3,019 matches
-
un al doilea înțeles în chipul lui sonor. Pașadia, Pantazi și tânărul narator sunt întruchipați firesc, prin interiorizarea aventurii fiecăruia. Singurul care este "jucat", cu jubilație, cu timbrul vocii schimbat exact cu o nuanță, sugerând astfel caricatura, este Pirgu. Citind Craii, Andrei Pleșu reușește să regăsească simplitatea originară a rostirii unei povești, adăugându-i însă, cu discreție, întreaga bogăție rafinată a propriei personalități. S-ar crede că există momente privilegiate pentru adevăratele experiențe. Se întâmplă însă ca ele să se ivească
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
și cât privește "mutația valorilor estetice". Pe acest principiu, al mutației, se întemeiază "sistemul estetic lovinescian", "dacă acceptăm că delimitarea față de critica științifică nu înseamnă delimitarea față de sistem". Din Eros și utopie (cu șapte analize referitoare la scrierile Cezara, Adela, Craii de Curtea-Veche, Veghea lui Roderick Usher, Isabel și apele Diavolului, Șarpele, Rusoaica, Cartea nunții), cea mai bună impresie o lasă studiul Figurile ambiguități, despre Impostură, Mască, Artificiu, în ultimă instanță despre Utopia mateină. Cât privește identitatea Autor-Povestitor, de care s-
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
pînă în Colentina. Ceea ce devine plauzibil și astăzi, mai ales pentru șoferi, în contextul aglomerării Șoselei Colentina care continuă Podul Tîrgului de Afară. Așadar, Oborul era "afară"! Inima orașului, de la care el a început să se extindă, era Curtea-Veche, încît Craii lui Mateiu Caragiale, după ce luaseră cină pe Covaci, și-au primit că deșert porecla în "buricul tîrgului". Locurile bucureștene nu lipsesc din titlurile unor ficțiuni, ceea ce ne face să credem că autorii le consideră o atracție în sine pentru potențialii
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
Mateiu Caragiale, după ce luaseră cină pe Covaci, și-au primit că deșert porecla în "buricul tîrgului". Locurile bucureștene nu lipsesc din titlurile unor ficțiuni, ceea ce ne face să credem că autorii le consideră o atracție în sine pentru potențialii cititori: Craii de Curtea-Veche, Calea Victoriei, Foc la Hanul cu Tei (de I. Peltz), Cișmigiu et company - best seller de Grigore Băjenaru (1907-1986), de altfel foarte prost scris, Strada Mîntuleasa, Fetele din Popa Nan, Strada Parfumului (de Cătălin }îrlea, acolo locuiește însă, într-
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
drumul pînă la Tarapanaua Filantropiei, ea însăși lăturalnica, era o excursie spre centru. Trebuie să înțelegem: mijloacele de locomoție erau precare și lente, ba chiar scumpe, mersul pe jos fiind generalizat. Dacă n-ar fi fost gata să întîrzie, Povestitorul Crailor n-ar fi luat birja pînă în Covaci. La Eugen Barbu, chiar hoții de geamantane din Gară de Nord își căra pradă cu tramvaiul, riscînd. Birja nu-i la îndemîna oricui și-apoi în centru sînt numai walking distances, între
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
de puțin hasdeiene ca spirit (nuvelă lipsită de patetism, de parcă ar fi fost scrisă de un romantic polonez, german sau rus încă neidentificat și doar adaptată de tenebrosul Hasdeu), autorul va exploata încă o dată arta dialogului spontan, în comedia Trei crai de la Răsărit din 1871. Ca și în Micuța, subiectul e banal și reia o schemă mult folosită în comedia românească de pînă la el, dar vioiciunea replicilor salvează ansamblul. Transformarea limbii române în jargon prin utilizarea abuzivă a diferitelor influențe
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
piftia de porc, iahnia de fasole, în străchini, iaurt, în vase largi, la prețuri între 2 și 3 lei. Să nu pretinzi homari au sauce Thermidor la birtul din colț, nici sarmale, la Ritz, sfătuia, în fericitul interval interbelic, Păstorel. Craii divinului Mateiu gustau, la birtul lui Iordache din Covaci, dintr-o ciorbă grasă, slăbind-o cu numeroase țuici. Se mânca zdravăn în acea perioadă, mesele durau ceasuri nesfârșite, într-o lume care avea timp. Tocmai această particularitate merită subliniată. Puținele
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
austro-ungare sau ale Kakaniei. Și Mateiu Caragiale oferea o dublă perspectiva asupra homosexualității, una serafica, stranie, sublimata în Remember cu un dandy travestit flamboiant într-o cocota, aristocraticul Aubrey de Vere și cu o ipostază bufa, scatologica și schimonosita, în Craii de Curtea-Veche, si anume Poponel un edec al ministerului treburilor dinafară cum îi spune autorul, adulmecând mirosul de mascur și disprețuit de Pașadia pentru jocul efeminat al chemărilor. Că și O iubire secretă (Brokeback Mountain, 2005) al lui Ang Lee
Queer Milk Shake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7691_a_9016]
-
pe frontispiciu) și destul de dilematici, ca să nu se supere dacă are și o observație nelaudativă. În numărul de săptămâna trecută, 296, Drumurile noastre toate, de altminteri foarte bun, la rubrica Ținerea de minte (p.3) este dat un fragment din Craii de Curtea Veche. Până aici n-am avea nimic de zis. Ce e oarecum strident, în pătrățica rubricii, dacă tot e vorba de „ținerea de minte", este ediția din care se citează, o ediție de masă, oarecum în contradicție cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6816_a_8141]
-
neumiliți, fiindcă fibra lor, îndărătnică, nu poate fi zdrobită ușor, o scrie Mateiu Caragiale. Nu doar în versuri, se-nțelege. Pentru ei, dezmoșteniții unei sorți dinainte falite, regretînd etern, fără să fi luptat o dată, se-nalță Pajerele. Pentru ei apun Craii...
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
precreștină sau de proveniență nedeterminată, menite să-l apere pe om de tot răul prin mijloace magice. Din liturghia Crăciunului s-au mai dezvoltat cu timpul și unele forme de teatru religios, legate mai ales de scena intrării celor trei crai de la Răsărit în staulul unde s-a născut Mântuitorul.
Cum am ajuns să sărbătorim Crăciunul () [Corola-journal/Journalistic/70887_a_72212]
-
simțului critic. Gabriel Chifu nu se leagănă în prejudecata unor idealizări a scriitorilor, ce pretind, "naiv-anapoda, ca ei, cu viețile lor, să fie egalii operei lor". Biografiile în cauză divulgă nu o dată scăderi grave, vicii, ignominii. N-a fost autorul Crailor de Curtea-Veche un impostor cu fumuri nobiliare, "urîndu-și tatăl celebru, tratîndu-și mama de condiție umilă ca pe Ťo valizăť pe care o depune la propriu într-un depozit (...), ahtiat după bani, după funcții publice și onoruri, nemizînd decît în parte
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
balerină, după ce săptămâna aceasta a avut două aventuri cu suedeze pe care le-a chemat la hotel după un concert Rollings Stones în Stockholm, scrie Sunday Mirror. Rockerul, ajuns la veritabila vârstă de 70 de ani, își respectă reputația de crai, spun apropiații. “E tipic pentru Mick. Le-a zărit pe fete într-un bar și le-a fermecat rapid la un pahar. Înainte ca această călătorie să ia sfârșit, ambele fuseseră în camera lui. Nu îți trebuie multă imaginație ca să
Mick e mare: Jagger a avut două aventuri cu suedeze, într-o noapte by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/71212_a_72537]
-
lumea conacelor boierești fusese, între altele, un paradis al cailor. Numai numele acestora, invocate pe parcurs de Constantin Ottescu, alcătuiesc un pomelnic impresionant. Nume exotice ca Gretelbub, Gondolat, Venezia, Burgund, Bolero, Brabant... Nume autohtone și rustice ca Murga, Petrică, Nela, Crai, Jupîn, Roșcova, Suru, Stela, Cioara, Șoimu, Bombonel, Geta, Rîndunica, Bălana, Gică, Dudușca, Mîndra, Năluca, Gelu, Bibița, Frusinica, Joița, Oana... Nume prețioase ca Dandara, Arla, As, Uragan, Greta, Alida, Serenada... Genealogia cailor se bucură de o atenție specială și ridică uneori
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
burlești, Epistolia închinătoare către Mitru Perea. Decizia e, s-o recunoaștem, cum nu se poate mai ingenioasă. Și, în plus, fără exagerări, pentru o comunitate de filologi, frumoasă. S-ar cuveni, de pildă, în curând, sărbătorit centenarul primului episod din Craii de Curtea-Veche, petrecut, după Matei Călinescu, undeva în octombrie 1910. E, probabil, doar o iluzie. Să se revizuiască au ba? Din această Dilemateca nu puteți ieși. Cu frunze de stejar Remarcabil prin documentare și savuros printr-o anumită speță de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7634_a_8959]
-
de un soare de aur, la dextra, și o semilună de argint, la senestra. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate ale stemei Coroana și crucea dublă fac referire la „sfântul crai“, Sf. Ștefan, de la care derivă denumirea comunei. Totodată, crucea mai face referire la faptul că întreaga comunitate aparține cultului romano-catolic. Soarele și semiluna provin din sigiliul localității din secolul al XIX-lea și totodată arată faptul că această localitate
HOTĂRÂRE nr. 166 din 2 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/251811]
-
și de lectură cu Enigma Otiliei, un roman cât se poate de echilibrat ca performanță stilistică; acțiunea se petrece înainte de răscoalele din 1907 și cei mai mulți eroi s-au născut înainte de sfârșitul lui 1899, ca și Călinescu însuși. Este paralel cu Craii de Curtea Veche, dar câtă diferență! În afara unor expresii mai „bătrânicioase” puse în gura câtorva sexagenari, toți (un avocat, un om de afaceri, două femei mai tinere, iar Otilia, cam de aceeași vârstă cu Felix Sima, medicinistul Weismann și dr.
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
viața căutătorilor de aur de la Bucium-Șasa, unde Agârbiceanu era preot. O notiță a lui Mateiu Caragiale, în franțuzește (descifrată de Perpessicius și reprodusă în Note-le la ediția de Opere, Univers Enciclopedic, 2001), ne spune că, în 1910, acesta concepuse Craii de Curtea-Veche „în chip nebulos”. Ce va fi însemnând asta, nu știm, însă limpezirea nebuloasei va lua, de bună seamă, vreo 14 ani. Lui Caragiale-tatăl îi apar, în Editura Adevărul, Schițe nouă, care cuprind povestirile fantastice și orientale. E ultima
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
unui triunghi roșu, - semnul că, dacă poposeai în Severin, urma ca,-n 4 ore, să dai de știre la Miliție. L. N.: Orașele dunărene au mitologia femeilor frumoase. Cu ochii Penei Corcodușa. Ș.F.: „Lătură de pește”, vorba lui Mateiu. Craii... a fost prima carte care, citită într-o noapte,-n cvasitransă, m-a făcut să nu mă duc la școală, a doua zi, căci voi fi fost sedus (pe totdeauna). Nu știu cum poate cineva, un critic, să afirme sus și tare
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
cenușă, „pe cel mai înalt, extatic rug” sau, dimpotrivă, să te perpelească la un foc scăzut, fără onoare. L. N.: Și cartea adolescenței, care a fost? Ș.F.: N-am avut o carte de căpătâi anume. Pe urmă, a fost Craii... L. N.: Despre primii ani de pian... Făceați interminabile exerciții din Czerny? Ș.F.: Până pe la 10-11 ani, din Czerny, ca și din alții. Nu și „interminabile”, din păcate. Exersam tot mai puțin și mai sporadic; nu aveam „ambiție”, vorba
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
Fr*** M. Sadoveanu, Sadoveanu și Francmasoneria, Pe când lumina venea de la Răsărit și Eminescu, Sadoveanu și secretul unei gravuri düreriene) și, în sfârșit, G. Călinescu (G. Călinescu și începuturile romanului inițiatic proletcultist). Le iau pe rând. În cazul lecturii oculte a Crailor de Curtea-Veche, Radu Cernătescu avea de remontat un handicap consistent, pricinuit de delirantul studiu mai vechi al lui Vasile Lovinescu, de natură să compromită orice demers similar. Ferindu-se însă de judecățile globale ale înaintașului său, autorul Literaturii luciferice evită
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
sale. Oricum, faptul infirmă concluziile pripite ale unor istorici autohtoni de azi, dovedind încă o dată că nu toate lojele românești, cel puțin nu cele moldave, au fost puse în adormire în vremea primei conflagrații mondiale. 9. El singur se intitula „crai și cartofor" - cf. G. Ciprian, Cutia cu maimuțe, Buc. 1942, p. 180. 10. Un Shakespeare care se întâlnește cu Erasmus prin monologul lui Edmund din Regele Lear, I, 2: „Natură, ești zeița mea - doar ție/ Și legii tale mă supun
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
netrecut. Nopțile pierdute în compania unor prieteni de rasă, ca Matei Călinescu (Geamănul, cum e numit peste tot), prin cârciumi ieftine, recitând poeme decadente, nu sunt cu nimic mai prejos decât diminețile în care, sub îndrumarea lui Edgar Papu, tânărul crai traducea din textele latinității medievale. Promiscuitatea se poate ivi oriunde, chiar și în bibliotecă, pe câtă vreme noblețea e la rândul ei ubicuă și nu ocolește nici măcar locurile rău famate. Apropo de această graniță fragilă între bine și rău, merită să citez
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
propriile pretenții de rafinament. Tot așa o cotește și firul poveștii. Dintr-o conversație de pahar, despre ultimul măritiș al coanei Masinca Drângeanu (în paranteză fie spus, numele ei - și, nu mai puțin, firea - o arată de întrupare feminină a craiului, zis uneori și drângălău), se schimbă într-o istorie complicată, când în berărie intră o femeie însoțită de o „oarecare taină". O văduvă, adică o instituție socială care, la Caragiale fiul și tatăl, nu mai are nimic de pierdut. Din
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
zis, popular, și muscariță sau pălăria șarpelui, în vreme ce nordica sa pasiune ar ascunde, după tot tipicul, o femeie șaman (pp. 225234). Trecând de la Barbu la Mateiu Caragiale, o lămurire care face toți banii aduce Andrei Oișteanu în privința câtorva pasaje din Craii de Curtea Veche. Celebra formulă a potenței lui Pașadia (rezumată cu cinism de Pirgu prin „miambal și magiun") n-ar fi numai una cu consecințe fizice. Magiunul cu pricina ar fi necesitat o preparare mai complexă, incluzând opiul sau hașișul
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]