3,585 matches
-
Iubirea valsează sihastra Pe marea ce-i dăruie viața, În vise pe-o geana albastră Ea cheamă din zare speranța. Iar vântul mângâie norii Și Luntrea o duce spre vise, Cu aripi de gânduri cocorii Un drum spre speranță-i croise. Amurgul poartă își deschide Spre marea iubire albastră, Pășind pe tărâmuri silfide, Acolo e dragostea noastră. Iubirea-o urmez. Sunt pe luntre. O gură de aer primesc, Pe tărâmuri de vise...lacustre În cântec iubirea doinesc. Referință Bibliografica: Luntrea / Nastasica
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]
-
din august. Preparativele durează tot anul. În ultimele luni se intensifică; se pregătesc haine noi, se îngrașă viței, fazani de volieră și claponi; sunt scrise invitații și desenate sute de afișe, se împletesc ghirlande din flori târzii de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite, impresionantă, repetă valsuri și marșuri triumfale, trunchiurile arborilor sunt văruite. Se perfectează angajamente cu circari ambulanți și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În felul acela barbar, În ambele cazuri? Trei erau răspunsurile pe care le căuta, iar necesitatea logicii impunea să izbutească să ajungă la toate trei În același timp, altminteri ar fi fost zadarnic. Fruntea Îi ardea. O nouă intuiție Își croi drum În mintea lui. Până atunci căutase un singur răspuns care să dea seama de toate trei enigmele. Însă cel care Își pătase mâinile de sânge putea să fi fost mișcat de o motivație diabolică și să fi ales acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a solului și aceeași distribuție a elementelor chimice, aceleași floră și faună, aceleași legități fizice și potențialități evolutive. Nu mai insist, ați sesizat ideea. Beneficiind de faptul că Ei și-au descifrat integral genomul, au putut să-și confecționeze dubluri croite până la cel mai mic detaliu după chipul și asemănarea lor, cu aceeași structură psihosomatică și cu același metabolism. Aceste creaturi au fost destinate să populeze Terra II, ceea ce s-a și Întâmplat, cu succesul care se vede cu ochiul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aduc bine aminte, dar am impresia că Biblia nu ne spune nimic În privința asta... A doua: de ce oare mi se pare mie că favoritul dintre Însuflețite al lui Dumnezeu, cum l-ați numit dumneavoastră, omul, adică, este, de la bun Început, croit ca o ființă imperfectă sau, și mai rău spus, ca una de mâna a doua? El nu e, asemenea celor născute În primele cinci zile ale facerii - cer, pământ, ape, stele, viețuitoare -, emanația directă a voinței și a faptei Atotputernicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de toată frumusețea. Copilăreasca invidie a fraților ei mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci Covaliov desprinse o vâslă și strigând cu putere „Agarici!”, începu, cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu. — Cum o cheamă? - întrebă cu admirație spătarul Vulture, aplecându-se și mângâind cârlionții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
seama ce spui? Gacel nu-i răspunse, deoarece era limpede că nu avea ce să-i spună. Nomadul își dădea foarte bine seama că dacă s-ar fi despărțit de femei, acestea n-ar fi avut nici o șansă să-și croiască drum singure și că viitorul lor ar fi fost să devină servitoare, iar în cazul fetei - poate concubina vreunui negustor pe care l-ar fi durut în cot de cine-a fost taică-său. Dacă soarta vitejilor luptători tuaregi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
izbești de probleme cunoscute - blondul zâmbi ironic: Dar când trebuie să înfrunți situații care n-au nici o legătură cu toată experiența ta dinainte, ca în cazul acesta, experiența te încurcă la fel de tare ca două geamantane grele când trebuie să-ți croiești drum printr-o pădure virgină. În asemenea împrejurări, cel mai bine e să faci ce îți dictează instinctul și să uiți tot ce-ai învățat. Frumos sfat! — Și e și pe gratis. Poartă-te firesc și să nu ai idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
su că blegi au fost toți frații mei și Gellu și Ionuț și Mitică auzi modești și cumsecade și ce-au făcut nu le-a ieșit nimic au Înghițit În sec și-au strîns cureaua mai bine o foloseau să croiască În dreapta și-n stînga să-și facă loc se uită la mine acum de parcă mi-ar fi picat norocul din cer habar n-au că tot ce-am realizat e răzbunarea mea că și din ură poți să faci artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
merge din atelier în atelier, dar toți croitorii vor clătina din cap. Cu toate că atunci nici nu vei mai avea nevoie de ele. Numai că omul renunță greu la tinerețea lui. Tu poate că le vei păstra ca amintire sau vei croi o pătură din materialul acela moale. Eu le-am schimbat în albul și negrul de pe mine. — Sunt ultimele haine pe care le mai croiesc - a spus Benjamin în timp ce eu mă dezbrăcam ca să-mi ia măsura în dosul paravanului înfățișând Decăderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
omul renunță greu la tinerețea lui. Tu poate că le vei păstra ca amintire sau vei croi o pătură din materialul acela moale. Eu le-am schimbat în albul și negrul de pe mine. — Sunt ultimele haine pe care le mai croiesc - a spus Benjamin în timp ce eu mă dezbrăcam ca să-mi ia măsura în dosul paravanului înfățișând Decăderea Domniei Lebedelor. O fac numai de dragul lui Adél. Căci eu i-am croit pe vremuri cel mai important costum din viața ei, când tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și negrul de pe mine. — Sunt ultimele haine pe care le mai croiesc - a spus Benjamin în timp ce eu mă dezbrăcam ca să-mi ia măsura în dosul paravanului înfățișând Decăderea Domniei Lebedelor. O fac numai de dragul lui Adél. Căci eu i-am croit pe vremuri cel mai important costum din viața ei, când tu încă nici nu te născuseși. Acesta va fi singurul lui urmaș. De croiuri noi nici nu mă mai apuc. Am îmbătrânit. Mai deunăzi, după ce am tras oblonul și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o adevărată stare de necesitate. Zăpada a cucerit munții. A venit, s-a împrăștiat, s-a așezat peste tot. Compusă dintr-o mulțime de bucățele impertinente, strivind trei păduri. Înghețând mii de animale. Era Zăpada însăși. Eu ce-mi mai croiam drum prin ea. Uneori până la Igor, iar până la Iosif și Fratele său zi de zi, ca un animal polar. Iar când mă întorceam acasă, puteam s-o iau de la început. Simțeam că, din dosul florilor de gheață, mulți credeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era aici când m-am angajat. începea să pară nesigur pe el. S-a uitat la colegul lui de pază, care se vedea clar că e mai în vârstă ca el; pălăria îi îmbrăca perfect capul, ca și cum ar fi fost croită pe el. Omul gras își plimba țigara prin aer, lăsând în urmă dâre de fum, spunând ceva cu o voce groasă și dulce, iar paznicul râdea într-un fel lingușitor. —Reg ar putea să vă explice mai bine, domnișoară, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fum în aer și urmărea înlănțuirile de fum cu fața ridicată ajungând prin dreptul mâinii domnului Fischer, care-l privea fascinat. Din acea zi nefericită de la restaurant, Dudu nu încetase să se gândească serios la Nina. Își petrecuse chiar noaptea croind și cusând o bluză bleumarin pentru Nina. Dar avusese nenorocul să dea peste tatăl ei, despre care nu putea să știe dacă era iritat sau amuzat de vederea lui. Ar fi vrut să-l distreze puțin cu acrobații de circ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un șarpe pe mușchii corpului suplu, uneori mușcându-și coada , devenind un cerc perfect. Dis-de-dimineață au venit în vizită directorii de la bancă. În frunte cu șeful lor, erau zece persoane. O echipă kafkiană, cu părul tuns în același fel, costumele croite din aceeași stofă fină, cravatele cu același model standard, cu fețele ca măștile, care încercau să ascundă trăsături aspre. Parcă fuseseră scoși din cărțile lui Kafka, birocrați purtând semnul secret al unei mașini abstracte, de terorizat. Se anunțaseră prin telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și, când se depărtau de muzicanți, aveai impresia că arcușurile acestora se mișcă fără zgomot. Lângă o fereastră mare, stătea Zander care flutura o batistă ca să-mi atragă atenția. — Ei, în sfârșit, iată-te, în sfârșit, ai venit, spuse el, croindu-și drum spre mine și apucându-mi mâna cu mâinile amândouă. Ei, ce mai faci? (îi tremura capul) Ei, cum o mai duci, Vadia? Îi tremura capul epileptic și părea că uită imediat cuvintele pe care le spune, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
abrupți, dar jos în vale se vedea apă și noroi. Trebuiau să caute un alt loc pe unde să traverseze. Își amintea că împreună cu Vasilică găsiseră mai sus de locul unde se aflau acum, o porțiune pe unde își puteau croi drum pe partea cealaltă. Nu mai era atent decât la văioaga din stânga sa. Nu îl mai interesa terenul din dreapta, de aceea tresări când Ileana îl trase de braț. Crezi că aici ar fi ceva ce te-ar interesa? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
probă, nu-i pot arunca. Traversară și se afundară în pădurea de dincolo de drumul forestier. După hățișul de copaci tineri crescuți în zona de lizieră, acum mergeau pe sub coroanele înalte ale fagilor și stejarilor bătrâni. Nu se vedea nici o cărare croită pe acolo, pădurea era neumblată, covorul de frunze veștede întinzându-se neatins sub picioare. Urcau fără să vorbească, Cristian căutând să recunoască locurile pe unde fusese cu două zile mai devreme. Nu-i părea nimic cunoscut, era ca și cum pășea prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu există poteci care s-o străbată. Eu am văzut o cărare. Ce-i drept, pe partea cealaltă, dar sunt sigur că există cel puțin una. Crede-mă că nu! Nu știu ce ai văzut tu. Poate că animalele sălbatice și-au croit drum pe acolo, dar sigur, nu ajunge în partea aceasta. Am văzut-o cu ochii mei, se încăpățână inspectorul. Dar nu te contrazic. Spun doar că nu ajunge în partea aceasta. Spuneai că nu sunt animale mari pe aici. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de oscilație se propaga în sus spre capetele fixate în exploziv. Imediat își dădu seama ce greșeală făcuse. Ca într-un film tras cu încetinitorul, văzu cum roca de deasupra lui începe să se umfle. Fisuri tot mai mari se croiau rapid de-a lungul acesteia, avansând în jos spre tavanul peșterii. Apoi un nor de praf țâșni din locul unde pusese dinamita. Pietre mici prinseră să zboare în toate părțile și o flacără puternică, urmată de alte patru străluci orbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vânt rece. Lumina firavă din zori abia reușea să răzbată prin ceața subțire a dimineții. La marginea drumu lui forestier, pe stânga cum veneai dinspre oraș, o porțiune întinsă era defrișată. Lăstărișul fusese înlăturat de buldozerele care nete ziseră suprafața croind un platou larg. Cinci camioane erau parcate acolo, alături de câteva utilaje de săpat și o macara. Mai în spate, imediat sub buza pădurii, două clădiri cu un singur etaj se aliniau una lângă cealaltă. Dincolo de acestea, printre copaci se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că Moș Calistrat și-a făcut bine treaba, a fost un paznic bun. Dacă vrei tu, se poate spune și așa. Cum adică, dacă vreau eu? Evidența se impune. Dragul meu, odată pecetluită în peștera ei, vâlva nu-și poate croi singură drum în afară. Ea poate ieși numai dacă îi dă drumul cineva. Exact asta trebuie să facă paznicul. Să vegheze ca nimeni să nu se apropie de bârlog și, mai ales, să nu o sloboadă de acolo. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
descoperit? Nimic, ridică din umeri Cristian, deocamdată nu se întâmplă mare lucru. O parte dintre ei au plecat acum zece minute, cu un camion. Nu m-am întâlnit cu nimeni pe drum încoace. Nu spre oraș s-au dus. Au croit un drum prin pădure spre vârful Muntelui Rău. Într-acolo au pornit. No, și, arzi de curiozitate să știi ce fac acolo? Nu-i așa? Toma nu răspunse. Se mulțumi numai să încline din cap: E greu să mă țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În clipa aceea atenția i se focaliză dintr-o dată pe containerul de la intrarea în peștera vâlvei. Într-adevăr, căzut lângă remorcă, întins cu fața în sus, se afla un corp. Dincolo de Râpa Dracului, ca o rană în trupul muntelui, drumul croit de oamenii lui Mihailovici șerpuia pe sub copacii bătrâni. Farurile unei mașini ce gonea la deal, aruncau sulițe de lumină în întuneric. Nu-l interesa ce se petrece acolo jos, știa că la volan este Simion Pop, care se grăbea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]