1,373 matches
-
amigdalelor cu țesut scleros. Este forma cea mai periculoasă de amigdalită cronică, prin posibilitatea unor diseminări toxi-infecțioase la distanță (reumatismale, renale etc.). Amigdalele sunt mici, ascunse între pilieri, uneori abia vizibile. 3. amigdalitele cronice lacunare (criptice) ce se caracterizează prin cripte dilatate, umplute cu dopuri de cazeum fetid sau cu o secreție albicioasă, lăptoasă, mai degrabă purulentă decât cazeoasă. Mucoasa poate fi normală, dar adesea este puternic vascularizată, cu pilieri anteriori congestivi și pilieri posteriori tumefiați. Prin exprimarea amigdalelor, dopurile cazeoase
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
de cazeum fetid sau cu o secreție albicioasă, lăptoasă, mai degrabă purulentă decât cazeoasă. Mucoasa poate fi normală, dar adesea este puternic vascularizată, cu pilieri anteriori congestivi și pilieri posteriori tumefiați. Prin exprimarea amigdalelor, dopurile cazeoase sau lichidul lăptos din cripte pot fi mai bine puse în evidență. În anumite situații deshidratare, infiltrație cu săruri calcarecazeumul intracriptic se poate transforma în calcul amigdalian (amigdalolit). Ganglionii subangulomandibulari sunt palpabili și uneori sensibili. O problemă dificilă de diagnostic o reprezintă etichetarea amigdalei bolnave
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
amigdaliană) hipersensibilitate la frig sau la schimbările de temperatură, senzație de deglutiție dureroasă, frecvente cataruri rino-faringiene; * criterii clinice - la bucofaringoscopieamigdale mici, scleroase, ascunse în loje (sunt cele mai suspecte), cu aderențe (astfel încât nu pot fi luxate din lojele amigdaliene), având cripte cu dopuri de cazeum fetid sau cu lichid purulent ori lăptos, stâlpii anteriori sunt congestionați, cu marginea liberă aderentă de amigdală; se adaugă adenopatia subangulo mandibulară sensibilă la palpare și semnele generale - senzație de oboseală, insomnii, palpitații, stări subfebrile cronice
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
Schmidt ce constă în masaj amigdalian (urmat de leucocitoză sau de ascensiune termică) sau pentru diagnosticul diferențial cu alte afecțiuni testul Rumpell-Leed și mielograma (ce arată plasmocite crescute); * criterii bacteriologice, constând în izolarea unor germeni patogeni în cultura cazeumului din criptele amigdaliene. Importanța epidemiologică a focarului de infecție amigdalian rezultă din faptul că amigdalitele cronice focar de infecție, la fel ca anginele, sunt mai frecvente la copil și adultul tânăr. Prin mecanisme complexe, multiple și incomplet cunoscute pot să apară la
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
În Securitate am aniversat... să zic așa. Unde ați fost dusă prima dată? Prima dată la Securitate În Arad. Cum am intrat, mi s-au dat ochelarii negri și am fost condusă spre o celulă care arăta chiar ca o criptă (râde - n.n.). Intrai acolo... și avea numai patul și un geam deasupra. Puteai să faci doar câțiva pași de-a lungul patului, atât. A fost groaznic. Să te ia din sânul familiei și să te vezi Într-o criptă... Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o criptă (râde - n.n.). Intrai acolo... și avea numai patul și un geam deasupra. Puteai să faci doar câțiva pași de-a lungul patului, atât. A fost groaznic. Să te ia din sânul familiei și să te vezi Într-o criptă... Îl rugam pe militarul care, mă rog, ne ducea la toaletă, să vorbească cu mine, că simțeam că mă apasă pereții. Foarte greu am suportat regimul de la Securitate. Cât ați stat acolo? Până În ianuarie. În ianuarie am fost duși la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
hotelul din centrul orașului, Ahlström, simplu, curat, cu o Biblie pe perna albă. La ora șase, în drum spre catedrală, văd în casa în care a locuit Carol al XII-lea o bufniță, pe pervazul ferestrei din turnul crenelat. În criptă, un înger: Mina Rosenthal, care va cânta din flaut. Birgitta (Trotzig) e pe primul loc împreună cu fiica ei, Maria, de asemenea Eva (Ström) cu soțul ei, doctorul Helge. Am fost gâtuită de emoție, dar mi-am revenit miraculos la discuția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aplecă și acționă un obiect de pe marginea a ceea ce părea să fie o piatră funerară. Se auzi o pocnitură, apoi, cu un efort considerabil, Cecco urni piatra, scoțând la iveală Începutul unei scări care se afunda spre subsol. - E vechea criptă. Aici... Se Întrerupse. Apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, coborî el primul, urmat de poet. Muta o pornise și ea după dânșii, parcă temându-se să nu rămână părăsită În biserică. Sub pardoseala abației se deschidea o subterană vastă. Pardoseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umpleau Florența de sânge? Continuă să privească În jur, În acea peșteră a minunățiilor. Lângă un sarcofag, În pardoseală, se deschidea o crăpătură care dădea spre o altă cameră subterană. Se aplecă, coborând lampa În acel spațiu de trecere. Pe sub criptă trecea un coridor larg, cu pereți de cărămidă, care părea să se facă nevăzut către Arno. Fundul era acoperit cu apă. - E o veche cloacă romană. Duce spre vechiul puț din For. Pe aici trece Brandan, când nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
răspundă la saluturi. Ajunse la biserică În timp ce clopotul abației vestea vecernia. Dinaintea porții secundare, după ce se asigură Încă o dată că nimeni nu Îi urmărise mișcările, intră cu Încărcătura. Înăuntru era pustiu. Profită ca să acționeze iute comanda ce dădea acces spre criptă și coborî În subteran. Își aminti unde fusese lăsat opaițul. Îl aprinse și porni În căutarea unei ascunzători. Sala nu oferea nici un loc prielnic. Pentru un moment, se gândi să dea drumul mașinăriei prin crăpătura subterană, dar se temu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deschizând o crăpătură. Ridică opaițul, Încercând să lumineze În interiorul mormântului. Se aștepta să zărească oseminte din vechime. În schimb, lumina tremurătoare se reflectă Într-o mulțime de tăișuri de oțel. Cineva ascunsese acolo un mănunchi de spade. Privi În jur. Cripta mai adăpostea două sarcofage. Le Îndepărtă și lor capacele cu repeziciune, descoperind alte arme. Erau suficiente pentru echiparea unei mici armate. Spade noi, lipsite de cea mai mică urmă de rugină. Dante se opri o clipă, căzut pe gânduri. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante se opri o clipă, căzut pe gânduri. Apoi, dând armele puțin mai la o parte, făcu pe fund un loc suficient pentru a așeza acolo mașinăria. Se pregătea să tragă placa la loc, când auzi o mișcare pe treptele criptei. În lumina slabă a opaițului, Îl văzu pe Cecco. Strângea În mană o spadă scurtă. Văzându-l pe Dante, lăsă arma jos. - Auzisem zgomote. Așadar te-ai Întors, nu-i așa? Voiam să... - De ce m-ai mințit? Îl Întrerupse poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zgomote. Așadar te-ai Întors, nu-i așa? Voiam să... - De ce m-ai mințit? Îl Întrerupse poetul În timp ce Își termina treaba. Pe chipul omului se Întipări o caraghioasă expresie Îndurerată. - Ce vrei să spui? bâigui el, scărpinându-și burta proeminentă. - Cripta e plină de arme. Ce vreți să faceți cu ele, dacă scopul vostru e doar să stoarceți câțiva bănuți de la nătărăi? - Am aflat și eu de armele acelea. Dar nu știu pentru ce sunt ascunse aici, ți-o jur! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care le văzuse afară. Probabil că atacatorii Îi dovediseră pe asediați fără prea multe greutăți: morții nu purtau platoșă și nici nu se zăreau arme pe jos, semn că armata lui Dumnezeu nu avusese timp să ridice spadele ascunse În criptă. Dâre de sânge marcau traseul atacatorilor, care acum se năpusteau pe treptele turnului. Dinăuntru, din dreptul primului balcon, veneau alte gemete și rugăminți de Îndurare. Dante se trase și mai mult În umbră, nehotărât. Orice idee ar fi avut când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că există? exclamă. - Poate mai mult de atât. Cheia unei Împărății. Celălalt Îl fixă dezorientat. Exista Într-adevăr ceva de preț la abație. Și extrem de periculos. Ceva ce poetul nu putea abandona, cu nici un preț. Mașinăria lui al-Jazari, ascunsă În criptă. Din momentul În care soldățimea avea să Înfrângă ultima rezistență și să treacă la jaf, era doar o chestiune de timp să ajungă la sarcofage. Iar șeful gărzilor văzuse mașinăria, chiar dacă Îmbucățită, și ar fi putut-o recunoaște, denunțându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prag se opri, ținându-l pe Cecco În urma lui. Înăuntru părea să nu fie nimeni, strigătele și zgomotele de pași erau acum mai Îndepărtate. Se strecură În tăcere spre intrarea În subterană, trăgându-și prietenul de mână după el. În criptă, ridică lespedea, scoțând lada cu ajutorul lui Cecco. În răstimpul operațiunii, sienezul continuase să fixeze obiectul cu un ochi lacom, Însă Dante Îi ignorase toate Întrebările nerostite. - Trebuie să fugim pe acolo, zise arătând spre deschizătura din capăt. Ajută-mă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
peste cercurile verzi de sticlă care erau prinse în betonul caldarâmului, cu poalele hainelor grele fâlfâind asemenea unor umbre proiectate pe aceste lentile, dar cu trupuri îndeajuns de solide, căci sticla scrâșnea sub tălpile care umblau în toate direcțiile. Această criptă era pentru o clasă mai nevoiașă de cumpărători sau pentru cei care veneau din an în Paște, fete care voiau să găsească ceva care să se potrivească la noul lor compleu, la pălărie sau accesorii; femei cu trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
șezând lângă picioarele unui bețiv, ghemuit de parcă era gata să se lase târât afară. Și bătea o lumină puternică pe care nu o stingeau nici o clipă. Avea un fel de greutate care te apăsa, de piatră rostogolită în fața deschizăturii unei cripte. Apoi, când s-a crăpat de ziuă, a început o huruială surdă care se auzea lângă perete înfundat, zdrăngănitul camioanelor, agitația mașinilor de calibru mare, și goana măruntă ca urechea acului făcută de tramvaie, ce zburau pe lângă noi ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întotdeauna un vecin destul de bun, dar acum nu ne puteam aștepta s-o țină pe Mama. Mai ales că acuma Simon îl trecuse pe lista dușmanilor lui de soi. Mai mult, nu puteam nici s-o las să stea în cripta de cărămidă, și i-am spus lui Kreindl că o să fac alte aranjamente pentru ea. M-am dus să-i cer ajutorul lui Lubin, apoi la ajutorul social, pe cețoasa Wells Street. Lubin ne vizitase întotdeauna ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sau unei Magdalene, și avea statutul de profesor universitar, acea stare de grație a becherului cărturar, mă cucerea din start. Pe Padilla îl lăsa rece, cu nasul lui țeapăn de mumie a lui Gizeh și peticele livide ale ochilor, cu cripta îngustă a umerilor și a spatelui și pasul lui dur și iute de pe lespezile ce deveneau venerabile cu fiecare clipă care trecea. Manny venea dintr-o mahala de munte și avea o dispoziție ce nu se ancora în nici o cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în ea. Nu mai rămăsese nici un scaun neocupat în camera mea, care era izolată de birourile principale rezervate muncitorilor industriilor mari. Nu avea importanță cât de ascunsă era. M-ar fi descoperit și dacă aș fi fost băgat într-o criptă de oțel, conducându-se după cel mai slab semnal că încă sunt în viață sau după fluturarea aceea delicată ce face molia de noapte să zboare zece mile peste câmpurile întunecate. Veneau cameriste grecoaice și negrese de la hoteluri, hamali, portari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un an ca s-o degajeze și să ajungă la un tunel, urmând drumul arătat de un șarpe sculptat în piatră. După trei ani de așteptare încordată, în care a avansat centimetru cu centimetru, savantul mexican a pătruns într-o criptă unde se afla un imens sarcofag supravegheat de treisprezece secole, în tăcere, de zeii morții. Deschizîndu-l, a găsit un nou sarcofag, iar înlăuntrul acestuia osemintele unui personaj enigmatic, probabil un prinț, înmormîntat într-un stil demn de faraoni, cu toate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de faianță roșietice și gălbui, dezgolite aproape în întregime, de când numeroase din monumentele funerare victoriene se năruiseră în timpul războiului, în urma unui bombardament care distrusese turnul bisericii și casa parohială. Condițiile austere postbelice nu au îngăduit restaurarea relicvelor depozitate acum în criptă și ignorate de părintele Bernard, care găsea că pereții erau și așa destul de încărcați, având în vedere că nu puteau fi acoperiți cu tapiserii orientale. Podeaua era pavată cu dale de piatră asortate la culoarea pereților, dispuse în desene geometrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce era în plus. Moartă, arată ca un căcat. Arăt ca un căcat mort. Aș înjunghia-o pe Evie chiar acum, la telefon. Nu, chiar așa e, i-aș zice doamnei Cottrell în vreme ce am așeza urna lui Evie într-o criptă de familie undeva în Ferească-Dumnezeu, Texas. Chiar așa e, Evie a vrut să fie incinerată. Eu, la funeraliile lui Evie, eu aș purta o fustă mini din piele neagră de la Gianni Versace, strâmtă ca un garou, cu metri după metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o singură dată În acest local. O văgăună rustică cu ștergare țărănești și farfurii de lut pe pereți. Măcar o bere putem să bem, ospătarul Îmbrăcat În costum popular ne zice că e ultimul butoi. În subsolul ăsta ca o criptă nu e doar frig, toate sînt jilave, și la fel ajung și hainele noastre În cîteva minute. La masa de alături sînt niște tipi de vîrsta noastră pe care Îi știm de undeva, deși arată plouați. Ne tatonăm o vreme
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]