la nevoie, ca ferestrele să fie acoperite. încă de când intrase, Sebastianus fusese subjugat de atmosfera austeră a acelui loc, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
odihnă, dar de pe taluzuri se auzeau strigăte prin care soldații comentau la distanță, iar între ele, după tonul de comandă, puteau fi recunoscute cele ale ofițerilor. Zidul, în ciuda grosimii sale considerabile, pe o distanță lungă prezenta umflături, fisuri și chiar crăpături adânci; în aer plutea încă, impalpabil, norul de praf ridicat de loviturile de berbec. Grupul ajunse repede la marele turn de piatră, unde se afla poarta masivă, întărită și armată cu stâlpi solizi de lemn. Rutilius trecu printr-o poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stăteau prăfuite câteva mese și scaune din fier forjat, vopsite în alb. Pe cine cauți? Auzi Bătrânul și vocea răstită sparse aerul în mii de cioburi. O jumătate de frunte, un ochi și o jumătate de mustață îl spionau prin crăpătura ușii. Bătrânul rămase uimit că un negustor primește astfel un eventual mușteriu. Pe cine cauți? Domnul Vanghele? Ce vrei?! M-ați chemat.... în legătură cu anunțul din ziar. Tu ești? și-l măsură neîncrezător. Credeam că nu mai vii. Ușa se deschise
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din ulcior. Iar balamalele ferestrelor și ușilor gemeau de durere. Treptele pe care coborau sau urcau pașii scoteau câte un oftat prelung, iar cuptorul pe care se odihnea trupul bătrânei se umpluse de răni. Moartea Își strecurase ghearele În fiecare crăpătură a podelei, În fiecare por, În fiecare scândură, În fiecare cui bătut În perete, În fiecare ac Înfipt În ghemotoc. Pereții casei se coșcoviră, În tavan apăruseră plăgi. Moliile roiau În dulapuri și viespile Își făcuseră cuib În candele stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zi În halte tot mai prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână, gemetele nu s-au mai auzit defel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șase copeici amărâte, cu care dacă te-ai fi dus la piață n-ai fi reușit să-ți cumperi mai mult de două legături de pătrunjel. Copeicile se Învârteau pe platou Într-un mod ușor indecent, căutând pe undeva o crăpătură prin care să dispară În hău. O Întrebare neliniștitoare continua să bântuie conștiința Mașei: oare la ce putea fi folosit cel de-al treilea sex, dacă nici pentru diviziune nu era absolut necesar? - La nimic, spuse Extraterestrul, ghicindu-i iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa tresări de spaimă: capul ce se Întorsese spre ea semăna cu Extraterestrul. „Vasăzică așa, umblați cu fofârlica...“, Îngână ea. Oaspetele Însă nu catadicsi să-i răspundă. Ci, apucând În dinți ziarul vechi pe care Mașa Îl dosise Într-o crăpătură pentru ca să aibă cu ce să-și șteargă seara sticla de la lampă, Începu să-l mestece alene, privind-o cu insistență În ochi și behăind ușor. Din botul său ascuțit curgeau litere, amestecându-se cu tainul. Concentrându-se, Mașa citi scurtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ochi, Încercând să pătrundă cu privirea Întunericul Încăperii. Fu necesare alte câteva secunte ca să realizeze totuși: Încăperea era luminată de un bec atârnat Într-o parte a peretelui și care oferea o lumină destul de palidă. Pardoseala Încăperii din ciment avea crăpături și pete de grăsimi ori de alte ingrediente, În timp ce Întreaga Încăpere nu puteai afla o bancă ori ceva primitiv pentru a te așeza În așteptarea celor ce aveau să urmeze. Într’un colț al Încăperii se putea observa o toaletă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de date ar putea da naștere unui nou Adam.“ Ei, era foarte straniu ce se pomenea domnul Sammler că gândește Întins În camera lui, Într-o clădire veche. Reașezându-se În loc, clădirea Își crăpase tencuiala, și de-a lungul acestor crăpături piezișe el Înscria mintal anumite propuneri. Conform uneia dintre acestea el, personal, stătea deoparte de toate evoluțiile. Dintr-un sentiment de deferență, datorită vârstei, din bune maniere, câteodată se afirma a fi În afară, hors d’usage 1, a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce curg în ceară de lumânare. Întunecă cu privirea-i colțul de cer se pierde în spații și vremuri uitate revine sporadic cu același amar picurându-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu lamentații și blesteme enkidu urnește soarele din nisip aproape că m-am obișnuit cu mirosul lui tare de țap bătrân tăvălit în vomă de curve ultima trepanație a eșuat sufletul lui a devenit inoperabil a rămas zâmbetul ca o crăpătura în scoarța unui cedru la noapte va trebui să-i explic iar culoarea albastră ziua nu înțelege nimic pentru că în orașul ăsta sofisticat oamenii și-au pus măști ca să semene cu noi pseudo-stigmata îmi trebuie un trepied să rămână doar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iarnă, mută nămeții la Pol, dar când se apleacă pe ziua cea albă vede femeia căzută-n zăpadă, cu mâinile întinse a rugăciune, Ninge-n Decembrie, ninge. Oglinzi ciobite S-a deformat oglinda concavă a vieții, pe la colțuri au apărut crăpături, destinul a încercat să le chituiască vremea asfințise de mult. Nimic din splendoarea ființei nu reflecta spre mine, speranțe, ochii albaștri și triști umbreau așteptări pe ninsoare, chipul, încremenit în ziua de ieri, îi era sete de fericire, n-avea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
MUREȘAN) așteptarea, o execuție lentă mă bântuie o liniște grea un gol îmi delimitează privirea nu pot să dorm de câteva nopți mă gândesc la ziua în care voi ieși din mine ca apa din albie mă voi revărsa peste crăpăturile uscate ale pământului totul pare să fie pregătit nu protestez încă trăiesc printre oameni locația îmi priește femeile îmi fac cu mâna din când în când joc șah negrul câștigă mereu e o chestie de timp (moartea -singura monedă de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care se apropia cu încetinitorul... Mi-e frică? Îi văd tremurat linia vieții cum se mișcă, unghiile mari și bombate, pe degete îi zăresc firele de păr stând zburlite ca paiele pe o perie veche de sârmă răsturnată pe spate; crăpăturile palmei au culoarea albastră de parcă au fost tatuate neatent și fără un model care să reprezinte ceva anume, iar poziția pe care o avea în aer nu mai părea să amenințe, fiindcă se întorsese într-o parte de parcă ar fi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a amintit de un fruct... da, moșmoanele... niște moșmoane nu prea arătoase, deformate... un hibrid de moșmoană cu pară europeană ... o emisferă transparentă, cu o nuanță vagă de verde jos - poate și pentru că pardoseala nu era de un negru pur. Crăpătura de dedesubt se termina cu o umflătură În vîrful vertebrei lombare. Interiorul, de un maro Închis accentuat, semăna cu o membrană acoperită de mucus. Jumătatea superioară era de un alb opac cu ușoare nuanțe de rozaliu. Opacitatea se datora probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dincolo de curbă care, deși existentă, părea inexistentă. Cablul de telefon nu mai era bun la altceva... decît să te spînzuri cu el. Am trîntit ușa cabinei, dar chiar Înainte de a se Închide i-a sărit arcul și a rămas o crăpătură de vreo trei centimetri. Trecea multă lume pe stradă, dar n-aveam cui să adresez un cuvînt. Se pare că salvatoarea mea n-a sosit Încă. Oameni care mergeau grăbiți, zîmbind unul altuia... O femeie tînără Însărcinată Își tot răsucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
compară, ale acelor sindrofii), din ce în ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel nu-i pasă, el e asemeni stâlpului de telegraf din fața porții, cu care se compară câteodată, râzând, uscat și drept, având grijă de verticalitatea ținutei, foarte micile, mai vizibile, mai nu, crăpături ale suprafeței neavând nici o importantă, „important este - își spunea - să stai neclintit și lucid în fața vremii, ca o sfidare. Nu-i așa, domnule judecător?”. - „Desigur”, mă auzea răspunzându-i. Învățătorul însă nu era schimbat, anii păreau a se fi oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pașii cum se depărtează, apoi porni și ea după el, se lăsa la vale, spre casa lui Ion Rusu. Se opri în drum, întăi. Ferestrele erau luminate, perdelele lăsate. Se apropie de cerdac, cercă să strecoare o privire prin vreo crăpătură, pe la colțurile geamurilor. Apoi ocoli casa și se apropie de părete. Cercă să tragă cu urechea. N-auzi nimic. Se întoarse iar în drum, stătu o vreme în cumpănă, după aceea porni încet, cu părere de rău parcă, spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca niște pâcle se așezară lungile ploi de toamnă. Zările erau închise de un fel de ziduri cenușii. Dintr-un tavan jos de nouri curgea burniță rece, umezind clădirile, adăposturile vitelor și perdelele pustii. Pământul gras sorbi apa prin toate crăpăturile lui, apoi începu să chiftească, și împrejurul curților și pe drumurile de țărână oamenii și vitele umblau prin noroaie înspăimântătoare. O săptămână întreagă se trudiră bordeienii ca să isprăvească adăposturile vitelor. Ș-acuma, la ocoale, începeau oameni a aduce nutrețuri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai sălbatic, dar a fost îndeajuns ca să mă facă să mă bag în pat. Am închis ochii și pastilele m-au tras într-un vârtej de somn. În acea stare intermediară care precede inconștiența, s-a deschis una din acele crăpături sinistre cu marginile zdrențuite prin care am întrezărit fulgerător oroarea a ceea ce se întâmplase. Mă întorsesem la New York, nu îl găsisem și eram singură. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Am dormit adânc și fără vise, probabil că datorită pastilelor. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]