13,465 matches
-
Ștefan, Mihai, Ioana, David, Smaranda, Ion scriitorul), toți de prin părțile Neamțului, numele scriitorului humuleștean provenind din familia mamei Smaranda (numai ea fiind o Creangă, fiica lui David), numele tatălui fiind, cum se știe, Petrea Ciubotariul. Dar, o vreme, Ștefan Creangă sau Crengeștii îndeobște n-au stat mult în Pipirig. Vremurile erau aspre, încît au plecat mai departe, în Bucovina, în localitatea Botoșana. Această zonă a Bucovinei fusese răpită Moldovei de către Imperiul austriac, la 1775 prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi. Aici era
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
Imperiul austriac, la 1775 prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi. Aici era guvernator peste toată Bucovina, chiar generalul Enzenberg, fost înainte comandant al regimentului grăniceresc din Năsăud. Faptul stabilirii Crengeștilor în Botoșana o dovedesc consignațiile din 1778, în care Ștefan și Toader Creangă sînt menționați. Se stabiliseră, aici, în Botoșana, mai mulți Crengești, încît Ștefan s-a apropiat de rude. Apoi teama de a fi extrădat în Transilvania, datorită condiției sale de militar dezertor, l-a determinat, cu siguranță, să revină, cu turma
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
de militar dezertor, l-a determinat, cu siguranță, să revină, cu turma sa, în Pipirig, despărțindu-se, astfel, de rudele sale transilvane spre care plecase pentru a fi împreună. dl Tanco polemizează cu acele opinii care acreditează ideea că Ștefan Creangă s-ar fi stabilit, odată pornit în bejenie, mai întîi la Botoșana și, apoi, coborînd, a ajuns la Pipirig. Argumentul că așa-numitul "drum împărătesc" peste Carpați, din Năsăud în Bucovina s-a deschis, de fapt, mai tîrziu e bine
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
Năsăud în Bucovina s-a deschis, de fapt, mai tîrziu e bine utilizat și, de aceea, creditabil. Incursiunile în istoria altor Crengești (Vasile, Chirilă) mi se par, în ordinea chestiunii urmărite, cam bine inutile. Dar temeiurile încuscririi a lui David Creangă și Petrea Ciubotariul, prin căsătoria lui Ștefan (al treilea după fondatorul Ștefan) cu Smaranda sînt bine surprinse. David Creangă, bunicul după mamă al scriitorului s-a născut, arătase încă arhivistul Gh. Ungureanu, în 1796, în satul Pipirig. Memoria scriitorului, venită
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
istoria altor Crengești (Vasile, Chirilă) mi se par, în ordinea chestiunii urmărite, cam bine inutile. Dar temeiurile încuscririi a lui David Creangă și Petrea Ciubotariul, prin căsătoria lui Ștefan (al treilea după fondatorul Ștefan) cu Smaranda sînt bine surprinse. David Creangă, bunicul după mamă al scriitorului s-a născut, arătase încă arhivistul Gh. Ungureanu, în 1796, în satul Pipirig. Memoria scriitorului, venită fals din familie cum se vede și din mărturisirea pomenită la începutul acestei cronici, cam încurcă lucrurile despre strămoșii
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
și chiar genealogic. Încît cartea d-lui Teodor Tanco ne oferă un bun exemplu pentru utilitatea lor documentară. Îl felicit și îi mulțumesc. Poate - cine știe? - reînnoadă o tradiție azi cu totul pierdută. Teodor Tanco, Lumea transilvană a lui Ion Creangă. Originile unei biografii. Prefață de Petru Poantă. Editura Virtus Romana Rediviva P.F., 1999.
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
Ca și: " G. Călinescu a făcut, incontestabil, mult pentru cîțiva dintre clasicii noștri. Nu e mai puțin adevărat însă că ispita caricaturii și a deriziunii îl stăpînesc pînă la grotesc. Cine, în afară de G. Călinescu, va mai putea vedea în Ion Creangă un "Cațavencu moldav"?". Sau: "De data aceasta nu ne mai aflăm în fața unui simplu "caz" Tudor Arghezi. Ultimul său act întrece cu mult întreaga salbă de tablete ale rușinii pe care acest mare poet le-a închinat propriei lui pieiri
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
mod absolut identic în tratarea cuvintelor maică și măicuță: "călugăriță; termen cu care cineva se adresează unei călugărițe". În DLR, tomul VI, litera M (1965-1968), primele atestări pentru maică și măicuță sînt destul de tîrzii (pentru ambele, primul autor citat e Creangă); exemplificări mai vechi apar la monahie - termenul "tehnic" folosit de exemplu în Manualul de pravilă bisericească (1851): "Monahul sau monahia nu este slobodă a-și lăsa monăstirea și la alta a se strămuta". În momentul de față, călugăriță este, în
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
tristețea singurătății, în 1988 îi promitea Deliei să vină s-o vadă (la Timișoara), ca să-i citească o mostră din Jurnal: "Sper să te înveselesc"". Ceva din ființa drolatică a lui Caragiale și din jovialitatea poporană, puternic condimentată, a lui Creangă se regăsea în conduita satiric-umorescă a lui I.D. Sîrbu. Dar paginile sale exprimă și teama subiacentă de adevărurile crude pe care se vedea nevoit a le consemna. Apare acea anxietate a realității care-i distinge frecvent pe marii comici: "Mărturisește
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
Koslodui, direct în ochi, aerosoli radioactivi, moldovenii s-au dovedit rusofili, ucrainienii naționaliști, iar Marea Neagră poluată și inaccesibilă în sezon din pricina prețurilor mari. în cei zece ani de zile care au trecut de la revoluție, alungiți spre Europa ca personajul lui Creangă în căutarea fetei împăratului Roșu, ascunsă tocmai pe partea cealaltă a Lunei, nu am avut nici un eveniment cultural semnificativ care să ne reconecteze la zonă, care să redeschidă, în cazul în care ele au fost cu adevărat deschise vreodată, căile
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
să se cațere pe cele mai înalte piscuri. Dar ei sunt, totuși, plecați dintre noi și sunt ca noi! Nu sunt importați din Deșertul Gobi și nici din Groapa Mariannelor! Vin alegerile locale. Câți dintre românii ce se buluceau spre crengile stejarilor pline cu miei s-au gândit cu adevărat cui au dat votul? Iar după ce l-au dat, câți s-au gândit să-i tragă la răspundere pe aleșii lor? La câte întâlniri cu primarii, cu consilierii, cu deputații și
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
Cum am putea înțelege altminteri aerul său hîtru-spiritual, bonomia sa ironică, înclinația spre epic, trăsături ce ne poartă gîndul, așa cum am arătat și cu mai vechi prilejuri, către străluciții fii ai satului românesc care au fost Ion Budai-Deleanu și Ion Creangă? Ne exprimam atunci impresia că dacă ar fi comentat literatura, autorul Amintirilor din copilărie ar fi făcut-o într-o manieră... à la Regman. Simptomatic, Cornel Regman a scris cîte o carte despre Ion Agârbiceanu și Ion Creangă, în temeiul
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
și Ion Creangă? Ne exprimam atunci impresia că dacă ar fi comentat literatura, autorul Amintirilor din copilărie ar fi făcut-o într-o manieră... à la Regman. Simptomatic, Cornel Regman a scris cîte o carte despre Ion Agârbiceanu și Ion Creangă, în temeiul, de bună seamă, al unei chemări venind din structuri psihice înrudite, mărturisite ca fiind supraprofesionale: Sînt totodată și scriitori cărora le-am consacrat cea mai mare cantitate de timp, explicația liminară fiind, desigur, atracția ce-am resimțit pentru
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
amploare. Dar editorul a știut să-și impună punctul de vedere, transformînd aparatul critic al ediției într-o cronologie și biobibliografie, ceea ce, îndrăznesc să cred, nu e tocmai indicat. Dar să ne ocupăm de opera lui Slavici. Acesta, ca și Creangă, e o descoperire a lui Eminescu. Ba poate că în cazul lui Slavici meritul e și mai mare decît în cel al lui Creangă. Viitorul prozator moldovean avea, într-un fel, legătura cu scrisul, chiar artistic, prin preocupările sale didactice
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
cred, nu e tocmai indicat. Dar să ne ocupăm de opera lui Slavici. Acesta, ca și Creangă, e o descoperire a lui Eminescu. Ba poate că în cazul lui Slavici meritul e și mai mare decît în cel al lui Creangă. Viitorul prozator moldovean avea, într-un fel, legătura cu scrisul, chiar artistic, prin preocupările sale didactice și de autor de manuale, pe cînd Slavici era, la sfîrșitul anului 1869, cînd l-a cunoscut Eminescu la Viena, înstrăinat aproape, cum va
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
l-a cunoscut Eminescu la Viena, înstrăinat aproape, cum va mărturisi apoi. Poetul i-a relevat valorile culturii românești, punîndu-i efectiv condeiul în mînă. Nu voi spune că descoperirea a fost egală în valoare și importanță cu aceea realizată prin Creangă. Dar s-a demonstrat a fi o descoperire de seamă. Slavici nu este, se știe, un creator de înălțimea celor trei mari contemporani ai săi (Eminescu, Caragiale, Creangă). Dar se situează, cu siguranță, în imediata lor succesiune. În capitolul despre
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
descoperirea a fost egală în valoare și importanță cu aceea realizată prin Creangă. Dar s-a demonstrat a fi o descoperire de seamă. Slavici nu este, se știe, un creator de înălțimea celor trei mari contemporani ai săi (Eminescu, Caragiale, Creangă). Dar se situează, cu siguranță, în imediata lor succesiune. În capitolul despre Junimea din lucrarea colectivă Istoria literaturii române moderne Tudor Vianu, integrîndu-l pe Slavici în paragraful "mari creatori", nota că inițiativa sa "are nevoie de justificări" pentru că lipsa seducției
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
române moderne Tudor Vianu, integrîndu-l pe Slavici în paragraful "mari creatori", nota că inițiativa sa "are nevoie de justificări" pentru că lipsa seducției verbale și imaginative, limba săracă evidențiază că "după faimosul banchet al lui Eminescu, al lui Caragiale, al lui Creangă, Slavici ne invită la un ospăț mai sărac". Socotea totuși că, după această ierarhizare obiectivă, Slavici - pentru multiplele însușiri ale operei sale - merită să fie așezat în același mare capitol, chiar dacă spre sfîrșit. Aceasta nu înseamnă o diminuare a operei
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
o dreaptă prețuire a unei arte adevărate care a izbutit să ne impună posterității, disociind capodoperele de multele (prea multele) scrieri de tot felul. Ceea ce l-a cucerit pe Eminescu la Slavici a fost, cu siguranță (ca mai tîrziu la Creangă), întruchiparea purității sufletului țărănesc. Viitorul prozator era o inepuizabilă comoară de literatură populară a cărei autenticitate nu se alterase prin adstraturi prelucrătoare. Apoi firea așezată a lui Slavici, gîndirea sa cumpănită, de descendent al micilor comunități rurale nu putea decît
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
literar românesc. Cu leșieticele nuvele ale lui Gane, cu schițele lui Iacob Negruzzi din Cópii după natură (care nu erau deloc poporane) nu se putea argumenta o teorie estetică de o asemenea importanță în epocă. Existau, e adevărat, poveștile lui Creangă (din 1875 Moș Nichifor coțcariul și, din 1881, primele două părți din Amintiri din copilărie). Din păcate, Maiorescu nu a avut conștiința înaltei valori a artei lui Creangă, nedeosebind-o mult de folclorul de aleasă condiție. Așa se întîmplă că
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
estetică de o asemenea importanță în epocă. Existau, e adevărat, poveștile lui Creangă (din 1875 Moș Nichifor coțcariul și, din 1881, primele două părți din Amintiri din copilărie). Din păcate, Maiorescu nu a avut conștiința înaltei valori a artei lui Creangă, nedeosebind-o mult de folclorul de aleasă condiție. Așa se întîmplă că în sumarul celor două antologii în limba germană nu figurează vreo piesă a lui Creangă. Piesele de rezistență ale celor două antologii le furnizase producția lui Slavici din
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
copilărie). Din păcate, Maiorescu nu a avut conștiința înaltei valori a artei lui Creangă, nedeosebind-o mult de folclorul de aleasă condiție. Așa se întîmplă că în sumarul celor două antologii în limba germană nu figurează vreo piesă a lui Creangă. Piesele de rezistență ale celor două antologii le furnizase producția lui Slavici din care s-au tradus patru nuvele extraordinare (Crucea din sat și Popa Tanda, apoi Gura satului și Budulea Taichii și povestea Doi feți cu stea în frunte
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
ani de zile și de "România Mare", și de "Europa" și de "Atac la persoană" s-a năpustit pe Academia Română, ca și cum acolo ar fi fost marea hibă. Academia Română are evident, vina ei imprescritibilă. Nu e suficient să-l reeditezi pe Creangă și să premiezi cutare nulitate slugarnică pentru a considera că ți-ai îndeplinit misiunea. Când în fruntea institutelor și filialelor academiei se află inși în cel mai bun caz obscuri, când academicianul-standard e un bătrân pupincurist ceaușeștian, evident că orice
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
s-a încheiat cu umilirea presei și retragerea cu coada între picioare a celor desemnați să cerceteze cum dintr-un salar de bugetar (pentru că până și șeful SRI-ului e bugetar!) se pot înălța palate ca-n basmul lui Ion Creangă, "Povestea pocrului" (nici o aluzie la cei despre care tocmai scriu!) Pun rămășag, de pe acum, că, în stil tradițional românesc, se vor găsi doi-trei acari ai lui Păun, iar marii rechini își vor vedea frumos de termopanele, țiglele albastre, piscinele jacuzzi
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
aici este ceva care încearcă să se nască. este mișcarea buzelor" (mișcarea buzelor). Sau notificarea amestecului ficțiunii cu viața, a indistincției în care se tînguie un sincretism primordial: "scriu cu limbi de aer și de sînge ale plămînului, cu o creangă sub formă de trei degete/ moartea îmi tot dă tîrcoale, își zburlește coama/ scriu cu limbile plînsului de nou-născut" (ibidem). Sau cu o magică afectare: "am scris în ea un alfabet neînchegat ca fața lui dumnezeu. de o transparență vie
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]