8,264 matches
-
elaborate și pe rime ingenioase. Un complicat sistem de simboluri, evidențiat prin scrierea unor cuvinte cu litere cursive. Și... nici o urmă de poezie. Cartea lui Ion Gheorghe Pricop (Timpul, Iași, 2007) te face să te gândești la un flacon de cristal, placat în argint, în care găsești, în loc de parfumul așteptat, apă. Autorul îndeplinește aproape perfect ritualul scrierii și tipăririi poeziei, dar nu produce poezie. Textele sale arată ca poeziile lui Apollinaire și sună ca poeziile lui Ion Barbu, dar sunt lipsite
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o facultate fictivă, era chiar generos. Nu aveți o carte de chimie organică? Sigur că am, s-a repezit profesorul. A invitat-o la el, a cumpărat cafea din aia scumpă, un vin acătării, prăjituri, flori și două pahare de cristal, plus lumînări. Vai, ce frumos! a spus gurița aia frumoasă și proaspătă. Tu ești și mai frumoasă, îndrăznește Rîmbu. Chiar? întreabă fata, privindu-l țintă. Rîmbu lasă ochii în jos și nu i-a mai ridicat o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee. Frig. Pe jos, mozaicul îmbibat cu urină și clăbuci de săpun "Cheia". Câteva pete roșiatice suprapuse întregeau patru cifre aproape indescifrabile. Constructorii și-au datat edificiul: 1954. El făcea parte din a treizeci și cincea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
face senin, atât de senin încât, legat la ochi, exfoliezi soarele din bobul de grâu și îl restitui cerului. La 15 ani, conștiința învață prima lecție despre cum se trăiește sau se moare la marginea ființei. Mai târziu, ploaia șlefuiește cristale. Nici o diferență: plopii se scutură în cer, plopii se scutură pe pământ, identic, sfidând gravitația. La 15 ani, două fântâni începeau să-și cunoască seceta. Adâncul uita oglinda. Când din oglindă se topește lumina, când în arhivele memoriei praful se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bocanci (aveau tocurile tocite, cuiele perforau inima). În spălător, 20 de oglinzi paralele, două câte două. Fereastră sau mormânt, nici o diferență. Și apoi ce mai contează cine trăgea zăvorul? Fiecare trecere ascundea atâta cât să scormone o cârtiță. În spălător, cristale reci ciupeau memoria precum un stol de grauri din cireșii cimitirului. Trecea dincolo. Din subconștient, visul se topește instantaneu, deschizi ochii, privești fereastra și visul s-a voalat. Te ridici, faci câțiva pași ca o continuare a reveriei, te lovești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
însă nu-ți amintești cum își urzea păianjenul firul. Ai vrea să adormi încă un ceas, o noapte sau chiar o viață pentru a-ți continua visul, dar visul este o prelungire a absenței și nimeni nu-ți spune asta. Cristale înghețate sparte în palmă. Trezirea primul instantaneu vegetal al zilei, apa miroase a iarbă de munte. Gustul ierbii resuscită primăvara-n oglindă. La 4 dimineața, Petru, fără ordin de servici, abandona cazarma, deschidea fereastră în icoană și trecea dincolo. Adevăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unu: Nu păși în tâmplă, riști să tulburi negânditul! Doi, unu, doi: Ai grijă, buzele șotronului se descompun în icoană! Este atât de simplu, sigur mi se va deschide cerul. Să mă aștepți la capătul umbrei. Să mă aștepți, Genia. Cristale de apă ca niște cioburi de sticlă sub tălpi: Trebuie să nu am nici o urmă de somn pe ele; Mântuitorul, tot într-o vineri, a spălat picioarele ucenicilor, unul a călcat în lumină, ceilalți au știut regulile jocului. Când strivești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de prieteni și de clienți mai de seamă, vestindu-i că vor lua parte la o Întîmplare nemaivăzută și nemaiauzită pe Întinsul Americii, din Noua Anglie pînă la Rio Grande și din Manhattan la Pacific. Marea sală ardea cu toate cristalurile aprinse În plafon, pe mese cu fețe scrobite și cu tacîmuri de argint, anume spre a scînteia cît mai tare. S-au servit băuturi În pahare și ele la fel de scăpărătoare. Domnul Bailey a apărut În frac, făcînd semn că dorește
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ia În amonte pe firul gîn durilor, al imaginilor Împletite una Într-alta pînă la capăt, În spate, sub occipital, pe cîmpul vizual. Bunul meu prieten, regretatul, de neuitatul poet Cristian Popescu, declama că visul zace Înăuntrul craniului ca un cristal, iar pentru a-l citi trebuie să-l scoți de acolo. La fel și Înțelepciunea syriotă: va constata mai Întîi că, pe cîmpurile cerebrale 17, 18 și 19 ale lui Ruby, ale mele adică, e o dezordine de cristale ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un cristal, iar pentru a-l citi trebuie să-l scoți de acolo. La fel și Înțelepciunea syriotă: va constata mai Întîi că, pe cîmpurile cerebrale 17, 18 și 19 ale lui Ruby, ale mele adică, e o dezordine de cristale ce refuză să se Înlănțuie, dau Îndărăt de la legarea lor Într-o structură. Dar cleștarele sînt acolo și Închid În ele crîmpeie de lume. Priveliști care au fost și nu mai sînt, Însă de care el leagă anume identități. Peisajele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vreo nouă așezări, Între care cinci sate din ținutul Sătmarului. Din trei dintre acestea am zărit doar frînturi. Răteștii Însă Îi cunosc pe toate cusăturile și cred că mă descurc destul de bine și cu Pișcarii. Syrioții ar putea observa, cercetînd cristalele din capul meu, că de Rătești e legată culoarea verde, iar de Pișcari cea galbenă. E satul părin ților mei care mă trimiteau aici vara, pe cîte o săptămînă-două, la mama Maria și moșu’ Ștefan Ruba, la altă mamă Mărie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în rai” (cap. XI). Proporția între mântuiți și condamnați este de unu la șapte mii. Etapa următoare: locul judecății, aflat imediat după intrarea pe drumul cel larg. Aici se află iarăși un tron, „înfricoșător la vedere (phoberos en eidei), din cristal strălucind ca focul”. Deasupra stă o „mândrețe de om”, asemănător acelor „fii ai lui Dumnezeu” despre care vorbește Geneza (6, 2,4), părinții uriașilor de dinainte de potop. În fața tronului, o masă din aur și purpură. Pe masă, o carte lungă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sau o găuresc, o strâng în metal, și-o pun pe deget sau la gât, iar când se plictisesc o aruncă sau o dăruiesc altcuiva... "Tristă soartă pentru ce-i frumos în lumea asta!" șopti către agatul de alături un cristal de ametist. Așa violet cum era, toate celelalte i se plecau pline de respect, ca unui înțelept doar se știe că el fusese printre pietrele alese de Dumnezeu pentru preoții Lui. "Așa e! și citrinul se aprinse mai galben lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe ce să cadă, ca să le răspundă, fiindcă începuseră și celelalte să facă haz! "Ei bine, uite că știu ce e dragostea! Dacă vrei să știi, stră-stră-străbunica mea s-a căsătorit cu ametistul și au avut o mulțime de copii, cristale galbene-violet, și oamenii le-au pus numele "amitrin". Chiar și eu, dacă te uiți bine, sunt puțin violet, de la bunica!" "Bine-bine, copilaș! îi răspunse împăciuitor ametistul. Și totuși, e ceva cu oamenii ăștia. Uite-i cum se străduiesc toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pierde viața pentru El, o câștigă". Luni dimineața, stăpânul inspectă cu atenție pietrele. Erau toate așa cum le lăsase, la locul lor. Stăruia însă un parfum suav, de trandafir, pe care nimeni nu-l știa de unde vine. De pe etajera lui de cristal, trandafirul deșertului dispăruse. În locul lui, o floare imensă, strălucind în toate culorile curcubeului, își înălța petalele. Și nimeni n-avea să-i știe numele vreodată. Dar pietrele știau: era trandafirul care, după două mii de ani, murise din iubire și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zbieră Tarbacea furios după omul de serviciu, întorcându-și capul spre ușă. Fane, lua-te-ar dracii!... urlă din nou politrucul comunal, de astă dată atât de sonor, că se zgâlțâiră geamurile. Adu-ncoace mai repede un pahar mare, de cristal, pentru tovarășul Ilici Vasile, n-auzi!!... De afară, din hol, nu răspunse și nu se arătă pentru moment nimeni și secretarul de partid, repetându-și înjurăturile, se ridică de pe scaun, ca s-o pornească în căutarea omului de serviciu. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
am revenit cu plosca curată, bătrânul nu mai era acolo... Și nici mâța." "Năzdrăvănii de astea îmi spunea zilele trecute și Mathilde, cea nouă de pe celălalt palier, că i-a spus un fel de vrăjitoare care citește în globul de cristal că pisicile presimt venirea morții." " Așa zicea și mătușa din satul bătrânilor mei. Zicea că o pisică roșcată, străină de sat, le-a vizitat casa înainte ca cei doi gemeni ai ei să se prăpădească acum mai bine de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
amator de vinuri fine, volatile, roze, demiseci și demidulci lucrate din Hamburg Tămâios și Fetească Regală. Ce să mai vorbim!.. Un adevărat dichis de la pregătirea strugurilor din momentul recoltării și până la fermentare, maturare învechire îmbuteliere la consumul în pahare de cristal cu picior înalt, ceea ce și facem în momentul de față: eu, pe săturate, gospodărește, iar amabila mea gazdă, doar simbolic. Vârsta, domnule Știrbu, vârsta înaintată și suferințele m-au secătuit de puteri; ceva cât se poate de normal, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
câțiva metri de centru. Cristina, arăți delicios. Dacă ai apărea așa zilnic, nu numai că ai face viața mai frumoasă, dar ai fi pe zi ce trece mai frumoasă, căci nimeni nu s-a sătura de frumusețea ta. Picături de cristal aruncate în noapte, rezonând dulce din alte vremuri, îmi aduc aminte de vinerile unei tinereți trăite în paradisul culorilor, de flori culese în zorii unei tinereți pierdute când emoțiile plâng rouă. Este posibil că într-o altă dată ei lăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și nu mai vine înapoi. A plecat pur și simplu, nu mai e. Bau, bau, spiridușii din basm, spânii sunt răi, atunci chem licuricii să mă înveselească. Văd fantasme splendide răsucindu-se împreună cu ele însele, făcând piruete, cu tocurile de cristal pășind pe scena de marmură lucioasă. Ele mi-au șoptit o poveste. Erau singure, înconjurate de copaci, copaci situați printre întuneric întunecat. Cine mi-a spus cum să le caut? Prinsei cu coada ochiului urma poleită a unui licurici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dusă. Nu e de altă parte când picură pic-pic-pic picăturile de lacrimă/ pe tabla lustruită/ se aude un clinchet melodios, de efect. Pașii tocurilor zglobii se aud pocnind pe metal. Iar imaginația începe să cânte. Însă, pe de altă parte cristalul bine conturat oferă claritatea de excepție, foarte bine conturată, și totul e poleit. Cristalul ciocnește sticla, oglinda. Sunetele se adună într-o melodie bine închegată: început, cuprins și încheiere. Pe holul gol din școală, în timp ce înalte clase se preda, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lustruită/ se aude un clinchet melodios, de efect. Pașii tocurilor zglobii se aud pocnind pe metal. Iar imaginația începe să cânte. Însă, pe de altă parte cristalul bine conturat oferă claritatea de excepție, foarte bine conturată, și totul e poleit. Cristalul ciocnește sticla, oglinda. Sunetele se adună într-o melodie bine închegată: început, cuprins și încheiere. Pe holul gol din școală, în timp ce înalte clase se preda, pe bancheta din spate a unei limuzine, în drum spre casă, pe bancă, în hala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
transpirând și ducându-ne cuvintele în alte părți. Altele sunt vorbele ce am fi vrut să le spunem, însă nu se poate, căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un fel alb. Tone întregi de miracol alb îi îngreunau mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa nici cum ajunse acolo, nici de ce înaintase. Sclipiri în masă, un alb apos și pur și zări apropiindu-se de el cristaluri. O femeie din cristal limpede, scump, desăvârșit, splendid, suplă. Cristal și atât. Alături de ea, venea Mercur. Gros, în forma unui bărbat, părea soțul ei. Ii era frig, așa că se hotărî să plece. Te simți bine? îl întrebară cei de la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întregi de miracol alb îi îngreunau mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa nici cum ajunse acolo, nici de ce înaintase. Sclipiri în masă, un alb apos și pur și zări apropiindu-se de el cristaluri. O femeie din cristal limpede, scump, desăvârșit, splendid, suplă. Cristal și atât. Alături de ea, venea Mercur. Gros, în forma unui bărbat, părea soțul ei. Ii era frig, așa că se hotărî să plece. Te simți bine? îl întrebară cei de la bord. Da, de ce? Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]