968 matches
-
paginilor mele despre păcat gustul aventurii trăite, o nuanță de „viață cunoscută pe viu“, precum Charles Lindbergh, care Își povestea cu precizie peripețiile zborului deasupra Atlanticului. Nu s-a mai auzit nimic despre mobilele cele noi care, dacă Îi dădeam crezare tatei, trebuiau să umple casa: un șezlong făcut de Le Corbusier, o masă proiectată În Italia de un tînăr arhitect care restaurase o mînăstire, mobilă nouă de bucătărie, de fabricație daneză... Tatei Îi plăcea mobilierul modern. Visa să avem așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a unei formule sacre, o mantra care i s-a părut a fi un bun remediu pentru vagabondajul meu mental, mantra lui Vișnu: Om namo Nârâyana. În pat, dădea dovadă de o nemaipomenită energie care nu era, dacă Îi dădeai crezare, decît un palid reflex al stării de extaz desăvîrșit pe care aveam s-o atingem Împreună făcînd tot mai multe japa și prânâyama. Voia să merg să trăiesc cu ea la Londra. Cu ea, de acord, dar cu Vișnu, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și de onoare, ba chiar un simplu scamator capabil să-i înșele pe toți cu falsul lui talent. Zoil își propune să demaște așa-zisa impostură prin care poetul și-ar fi însușit versurile unui sclav mut, iar Scaur, dând crezare denigrării, îl provoacă să compună o improvizație în fața unui public select (II 9). Horațiu trece cu ușurință peste proba impusă de calomniatorii lui și stârnește entuziasmul ascultătorilor. Succesul artistic nu este însă dublat și de o victorie omenească : poetul nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-o să-i fie respinse prevestirile : A trebuit s-aud că mi se spune „haimanaua”, ca unei ghicitoare de răspântii, ca unei biete cerșetoare hămesite. Ea se resemnează cu lipsa de ecou a cuvintelor sale : De-mi dați sau nu crezare, mi-e totuna. Ceea ce trebuie se va-ntâmpla, iar tu, cuprins de milă, vei fi martor c-am profețit fără greșeală adevărul. Corifeul recunoaște că străina a ghicit corect întâmplările cumplite din trecutul Atrizilor : Mă mir cum tu, fiind crescută
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu l-a putut urma întru totul pe Euripide : ce impresie aș fi făcut dacă aș fi ajuns la deznodământul tragediei cu ajutorul unei zeițe și al unei mașinării și printr-o metamorfoză căreia putea să i se dea o oarecare crezare pe vremea lui Euripide, dar care ar fi prea absurdă și prea greu de crezut pentru noi ? (traducerea noastră). Problema menționată este valabilă și pentru adaptarea Ifigeniei în Taurida : un cititor al timpurilor noi nu poate accepta ușor soluția literară
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
taina personajelor și să le sublinieze caracterul de plăsmuiri literare : El dorește ca acești oameni de altădată să rămână pentru voi simple ficțiuni ; el nu vrea ca acești romani să vă tulbure siesta (p. 16). Dacă e să-i dăm crezare mijlocitorului său, cel care a compus piesa cu subiect antic și-ar dori ca spectatorii să nu se lase stăpâniți mai mult de o clipă de rușinea de a conștientiza lipsa lor de asemănare cu umbrele acestor strămoși energici, gata
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Zeus disputa lui cu Hera - îl apostrofează în termeni similari când îi aduce la cunoștință că el este ucigașul lui Laios : ai vrut să știi - acuma știi ! Acesta-i,/ orbitule, - adevărul ! (scena 8) La început, Oedip refuză să-i dea crezare unui profet suspect chiar prin handicapul fizic : Nebun/ am fost, o clipă să mă-ncred/ în fonfăiala orbilor ! Să cred/ că un bicisnic poate fi organ/ al glasurilor ! (scena 8). Insultele regelui determină replica celui vizat care îl anunță că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acționeze, conștient de sine, omul nu mai e jucăria destinului, ci îl înfrânge, ceea ce duce la anularea tragediei în sens clasic. Alteori însă, intervențiile în desfășurarea evenimentelor temporizează doar împlinirea destinului funest. La Nicolae Iorga, troienii ajung să-i dea crezare Casandrei, ceea ce nu salvează cetatea, căci tânăra înzestrată cu harul profeției interpretează acum greșit semnele. Schimbând o trăsătură esențială a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să modifice și cealaltă însușire definitorie a ei, capacitatea de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de Carax. Asta-i tot. Era fiica lui Isaac, paznicul. El mi-a spus unde o găsesc. — Fermín o cunoștea? — Nu. — De unde și pînă unde ești atît de sigur? — De unde și pînă unde te poți tu Îndoi de el, dînd crezare balivernelor ăstora? Tot ce știa Fermín despre femeia asta este ceea ce i-am povestit eu. — Și de aceea o urmărea? — Da. — Fiindcă l-ai rugat tu. Am păstrat tăcere. Tata oftă. — Nu Înțelegi, tăticule. — Firește că nu. Nu te Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să stingheresc. Și, în sfârșit, pare-mi-se, suntem oameni aparent atât de diferiți... în multe privințe, încât s-ar părea că între noi nu există puncte comune... dar să știți că acestei ultime idei eu însumi nu-i dau crezare, pentru că foarte adesea doar avem impresia că n-ar exista puncte comune, însă ele există... și lenevia omenească e de vină că oamenii se sondează unii pe alții din ochi și nu sunt în stare să găsească nimic... Ce ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încă sub forma unor zvonuri mult prea vagi. De exemplu, cică Toțki ar fi aflat de undeva că Nastasia Filippovna ar fi intrat în niște incerte și secrete față de ei relații cu domnișoarele Epancin, zvon absolut incredibil. În schimb, dădea crezare fără voie unui alt zvon și se temea de el ca de un coșmar: i se dăduse drept sigură vestea că Nastasia Filippovna știe cu absolută certitudine că Ganea se însoară numai pentru bani, că sufletul îi e negru, lacom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi imediat rușine de cele spuse, replică brusc Aglaia. De ce s-o fi întâmplând așa? — La urma urmei, astea-s prostii! spuse generăleasa, privind-o cu mânie pe Aglaia. Da, nu-i o chestiune inteligentă, confirmă Alexandra. — Nu-i dați crezare, prințe, i se adresă generăleasa, o face dinadins, dintr-un fel de ciudă, dar nu-i deloc prost educată; să nu vă închipuiți cine știe ce, dacă vă sâcâie. Sunt sigură că au pus vreo năzbâtie la cale, dar v-au îndrăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o singură clipă, o schimbare neobișnuită: pășea din nou palid, slab, suferind, tulburat; genunchii îi tremurau și un zâmbet confuz, pierdut rătăcea pe buzele lui învinețite: „ideea subită“ i se confirmase și se adeverea deodată - și el îi dădea iarăși crezare demonului său! Dar oare s-a confirmat? Dar oare s-a adeverit? De ce l-au apucat iarăși acest tremur, această sudoare rece, această beznă și răceală din suflet? Oare pentru că văzuse din nou acești ochi? Însă doar plecase din Grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mi strigă de la bun început că nu face să pic jos din pricina surprizei. Din discuțiile iscate, reieși că Evgheni Pavlovici își anunțase de mult retragerea din armată; dar de fiecare dată vorbise atât de neserios, încât nu i se dăduse crezare. De fapt, despre lucrurile serioase vorbea întotdeauna pe un ton atât de glumeț, încât nu-l puteai nicidecum înțelege, mai ales dacă voia să nu fie înțeles. Păi voi fi în retragere temporar, doar câteva luni, cel mult un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să facă investigații. Însă putea să nici nu le treacă prin cap... — Dați-mi voie, domnule Ivolghin, îl întrerupse deodată Ippolit, iritat, la ce bun tot acest galimatias (scuzați-mă)? Lucrurile s-au explicat acum, suntem de acord să dăm crezare faptului principal, așa că de ce mai lungiți această discuție dificilă și jignitoare? Poate doriți să vă lăudați cu abilitatea pe care ați dovedit-o în investigații, să vă etalați față de noi și față de prinț în toată strălucirea dumneavoastră de anchetator, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unui cămătar și să fii îngrijorat de ele - e imposibil. Și nu poate fi la per tu și în relații atât de amicale cu Nastasia Filippovna. Aici e aici. El jură că nu înțelege nimic, iar eu îi dau deplină crezare. Problema e, însă, dragă prințe, că am vrut să vă întreb: nu cumva știți ceva? Adică, printr-o minune, n-a ajuns vreo vorbă la urechea dumneavoastră? Nu, nu știu nimic, puteți fi convins că n-am fost deloc implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei, dacă va fi existat ceva cu adevărat; însă el era cumva prea indiferent față de ștrengăriile propriu-zise și le găsea ca fiind prea în firea lucrurilor; el, la rândul lui, era preocupat și îngrijorat de cu totul altceva. Dăduse deplină crezare cuvintelor scăpate mai înainte de generalul tulburat, despre faptul că ea își râde de toți și mai ales de el, de prinț. Nu simțise în ele nici cea mai mică urmă de jignire; după părerea lui, chiar așa trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-ți spun asta, te-am așteptat de când mi-ai trimis de acolo scrisoarea, poate chiar mai dinainte... Jumătate din ce voiam să-ți spun ai și auzit ieri de la mine: te consider omul cel mai cinstit și mai demn de crezare dintre toți și dacă se zice despre dumneata că ai o minte... că, adică, ești bolnav câteodată la minte, asta nu-i adevărat; asta-i concluzia la care am ajuns și m-am contrazis cu ceilalți pentru că, deși ai într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vinovată, Doamne-Dumnezeule! Ah, clipă de clipă, cuprinsă de frenezie, strigă că nu-și recunoaște nici o vină, că e victima oamenilor, victima unui desfrânat și nelegiuit; dar orice ți-ar spune, să știi că ea e prima care nu-și dă crezare și că, dimpotrivă, cu toată forța conștiinței ei crede că... ea însăși e vinovată. Când încercam să împrăștii această întunecime, ea ajungea să aibă asemenea suferințe, încât inima mea nu se va vindeca niciodată, atât timp cât îmi voi aminti această perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Moscova 64. Unele lucruri sunt splendide. Pe deasupra, orice însemnări ale martorilor oculari, indiferent cine este martorul, sunt prețioase. Nu-i așa? — În locul redactorului, nu l-aș fi tipărit. Cât privește însemnările martorilor oculari, în general, i se dă mai degrabă crezare unui mincinos grosier, dar mucalit, decât unui om respectabil și cu merite. Cunosc câteva însemnări despre anul opt sute doisprezece, care... Prințe, m-am decis, părăsesc această casă, casa domnului Lebedev. Generalul îi aruncă prințului o privire cu tâlc. — Aveți propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dintre acei mincinoși care, deși mint până la voluptate și până la uitarea de sine, chiar și în punctul cel mai înalt al extazului bănuiesc în sinea lor că nu sunt crezuți, ba încă și că e imposibil să li se dea crezare. Aflat în această stare, bătrânul și-ar fi putut veni în fire, rușinându-se peste măsură, suspectându-l pe prinț de infinită compasiune față de el, simțindu-se jignit. „Oare n-am făcut mai rău că l-am împins până la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din când în când, i se păreau acum un vis himeric, imposibil și chiar ridicol! (Și fără asta, prima dorință și pornire a sa, deși inconștientă, fusese în timpul zilei aceea de a face în așa fel încât să nu dea crezare acestui vis!) Vorbea puțin, răspundea doar la întrebări; până la urmă, tăcu de tot, ședea și asculta, dar era evident că se topea de încântare. Încetul cu încetul se înfiripa în el un fel de inspirație gata să răbufnească la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putere pământească. Și asta nu-i învățătura Antihristului? Cum să nu fi apărut de la ei ateismul? Ateismul de la ei a apărut, chiar din sânul catolicismului roman! Ateismul a început mai întâi de la ei: oare puteau ei înșiși să-și dea crezare? S-a întărit din dezgust pentru ei; este rodul minciunii și neputinței lor spirituale! Ateismul! La noi nu cred deocamdată doar anumite categorii sociale de excepție, cum s-a exprimat foarte bine Evgheni Pavlovici acum câteva zile, oameni care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
moment tensionat. Încruntat, principele îi arată ușa lui Musa. Medicul se conformează de îndată, dar nu se poate stăpâni să nu bodogăne în timp ce iese: Numai cei care îndrugă vrute și nevrute într-o limbă păsărească se bucură de autoritate. Nimeni nu dă crezare recomandărilor privind sănătatea dacă le înțelege. Nici nu apucă să închidă bine ușa în urma lui, că Livia se dezlănțuie, volubilă, încercând să evite o ceartă iminentă: Doctorii ăștia nu sunt niciodată de acord, ca să nu-i dea celuilalt câștig de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
l-aș lua pe Nostradamus drept o autoritate În materie de istoriografie...” „Persoane mai În vârstă ca dumneata, domnule Casaubon, au acordat Încredere multor profeții ale lui Nostradamus. Pe de altă parte, nu-s atât de naiv Încât să dau crezare istoriei cu căruța. E un simbol. Simbolul faptului, evident și certificat, că, În vederea arestării sale, Jacques de Molay Îi trece comanda și instrucțiunile secrete nepotului său, contele de Beaujeu, care devine șeful ocult al Templului, devenit și el ocult”. „Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]