1,106 matches
-
atât cu un articol, Logodna apelor (nr. 19 din iunie 1941 - exact numărul în care apare și articolul lui Traian Mihăilescu), cât și cu poezie (Înnoire în nr. 17 din aprilie 1941), îl găsim aici și pe Eugen Enăchescu (Mihail Crama) cu Poem pentru țară în același număr 17. În Bibliografia...64 lista periodicelor consultate oferă un tablou succint al publicațiilor literare ale epocii sau al oricăror ziare și reviste care găzduiau în paginile lor și articole literare. Astfel se pot
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ben., 62, 64, 80, 89, 90, 95, 100, 206 Corlaciu. Ben. Florăreasa, 89 Taverna, 206 Cornea, Delia Roxana, 108 Cornea, Paul, 31 Corobca, Liliana, 108 Cosma, Mihail, 46 Coșovei, Traian T., 200, 211, 219 Coteanu, Ion, 82 Crainic, Nichifor, 55 Crama, Mihail, 50, 56 Crăciun, Gh., 30, 199 Creucea, Nina, 88 Croce, Benedetto, 56 Cronica, 214 Culcer, Dan, 31 Cunescu, Vlad, 89 curent literar, 25, 28, 32 Curentul Literar, 57, 61, 86 Cuvântul, 37, 129, 244 Cuvântul liber, 67 D Dacia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și tendințe literare, realitate demonstrată de operele publicate acum: suprarealism: Gellu Naum, Paul Păun, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu; intimism și fantezism: Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Emil Botta, Barbu Brezianu etc.; modernism: Tudor Arghezi, Ion Frunzetti, Al. Lungu, Mihail Crama ș.a.; neoromantism: poezia din Revista Cercului Literar de la Sibiu: Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș.", Luca Daniel, Dinamica prozei în perioada interbelică, Editura Lumen, Iași, 2009, p. 37. 54 Literatura română contemporană, vol. I, Poezia, București, Editura Academiei R.S.R., 1980, pp.
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu specificul național, dar și cu cel modern, ambele contribuind la crearea unei ambianțe plăcute de mare satisfacție. Rețeaua unităților gastronomice din Carpații Meridionali este dezvoltată și nuanțată pe toată suprafața lor. În mod concret, pornind de la renumitele restaurante și crame cu specific național și local, urmate de restaurantele de lux și continuînd cu expresurile, plăcintăriile, cofetăriile, barurile, bufetele și continuând inclusiv cu elementele componente ale comerțului stradal, În toate aceste categorii de unități pot fi servite diverse prepearate culinare. O
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
Mă năpădește bucuria, Misterul, iată, se destramă: Reiese din ce-a spus Ostap Că și-a făcut ucenicia Mâncând pastramă la proțap Printre butoaiele din cramă. Mergând „Cu Iașii mană-n mană” De la un capăt pân-la altul, Mă rog să-i dăruie Înaltul Măcar un strop dintr-o fântână. Din câte îmi aduc aminte, Mereu ai fabricat lumină; Mai faci și-acum, dar nu-n uzină
La Costache Ostap by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84175_a_85500]
-
o mie și unu de moduri de a bea vinul. Sub domnia lui Tutankamon, aproximativ douăzeci de secole înainte de Hristos, existau deja ulcioare pe care erau menționate varietatea viței, desemnarea podgoriei, "anul producției de vin", numele proprietarului și al stăpânului cramei, ceea ce determina o protecție a denumirii originare. Etichetarea permitea mai ales suveranului și elitei domnitoare să alcătuiască într-un spirit savant o hartă a vinurilor bune din Egipt: cele din delta Nilului, bineînțeles, dar și podgoriile din regiunea Memfis (vinurile
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
încolo, acele vii în care se oglindește Rinul plăcut tulburat, cântate de Guillaume Apollinaire în ale sale Alcooluri din 1913, puteau primi înapoi podgoriile Franței, iar alsacienii "care disprețuiau berea grea" puteau să guste din "vinul alb cel nou" în cramele lor numite Winstube, pentru că: Toamna, pe-nserate, Cepul când se scoate, Ca-n timpurile uitate, Albul vin de-Alsacia Slăvește Patria Francezilor... de-a pururi ! Războaiele civile europene, dacă ar fi să reluăm expresia folosită de Jean Monnet în lucrearea sa, Mémoires
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și eu despre călătoria voastră. Cum ați ajuns și voi la toamna vieții, așa cum arătați acum. Când va veni vremea culesului de struguri, am să vă invit la mine la cules, să vă donez câte o damingeană de vin de la crama mea. Vă salut cu respect și aștept să ne revedem joia viitoare. Iată povestea unui militar obișnuit, nu tare interesantă, dar plăcută, poate că data viitoare ne va spune și alte întâmplări din viața lui,fără obstacole prea mari în
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
constituită din angajați care nu fac eforturi. Conflictul este, însă, rezolvat în paragraful următor: Richard McGee se trezește cu mult înainte de răsăritul soarelui. În răcoarea și liniștea dimineților din Tennessee, el rostogolește butoaiele grele, pline cu Jack Daniel's, în crama de îmbătrînire. Încet, în ritmul său; întotdeauna același. La Jack Daniel's noi nu facem nimic în grabă. Fraza "la Jack Daniel's noi nu facem nimic în grabă" permite, prin trecerea de la un "noi" generalizator la un "noi" care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
da sărutul fecund pe sterpul pântec,/ aș deștepta în tine iubirea, ca un cântec?/ Și ca în vechi sertare cu lacătul stricat,/ aș regăsi ce-i simplu în tine și curat?/ Ți-e sufletul în carne închis, ca într-o cramă/ în care mustul sparge fierberea lui de vrană/ și nu găsește, ca să țâșnească, o canà.../ ...Și-i fericit că este închis în carnea ta". (ibidem, p. 74). 24 Ibidem, p. 102. 25 Ibidem, pp. 219, 97. 26 Ibidem, p. 290
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau înecul în must. Toamna în vremea culesului, la via noastră de lângă Valea Rece. O zi frumoasă cu lumină domoală, cu un cer pe care se întindeau fuioare lungi și transparente de nori alburii. Culesul se apropia de sfârșit. În fața cramei, erau așezate teascul, căzile cu struguri și mai la o parte dejul și călcătorul în care un om surd călca. Din dejul în care se scurgea, mustul era dus cu cofele în butoaiele din cramă. La treaba asta lucrau mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
se apropia de sfârșit. În fața cramei, erau așezate teascul, căzile cu struguri și mai la o parte dejul și călcătorul în care un om surd călca. Din dejul în care se scurgea, mustul era dus cu cofele în butoaiele din cramă. La treaba asta lucrau mama, mătușa Irina și, cu un cofăiel, dam și eu ajutor. Lângă crama noastră, se afla un ulm bătrân, înalt, cu coroana de frunze în formă de umbrelă și în lumina frumoasă a zilei o țarcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
dejul și călcătorul în care un om surd călca. Din dejul în care se scurgea, mustul era dus cu cofele în butoaiele din cramă. La treaba asta lucrau mama, mătușa Irina și, cu un cofăiel, dam și eu ajutor. Lângă crama noastră, se afla un ulm bătrân, înalt, cu coroana de frunze în formă de umbrelă și în lumina frumoasă a zilei o țarcă-și cârâia cântecul în armonia toamnei. Eu, cu ochi mai mult la țarca din ulm, căutam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
nimeni nu mai lucra, soarele se apleca spre Apus. În stânga mea, se așezase surdul și undeva departe se auzea bătaia unui câine și, ca în surdină, o detunătură de pușcă. În noaptea aceea, întins și învelit pe fânul din colțul cramei, am ascultat până târziu cântecul greierilor și poate m-am gândit la întâmplările din ziua aceea. Într-un colț, la icoane, ardea candela, în aer era rece și târziu, după întâiul cântat al cocoșului am adormit. * Prin 1904-1905 începuse să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
referențiala. Dacă privim istoric evoluția poetica a lui Al. Tăcu, vom observa că aceasta se Încadrează la mijlocul dintre generațiile: una acut voind să ducă până la sacrificiu ceea ce ne-a dat perioada interbelică - și aici mă refer la C. Tonegaru, M. Crama, Al. Philipide, Gelu Naum până la un punct, D. Stelaru etc. și una conștient vicleana și mereu pierzându-și demnitatea În fața evenimentelor politice (mă refer la proletcultiști...). S-a Înregimentat Al. Tăcu În efectivele 89 vreuneia? Nu. Dimpotrivă, față de ultima categorie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
precizie și competența), nu-i sunt străine cele mai noi tehnici de scris și nu numai atât. Tot ce a scris și tot ce va scrie Îi conferă o reală complexitate artistică, un loc bine definit În poezia noastră: ,, Spre crama duce via un vin sinucigaș Văzduhul e o roată de chiot și polei Din pustele mongole s-aruncă peste Iași Vifornița-nebună a Sfanțului Andrei” ÎI ,,Ce mai faci eu altul peste euristica ating-o Încifrata Intru simplu Teorema lui Fermat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sa. Iordachi Râșcanu pentru Îndeplinirea cerinței părintești vinde cu 21260 de lei locul caselor din Iași și o vie . Neculae Racoviță dăruiește la 28 iunie 1806 căminarului Iordachi Râșcanu o firtă de loc la Priponești, de care avea nevoie pentru cramă și ogradă, urmând să-l plătească ulterior . Hrisovul lui Scarlat Alexandru Callimachi (27 august 1812-20 iunie 1819) din 28 iunie 1814 atestă ale căminarului Iordachi Râșcanu, proprietarul moșiei Drăgușeni, de pe Stavnic, În vederea Întăririii stăpânirii asupra moșiei sale de către domnie, conform
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Organizarea spațiului părea impecabilă. Într-o încăpere ceva mai mare ca tinda unei biserici, fuseseră instalate vreo treizeci de paturi de fier, tip cazon, lipite două cîte două și suprapuse pe trei niveluri, pînă aproape de tavanul curbat, asemănător bolților de cramă. Spațiile libere dintre paturi fuseseră calculate cu precizie: înguste, cît să te strecori și să te cațări pe crengile de dormit. Se dormea cîte doi în pat, cap la cap, dar și cap la picioare, mai ales atunci cînd se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la prăjituri de casă la torturi exotice de ciocolată sau fructe și înghețate. Ficatul se stingea cu bere nemțească sau de-a casei și vinuri seci, albe, cu șprițuri de sifon, sau roșii, sau negre, aduse de la cele mai bune crame, atât din țară, cât și din afară, vinuri vechi și de zece sau cincisprezece ani. Tării care mai de care, palincă din Ardeal sau țuiculiță moldove- nească, whisky-uri americane sau scoțiene, vodci rusești, absint elvețian ; erau la mare căutare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu sticle de vin învelite în papură. În umbra răcoroasă a odăii suntem tratați cu vreo patru soiuri de Porto, alb și roșu, turnat în pahare înguste, ca niște retorte de laborator. Un vin greu, dens și dulce, necunoscut în cramele noastre. Apoi, pentru a ne demonstra performanțele vinăriei sale, mă întreabă la un moment dat în ce an sunt născut. „1964”, îi răspund. „Ei bine, domnilor, vă voi servi cu Porto din 1964!” Lovitură în plin. „Ei, ce spuneți?”, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la maximum detaliile pitorești ale locului și se înghesuie să facă poze pe fundalul onorabilului vehicul. De partea cealaltă a porților, vizităm o pivniță uriașă, cu butoaie rânduite ca la paradă, lucind palid în lumina torțelor. Aici, o angajată a cramei ne ține o „prelegere” despre tehnologia preparării vinurilor de Château Smith Haut Lafitte. Aflăm de la ea că, de când a fost construit, simpaticul castel a trecut în proprietatea mai multor stăpâni, iar actualii proprietari, domnii Cathiard, au avut înainte alte preocupări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vinurilor de Château Smith Haut Lafitte. Aflăm de la ea că, de când a fost construit, simpaticul castel a trecut în proprietatea mai multor stăpâni, iar actualii proprietari, domnii Cathiard, au avut înainte alte preocupări, pe care le-au abandonat după achiziționarea cramei. Dar iată că vine în pivniță, să ne salute, și dna Cathiard - o femeie între două vârste, zâmbindu-ne încurajator -, ne cere scuze că nu a fost din prima clipă alături de noi, deoarece a avut de dat ultimele dispoziții bucătarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ascultau, la un aparat de radio, în timpul războiului, emisiunile de la Londra și, desigur, mesajele către francezi ale generalului De Gaulle. Mai târziu, în acest loc, au pus un televizor. Cabinetul de lucru al scriitorului ocupă o porțiune dintr-o veche cramă de vin alb, care a fost transformată chiar înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Mauriac ședea rar la birou, de regulă își făcea loc la un colț de șemineu, unde scria pe genunchi. Pe masa rotundă din centrul odăii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Richard Wagner, care au vizitat oferta „republicii”. Lor le-a plăcut, mai ales lui Wagner... O casă bătrânească, în care se cânta la o orgă electronică și la fluier. Gazdele - niște tineri simpatici și foarte amabili. Era și o cramă (Andrei Bodiu a spus „pivniță”), în care se putea bea vin de la butoi sau din colecțiile de licori de la Cricova. Și cam atât. Lui Andrei, vinurile i s-au părut destul de scumpe, iar Richard a renunțat de mai mulți ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un cerdac larg și minunat pentru după amiezi tihnite... Hârjauca, mai în codru, e grămădită sub un picior de munte păduros, sălbatic, ca la M-rea Neamțu lângă care se întinde până în iaz o mare livadă. Dincolo de iaz viile și crama. Întemeiată în veac. XVII de un călugăr Hârjeu. Tună pe păduri și fulgeră... În biserică cântări armonioase, voce rusească, cu vorbe românești. Iazul străjuit de lănci de plopi subțiri. Livada aliniată și frumos orânduită. 1 August. Biserica de iarnă casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]