785 matches
-
generalul Eremia Grigorescu, pe Mausoleul de la Mărășești, este numele vărului meu drept, Sublocotenentul Mihai Pruncu, din Reg. infanterie Focșani. În inima mea a trăit totdeauna, dragostea pentru frumos. În lucrările mele de pictură am pus bucăți din sufletul meu. Nostalgiile crepusculare, Aurel Leon le-a cules și le-a văzut, În mica mea odăiță, În spiritul Poetului toamnelor (catifelate, cuvânt ce aparține tot lui Aurel Leon, dar Teodor Tatos l-a uitat, n.n.) din „Dumbrava Minunată”. „Gingășia, suavitatea și poezia din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și după ce o stoarce merge mai departe, cu ea la subțioară. Liniștea se așternea tot mai compactă peste tot, nori groși se spărgeau din când în când și lăsau lumina lunei să străbată spre câmpuri, dându-ți impresia unei luminozități crepusculare. Mergând neobosit, gândurile se învolburau tot așa de neobosite, din prezent înspre trecut, cântărind întâmplările petrecute și căutând să descifreze din ele tainele timpului ce vine. A fost aproape o noapte întreagă de mers incontinuu și de gânduri învolburate care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
auzit goarna paznicului. Acesta a suflat o dată lung și de trei ori scurt. Semnalul de adunare. Când am auzit goarna, am închis ochii și m-am lăsat pătruns de sunetele ei care nu semănau cu nimic altceva. Alunecau pe străzile crepusculare ca niște peștișori străvezii, trecând peste pietrele de pavaj și zidurile din piatră care împrejmuiau casele aliniate de-a lungul râului. Sunetele din aer au pătruns liniștit în fiecare colțișor al orașului, dislocând segmente de timp imperceptibile. Când a sunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
este cel dintâi roman românesc în care originalitatea inspirației, forța ei de întrupare estompează precaritatea experienței și în cele din urmă precumpănesc în relația cu modelele și cu imperfecțiunile, numeroase, ale lucrării. Oprindu-se asupra epocii fanariote în faza ei crepusculară, „o vreme de o caricatură tragică” (N. Iorga), când pe decrepitudinea inconștientă a unora înflorește parvenitismul neguros și cinic al altora, F. intuiește aici sursa unei bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
1987, 4; Florea Miu, „Confesiuni”, „Cuvântul libertății”, 1993, 247; Marian Barbu, „Himera de hârtie”, „Cuvântul libertății”, 1996, 268; Nicolae Coande, „Himera de hârtie”, „Orient latin”, 1997, 12; Nicolae Prelipceanu, Poeții orașului Craiova, RMB, 1998, 31 ianuarie; Gabriel Coșoveanu, Ode închinate crepuscularului, R, 1998, 3; Gabriel Chifu, Un portret al imploziei, R, 2000, 9; Nicolae Coande, Palma cu degete egale, R, 2000, 9; Ioan Lascu, Suferințele maturului solitar, R, 2000, 9. M.I.
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
limba română, unde în 1926 își susține examenul de licență, primind mențiunea magna cum laude. Debutează în revista „Scena” (1918), sub semnătura Agatha Gr., cu poemul în proză Când n-oi mai fi, și editorial, cu volumul de versuri Armonii crepusculare (1923). Desfășoară o îndelungată carieră didactică (1927-1950), printre instituțiile de învățământ la care a predat numărându-se Școala Normală „Elena Doamna”, liceele „Carmen Sylva”, „Regina Maria”, „Gheorghe Șincai”, toate din București. Colaborează la revistele „Cultura poporului” (Cluj), „Ateneul cultural” (Bacău
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
editeze „Revista scriitoarelor”. În 1928 se căsătorește cu poetul George Bacovia, iar după moartea acestuia, în 1957, va conduce Cenaclul „George Bacovia” de la Bacău și Muzeul Memorial „George Bacovia” din București. Numeroasele cărți de poezie publicate de G.-B. - Armonii crepusculare (1923), Muguri cenușii (1926), Pe culmi de gând (1934), Lumină (1965), Cu tine, noaptea (1969), Efluvii (1977), Șoaptele iubirii (1979) - exprimă o personalitate lirică definită de un simbolism delicat, eteric și temperat, aflat la confluența poeziei meditative cu cea de
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
notabil ciclu memorialistic: Bacovia. Viața poetului (1962), Viața poetei (1971), George Bacovia. Ultimii săi ani (1981), conținând date importante referitoare la viața literară din perioada interbelică și din anii imediat următori încheierii celui de-al doilea război mondial. SCRIERI: Armonii crepusculare, București, 1923; Muguri cenușii, București, 1926; Pe culmi de gând, București, 1934; Terase albe, București, 1938; Bacovia. Viața poetului, București, 1962; ed. 2 (Bacovia. Poezie sau destin), București, 1972; Lumină, București, 1965; Poezie și proză, pref. Mihail Petroveanu, București, 1967
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
cearcăn/ (întuneric acvatic) să-ți fie carnea, cortină/ de carne clarobscură - înghețată ca apa,/ penetrantă” (Scara cu șapte trepte). Ingenuitatea se amestecă uneori cu ironia și autoironia. Demersul liric se interiorizează în încercarea de a surprinde înlănțuirea vârstelor, trecerea spre crepuscular fiind un corolar firesc. Intuiția vegetalului rămâne dominantă, dar apare și imaginea unui univers autodevorator. În 1981 a obținut Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara pentru Arbore genealogic, volum unitar tematic, dar novator: „Care e prima amintire? Reptila
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
dar și o ușoară schimbare de atitudine. Poetul se află la o vârstă a schimbărilor, indecizia alegerilor se insinuează încet și aduce cu ea o oarecare ambiguitate. Simțurile par obosite de atâta spectacol, un ușor prozaism se infiltrează acum. Întâmplări crepusculare și alte poeme (1984) trădează un poet de expresie modernă, un spirit elegiac, atent la mișcarea din sine și din jurul său. Dramatismul stărilor sugerate răzbate în text: „Cineva te dă pe ușă afară din propriul tău trup/ zilnic de-o
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
eternitatea lucrurilor. Tema esențială a volumului pare a fi timpul, străjuit de copilărie și de moarte. SCRIERI: Priveliștile, Timișoara, 1977; Orele orașului Arad (în colaborare), Arad, 1978; Nori luminați, București, 1979; Scara interioară, Timișoara, 1980; Arbore genealogic, București, 1981; Întâmplări crepusculare și alte poeme, București, 1984; Elegie în grădină, București, 1987; Drumul cu ființe, București, 1990; Un Li pe drumul mătăsii (Jurnal chinezesc), Arad, 1997; Pielea poetului, Arad, 2000; Carte vie, Arad, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 78-79; Ciobanu
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
II, 78-79; Ciobanu, Însemne, II, 201-203; Lucian Vasiliu, „Priveliștile”, CL, 1979, 2; Felea, Aspecte, II, 274-276; Lucian Alexiu, „Nori luminați”, O, 1980, 2; Marcel Pop- Corniș, Priveliștile iluminate ale unui poet, O, 1980, 9; Moraru, Textul, 128-131; Alexandru Ruja, „Întâmplări crepusculare și alte poeme”, O, 1984, 47; Dumitru Mureșan, „Întâmplări...”, VTRA, 1984, 12; Grigurcu, Existența, 358-361; Cistelecan, Poezie, 127-132; Lucian Alexiu, Vasile Dan, O, 1990, 38; Ioan Moldovan, Miza pe fragilitate, F, 1991, 1; Cornel Ungureanu, Vasile Dan, O, 1991, 9
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
pământ, de viața frustă. În finalul romanului apar confesiunile altor voci, care rememorează alte și alte evenimente, printre acestea aflându-se și momentul care descrie nunta celor doi bătrâni într-o descriere antologică, o imagine cuprinzătoare metaforic a unui veac crepuscular. Romanul (distins cu Premiul CC al UTC) este condus cu plăcerea oralității marcate de accente regionale de vorbire, ce dau, folosite cu măsură, culoare și farmec scriiturii. Un alt roman, Pisica de Eritreea (1986), propune o miză deosebită, aceea a
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
atributele unui horror hollywoodian. Atmosfera tenebroasă a prozei se infuzează și în cele trei volume de poezie pe care C. le semnează în răstimp de doi ani: aceeași tentație a căderii, a răsfrângerii inverse, regresive. În Zona vie (1993) atmosfera crepusculară, impregnată de vestiri demonice, este aceea a unei evanghelii negre ( Liniște de argint), unde Mântuitorul își vede sinele nemântuit prin revelație și sacrificiu (Demențe XXIX), iar tatăl pogoară din cer lângă o mamă „cu tâmple roșii”, ca într-o alegorie
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
Mateiu I. Caragiale. Este îngrijitorul unei culegeri de „foiletoane și meditații” ale lui Nae Ionescu (1994). În Muzică și memorie, procedeul compozițional este acela al suprapunerii de imagini oarecum eterogene pe trunchiul unei sensibilități caracterizate de gustul pentru decoruri pluviale, crepusculare, lichide, mobilate fragmentar, informe, neprecizate. „Mediatizarea lumii prin imagine” (Radu G. Țeposu), relevabilă în poemele lui C., se produce în tiparele unui discurs liric succint, care sugrumă adesea pretenția de a comunica ceva, descompunându-se într-o expresie albă. Modelul
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
SLAST, 1989, 41; Vlad Sorianu, Inscripții pe un drum în coborâre, ATN, 1990, 2; Nicolae Manolescu, Zilele culturii călinesciene, RL, 1995, 42; Eugen Budău, Școala, ATN, 1999, 1; Vlad Sorianu, Un remarcabil poet postmodern, ATN, 1999, 5; Geo Vasile, Un crepuscular, RL , 1999, 38; Adrian A Lui Gheorghe, Starea poeziei, CL, 2001, 3; Vlad Sorianu, Elegii magico-ludice, ATN, 2002, 3. C.Ș.
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
libertate. Virtuțile strămoșești acuză, prin contrast, prezentul degradat moralicește, meschin. Capodopera genului este Umbra lui Mircea. La Cozia, sinteză originală între lirismul de atmosferă și cerebralitatea monologului interior. A. nu cultivă notația în sine, ci valorile ei de atmosferă. Ambianța crepusculară, propice visării și reflecției, alunecarea în fantastic, ritmica timpului sunt sugerate prin sonoritate și imagine. În Mircea cel Bătrân, poetul salută vitejia și gloria străbună, dar rațiunea refuză exaltarea și redimensionează conturul unei vârste a faptei războinice strălucite, prin comparație
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
de tabletă sau crochiu cu prea puține variațiuni de la un text la altul. Detaliul etnografic, mai mult sau mai puțin uitat, cutuma și reflexul ei social sunt teme de incursiune într-o lume a sfârșitului de veac, cu tipuri hieratice, crepusculare, desprinse dintr-un București de stampă: țigăncile florărese, argintarul de lângă Curtea Veche, flașnetarul Giuseppe, cântăreața Gherghina, iconarul de la schitul Darvari. Armonizând cu indulgență națiile, perpetuând candide ori surprinzătoare meserii (Rustem Bostangiul, Ali din Balcic), tradiția istorisirii fabuloase, marcate de tabuuri
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
decât în Procesul. Există o multitudine de creaturi divine cu grade diferite, o ierarhie complicată și la vârful ei ființa absolută, invizibilă, inaccesibilă, incomprehensibilă, imposibil de reprezentat, care a luat numele de Westwest, însemnând soarele la extremul său declin, zeu crepuscular care a renunțat la fulger și la tunet. E în Olimpul Castelului, un Jupiter retras, care nu prezidează nici o adunare, care și-a delegat puterea, care nu-și citește rapoartele, care lasă hazardul să domnească. Această birocrație olimpiană, cu riturile
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
deveneau profesori, însă destul de puțini aveau să știe citi și valoriza critic o carte. La sfîrșitul Facultății, cultura lor critică era uimitor de pauperă". Cafenelele din centrul orașului, "numite oficial cofetării, mai toate celebre", "mai păstrau aici ceva din atmosfera crepusculară a cafenelei vieneze". De partea cealaltă, emblemă și ea a lumii literare a Clujului, era boema, "în varianta ei fundamentalistă: boema alcoolică. Deceniile literare șase, șapte și opt au fost deceniile marilor bețivi". Glisînd printre atîtea cărți și studii critice
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
odată într-o groapă adâncă de nefericire și deznădejde. Procesul prin care va trece Moromete e pe cât de mișcător pentru cititor, pe atât de minuțios și exact descris de către scriitor, cu o ,cruzime" psihologică specifică lui Marin Preda. În lumina crepusculară a propriei singurătăți, tatăl, cu fruntea lui bombată și limpede aplecată spre genunchi, iese înfrânt - dar nu și umilit - din lumea Moromeților. I: un mare, inegalabil roman.
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
sturz.” Exhibiționist și juisor, puritan și ascet, moralist cu pedală și deșuchiat în relațiile cu aștrii, global pesimist și de o proaspătă receptivitate a darului vieții - de o catifelată tandrețe și de sticloasă cruzime - iată un portret ce include aura crepusculară, drama timpului și spațiului, interogații, încheieri. Formal, piatra de încercare a dicteului grigurcian este hai-ku-ul, cum se știe genul liric aspirator de maximă senzorialitate pe minimă atingere: „O mână înmănușată cum/ mângie mările” (O mână) or: „Zeii n-au nici o
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
în fața propriei sale cumplite declasări: "Reținem cuvîntul ăchiotă. El este caracteristic pentru o mare parte a poeziei lui Mihai Beniuc; a forța emisia vocală părîndu-i probabil, autorului o posibilitate de suplinire a inspirației reale. Poate că rareori că în Lumini crepusculare (exceptînd producția sufocant-retorică din anii ^50) chiotul se aude cu atîta sîcîitoare obstinație. Scurtă piesă intitulată chiar Chiot adună, parcă, toate păcatele unui scriitor. (...) O specialitate fastidioasa a lui Mihai Beniuc sînt moralitățile săltărețe, banale, scrise cu uluitoare neglijență. (...) Cînd
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
bine pe un savant profesor - fie el și slavist - de vreme ce le pune pe hârtie cu multă siguranță de sine. D. PANAITESCU-PERPESSICIUS (1891-1971) apare în corespondență lui Basil Munteanu cu o singură scrisoare - cea mai târzie din volum, căci e datata, crepuscular, București 30 Maiu 1948... Pe tonul cercetătorului preocupat exclusiv de cărți, manuscrise, publicații, corespondentul de dupa cortina de fier deja temeinic coborâta transmite că în treacăt elemente importante ale isntalării rinocerilor în cultura. Fundația a încetat în ultima jumătate de an
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
măreața goliciune, cea sfîntă și păgînă, goliciune dezvelită fără smerenie, deorece acum poate conștientă de sine și de simțea cellant... El adică! Consimțită goliciune, și anume pentru ochii lui... “ (p. 494-495, Ipoteză de reconstituire). În Străina scena descrisă are valențe crepusculare, vampirice, în mintea lui Lucian suprapunându-se diferite modele, Elena protectoarea devenind astfel și iubită, și mamă; deși matur după însemnele formale (căsătorit cu Ina, ministru puternic, avocat cu relații, amator de artă etc), Lucian are o mentalitate de puber
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]