4,906 matches
-
opream și mă uitam lung după copil, deși aveam tot timpul impulsul de a interveni, mă stăpâneam să nu fac, dar la cea mai mică provocare aș fi zis: vă mărturisesc o metodă infailibilă pentru a grăbi copilul dimineață spre creșă, cămin, școală... întrebațil, care poveste ar vrea să audă? ... și spuneți-i, veți vedea cum se va obișnui să țină pasul cu dvs. numai să audă povestea. Azi din nou auzisem un plânset de copil și îmi scosesem capul pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
prietenele ei, ca o doamnă care recomandă un parfum. Tatăl ei tocmai se Întorsese dintr-o călătorie de afaceri, aducându-i acest ultim cadou. Brățările cu Talismane: ele erau conducătoarele noii mele școli. Fuseseră la Baker & Inglis de la grădiniță! De la creșă! Locuiau lângă lac și, ca toți locuitorii din Grosse Pointe, crescuseră cu impresia că lacul nostru deloc adânc nu era câtuși de puțin un lac, ci oceanul Însuși. Oceanul Atlantic. Da, asta era dorința secretă a Brățărilor cu Talismane și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
separată de locul de dormit (furca, vârtelnița). Marile operațiuni de țesătorie, dulgherit se petreceau specializat, la casa meseriașului. Nu făcea fiecare de toate!!! Am fost în școală, foarte impresionantă. Dar cel mai tare m-a impresionat o căsuță care era creșă (secolul al XVIII-lea!!!). Era plin de scăunele pentru copii mici și de leagăne. Acolo își aduceau oamenii pruncii, când erau foarte ocupați. Pe scurt, specializare, diviziunea muncii și spirit comunitar. Fără ordin de la stăpânire, fără „nu ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
frați! Gheorghe Budu, fochistul instalației de Încălzire, omul care lucrase mai demult la birouri și fusese dat afară din cauză de beție, chiar spunea uneori: — Bă, păi unii dintre voi, când ați venit aici, adică În partea ailantă, unde-i creșa, bă, păi nici n-aveați nume: vă botezam noi: Ionescu, Popescu... Așadar, cu timpul, toți se obișnuiseră să-i considere frați. Lui Gelu i se spunea Popescu, fratele lui Zare, iar lui Zare Popescu, fratele lui Gelu. Lucrul nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
frământarea specifică a celui care o rostea că ea conține ceva grozav, ceva mai greu de acceptat sau de Înțeles la prima vedere. Se concentră. „Am fost de două ori la Casa de copii.“ — Adică, prima dată la Leagăn, la creșă, În 51 și abia a doua oară la Casa de copii școlari, știai? Din nou nu prinse sensul Întrebării destul de rapid pentru a reuși să dea un răspuns scurt și clar. „Dacă știam că...?“ Inspectorul continuă: — Dacă nu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unui om, o fundație cheală mai Încolo, groapa altei fundații ridicând alături de ea grămezi conice de pământ mai Întâi negru și apoi galben uscat, ocru, lutos. Se construiesc blocuri pentru intelectualii satului (deci și pentru mine!), un dispensar și o creșă. S-ar putea, așadar, panorama peste toate acestea și abia la urmă de tot, după un colț al construcției deja Începute, aparatul ar descoperi cercul de bărbați strânși la un loc ca pentru un joc de zaruri. Unul singur dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toate acestea au fost îngropate în viața trepidantă a misiunii. Întotdeauna venea lume multă, oamenii așteptau îngrijirile cam stângace, dure, ale lui Andrew, orientate mai mult spre igiena personală. Femeile din Falkland Road începură să folosească școala ca pe o creșă ocazională pentru copiii lor, iar misiunea își găsi treptat locul în ecologia zonei. Elspeth le zâmbea mamelor îmbrăcate țipător, ele îi întorceau zâmbetul, fiecare încercând să-și ascundă fascinația reciprocă. În același timp, Elspeth observă cum le privea Andrew. Priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui, gândul i-a fost nu la el, ci la poporul său. A fost unul din acei condamnați ai soartei, care a crezut că face bine poporului, construind case gratis pentru toți oamenii țării, să le țină copiii gratuit la creșe, cămine, școli, facultăți, să le dea tuturor un loc de muncă, un țel în viață, o speranță de mai bine. Dar se vede, că și atunci s-a ajuns cu unghiile la fundul sacului cu bani, iar poporul a trebuit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
scrisoare de la Rita prin care aceasta îl anunța că n-avea voie să vină acasă după ce ieșea de la Cloisters. Rita ceruse divorțul. în sala de mese erau atâția oameni care plângeau, încât ai fi zis că te afli într-o creșă. — A întâlnit pe altcineva, se lamenta Stalin. Pe altcineva care... —Să-i frângă coastele, l-a întrerupt Angela țuguindu-și buzele mici, de Cupidon, care parcă se pierdeau în imensitatea obrajilor rotunzi. Dumnezeule! Angela fusese afectată de JNV - Justiția Nou-Veniților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oral, în timp ce ea trăncănește ca o moară stricată despre emanciparea femeilor, păi în cazul ăsta pe mine poți să mă uiți! Ce nu-nțeleg eu la fazele cu libertatea sexuală și emanciparea femeilor e de ce trebuie să te întorci la creșă ca să te poți elibera și emancipa? se miră Braintree. Din câte se pare, există ideea aia aiurită cum că trebuie să fii tot timpul îndrăgostit și plin de pasiune. — Maimuțele, spuse morocănos Wilt. — Maimuțele? Ce-i cu maimuțele? — E toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vrut niciodată... N-am zis niciodată... — Emma, nu te mai obosi. Ridică o mână. N-are nici un rost. Știm amândouă care e adevărul. — S-a Înșelat ! zic repede. A Încurcat borcanele ! Eu i-am zis că nu-mi plac... Îhm... creșele. Știi, toți copilașii ăia mici care... — Știi, am fost destul de supărată ieri, mă Întrerupe Katie cu un surâs ciudat. Dar, după slujbă, m-am dus direct acasă și am sunat-o pe mama. Și știi ce mi-a zis ? — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
doare-n fund de toată lumea. Ce-ți mai trebuie? — C-așa ie, nășico, ce dracu-mi mai trebuie? Fi-mi-ar capu’ și soarta... Nu-mi mai trebuie nimica-nimicuța. Stai că acuma-i sănătos, da’ când l-am avut la creșă... După două săptămâni, a trebuit să-l iau acasă, că era bolnav copt, de-am zis că moare. Am stat cu el în spital o lună, cu perfuzii și penicilină, ca să-l pun pe picioare și pe urmă l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că moare. Am stat cu el în spital o lună, cu perfuzii și penicilină, ca să-l pun pe picioare și pe urmă l-am ținut acasă înc-o lună, după care m-a mâncat în fund să-l dau iar la creșă. Am zis că să mă mișc dracului să caut ceva de lucru, că suntem trei guri acuma, și nu-ți mai spun c-a fost cu un făcut, s-a-mbolnăvit iarăși. Răcește, se umflă-n gât, nu știu ce-or face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că să mă mișc dracului să caut ceva de lucru, că suntem trei guri acuma, și nu-ți mai spun c-a fost cu un făcut, s-a-mbolnăvit iarăși. Răcește, se umflă-n gât, nu știu ce-or face alea la creșă, că mi-e și frică să-l mai dau, da’ n-am încotro... Ce dracu’ să facă? Le știu io și p-alea de la creșă, stă toată ziua la țigări și cafele și lasă copiii neschimbați și dezveliți, vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
făcut, s-a-mbolnăvit iarăși. Răcește, se umflă-n gât, nu știu ce-or face alea la creșă, că mi-e și frică să-l mai dau, da’ n-am încotro... Ce dracu’ să facă? Le știu io și p-alea de la creșă, stă toată ziua la țigări și cafele și lasă copiii neschimbați și dezveliți, vai de mama lor. Mie-mi spui? Sunt pățită cu fata... — N-am decât să stau cu el acasă până o mai crește nițel. Pă banii cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe lângă tine... Și dacă l-ai da unei familii să-l înfieze? Asta vroiai să mă-nveți? Crezi că nu m-am gândit? Să-ți spun drept, n-aș avea curaj. Dacă ar fi la familia aia ca și la creșă? Mai bine aș muri de foame cu el și cu celălalt în casă. Nu poți să știi la ce familie îl dai, cum e familia aia. Aș merge la noroc. Și o familie bogată dacă ar fi, nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Asta mi-ar mai trebui. Să mai dau banii și pe țigări... — Foarte bine că nu fumezi. Ce slujbă zici că ai, că n-am reținut? Cum câștigi? — Nu-mi prea permit cu copilul ăsta, doamnă... Nu-i priește la creșă. Trebuie să stau toată ziua cu el. Îmi ocupă tot timpul. Și dacă mi-aș găsi de lucru, cu un salariu tot nu aș ieși la capăt cu amândoi. D-aia am zis și-am hotărât când mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
De regulă, singurul mod În care pot fi târâtă la o ședință este să se anunțe că, la final, se vor distribui gratuit droguri. În prealabil, Rachel și cu mine ne Întărisem cu o dușcă, iar când am intrat În creșă (singura Încăpere, afară de sala de gimnastică, În care am fi putut Încăpea cu toții), am constatat că se adunaseră deja destui participanți, care se foiau neliniștiți pe scaune de parcă ar fi fost copii mici, sub privirile de balaur ale Lindei. Instructorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
purta o rochie turcoaz, turban asortat și aproximativ șaptesprezece lanțuri de aur care-i atârnau peste pieptul impresionant. — Nu-mi place deloc cum sună asta, zise ea cu hotărâre. Mai Întâi, nu Încerca să-mi vinzi gogoși că o să păstrezi creșa asta ca serviciu gratuit. N-ai asta În plan, nu? — Da, vom cere o taxă pentru dotările creșei, a recunoscut Linda, cu o expresie prefăcută pe chip. Dar să ne gândim mai bine la aspectele problemei... Majoritatea femeilor din Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Nu-mi place deloc cum sună asta, zise ea cu hotărâre. Mai Întâi, nu Încerca să-mi vinzi gogoși că o să păstrezi creșa asta ca serviciu gratuit. N-ai asta În plan, nu? — Da, vom cere o taxă pentru dotările creșei, a recunoscut Linda, cu o expresie prefăcută pe chip. Dar să ne gândim mai bine la aspectele problemei... Majoritatea femeilor din Încăpere izbucniră. Vocea care străpunse vacarmul Îi aparținea lui Fliss, care-și cultiva imaginea masculină până Într-atât Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vreodată. Avea părul tuns extrem de scurt, ca la frizer, iar maxilarul ei aducea cu acela al unui buldog bătăios. Acum Își striga nemulțumirea În stilul ei obișnuit, telegrafic, care Îmi amintea de un ofițer dând ordine trupelor: — Nu poți taxa creșa. Nu și dacă ai de gând să mărești cotizația. E nedreptate. — Discutăm mărirea prețurilor după cursul pieții, spuse Linda, scoasă din pepeni, nu pentru că vrem să intrăm În competiție cu sălile private... — Dar ăsta e primul pas pe o pantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
explicat eu, ca să n-o Împovărez cu trauma suferită din cauza cocktailurilor. — Vrei să exersezi? Întrebă Lou cu dispreț. Atitudinea ei față de efortul fizic era profund inconstantă. Lucra la centru de mai bine de zece ani. La Început, fusese Îngrijitoare la creșă, apoi fusese promovată supraveghetoare, pentru ca, În final, să urce treptele amețitoare către funcția de secretară-administratoare a sălii de gimnastică. Astfel se face că nu se implicase niciodată cu adevărat În antrenamentul propriu-zis și, deși Îi plăcea că slujba ei gravita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și folosirea aparatelor, erau plătite la sosire și nimeni nu putea să intre fără a prezenta cardul de membru. Vizavi de biroul ei Începeau scările care duceau În jos, către subsol, iar alături se afla avizierul. La stânga ei erau ușile creșei, cele ale sălii principale de gimnastică și cele către toaletele de la etaj. Stăpână peste toate, Împărățea Lou. — Ai o priveliște splendidă de aici, am observat eu. Poți să vezi pe toți cei care pleacă sau sosesc. În prezent, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nasc și vă pot spune că abia aștept să scap de micul nesuferit, zise, Împingând niște bani pe birou. Eu sunt prima care a venit? — Da. Mergeți Înăuntru. Sunt scaune, dacă doriți să luați loc. Străbătu recepția și intră În creșă. În următoarele zece minute, apărură mai multe femei, toate, În ciuda dimensiunilor variabile, mergând În același fel grijuliu, de parcă ar fi riscat să scape copiii de unde erau, dacă o porneau În pas mai săltat. Lou Îi adresă fiecăreia câteva cuvinte amabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îi adresă fiecăreia câteva cuvinte amabile, iar ele Îi răspunseră cu un zâmbet; avea un dar al ei, de a găsi cel mai potrivit ton, care să nu fie nici prea sentimental, nici prea condescendent. Femeile intrau pe rând În creșă, din interiorul căreia răzbătea un zumzet de voci Întrerupt de câte un râset. Lou privi la ceasul de perete. Era 4 fără cinci. — Mai e puțin și Începe, spuse ea. — Probabil că-și Împărtășesc povești de groază de la nașteri, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]