3,093 matches
-
Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Universitatea din București, membru al Academiei Române. A avut contribuții în fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleară, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinți. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular al Academiei Române din 1963. În anul 1925 a inventat un microfon bazat pe curenții termoionici (curenți emiși
Theodor V. Ionescu () [Corola-website/Science/300066_a_301395]
-
anul 1936 obține un brevet de invenție pentru imagini în relief pentru cinematografie și televiziune. În anul 1946, împreună cu fizicianul V. Mihu, a inventat și construit o instalație cu care s-a obținut prima „emisie stimulată” de tip MASER (amplificator cuantic de microunde) fiind astfel un precursor al MASER-ului inventat în 1954. Octav Gheorghiu (din laboratorul de Fizica plasmei al Institutului de Fizică București) a lucrat deasemena cu Acad. Th. V. Ionescu, prietenul său din copilărie, pe care l-a
Theodor V. Ionescu () [Corola-website/Science/300066_a_301395]
-
doctoranzi în fizica plasmei în câmpuri magnetice la Catedra de Electricitate a Facultății de Fizică din București - acad. Th. V. Ionescu a finalizat experiențe de oscilații magnetice rezonante la frecvențe radio și de microunde în plasme fierbinți implicând cuplări ionice-electronice cuantice în câmpuri magnetice longitudinale, cu posibilități mari în viitor de realizare de fuziune nucleară în plasme fierbinți la presiuni mari. O primă lucrare a fost susținută și prezentată la Paris de Acad. Louis Néel, Laureat al Premiului Nobel în Fizică
Theodor V. Ionescu () [Corola-website/Science/300066_a_301395]
-
hadroni, adică barionii, care includ protonii și neutronii, precum și mezonii, adică kaonii, mezon rho, pionii, etc. Se considera că interacțiunea tare este mediata de gluoni care acționează asupra quarcurilor, anti-quarcurilor și împotriva gluonilor înșiși. Acest proces este detaliat în teoria cuantică cromodinamica(QCD). Înaintea anilor 1970, protonii și neutronii erau considerați particule elementare indivizibile. Era cunoscut ca protonii purtau o sarcină electrică pozitivă. În ciuda faptului că respingerea electromagnetică realiza respingerea particulelor încărcate cu același fel de sarcină electrică, mai mulți protoni
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
mai tarziu s-a descoperit că protonii și neutronii nu erau particule fundamentale, ci erau constituite din alte particule, denumite quarcuri. Atracția puternică între nucleoni erau efectul secundar al unei forțe care țineau împreună quarcurile din protoni și neutroni. Teoria cuantică a cromodinamicii explică cum cuarcii poartă o caracteristică numită culoare, deși nu are nici o legătură cu spectrul vizibil... În teoria cromodinamicii cuantice, interacțiunea puternică este descrisă, la fel că forța electromagnetică și interacțiunea slabă, prin intermediul schimbului de bosoni. Cuanta câmpului
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
puternică între nucleoni erau efectul secundar al unei forțe care țineau împreună quarcurile din protoni și neutroni. Teoria cuantică a cromodinamicii explică cum cuarcii poartă o caracteristică numită culoare, deși nu are nici o legătură cu spectrul vizibil... În teoria cromodinamicii cuantice, interacțiunea puternică este descrisă, la fel că forța electromagnetică și interacțiunea slabă, prin intermediul schimbului de bosoni. Cuanta câmpului interacțiunii țări este gluonul, existând opt tipuri de gluoni. Gluonii transmit sarcina de culoare (care pot fi de trei tipuri: "verde", "albastră
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
pot fi la rândul lor de o "culoare" și de o "anti-culoare" corespunzătoare (exemplu: antiroșu-albastru). Există nouă posibilități de combinare între cei 8 gluoni din motive matematice legate de grupul de simetrie "ȘU(3)", care reprezintă fundamentul matematic al cromodinamicii cuantice (combinația verde-antiverde este neutră din punct de vedere al sarcinii de culoare). Interacțiunea unui gluon cu un quarc poate schimba culoarea quarcului: un gluon albastru-antiroșu absorbit de un quarc roșu îl va transforma pe acestă într-un quarc albastru. O
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
în stare liberă în Univers din cauza fenomenului de confinare. Trebuie calculate funcțiile beta, care codifică comportamentul constanței de cuplaj. În teoriile de calibru non-abeliene constantă de cuplaj este negativă.Chiar mai mult cuplajul scade logaritmic cu creșterea energiei, deci cromodinamica cuantică ar trebui să devină cuplata puternic la energii joase, iar aplicarea unei expansiuni de puteri ale constanței de cuplaj adimensionale g nu mai este valabilă. Dat fiind că odată cu scăderea energiei, cuplajul a crescut, metodele perturbative cu dezvoltarea cu o
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
ul este o cuantă propusă pentru timp, o „unitate” discretă și invizibilă a timpului ca parte a unei teorii care propune că timpul nu este continuu. În timp ce timpul este o cantitate continuă în mecanica cuantică și în teoria relativității generale, mulți fizicieni au sugerat că un model discret al timpului ar putea funcționa, în special atunci când se ia în considerare combinația mecanicii cuantice cu teoria relativității generale pentru a produce o teorie a gravității cuantice
Cronon () [Corola-website/Science/326304_a_327633]
-
timpul nu este continuu. În timp ce timpul este o cantitate continuă în mecanica cuantică și în teoria relativității generale, mulți fizicieni au sugerat că un model discret al timpului ar putea funcționa, în special atunci când se ia în considerare combinația mecanicii cuantice cu teoria relativității generale pentru a produce o teorie a gravității cuantice. Termenul a fost introdus în acest sens de către Robert Lévi. Henry Margenau a sugerat că crononul este timpul necesar pentru lumină pentru a traversa raza clasică a unui
Cronon () [Corola-website/Science/326304_a_327633]
-
cuantică și în teoria relativității generale, mulți fizicieni au sugerat că un model discret al timpului ar putea funcționa, în special atunci când se ia în considerare combinația mecanicii cuantice cu teoria relativității generale pentru a produce o teorie a gravității cuantice. Termenul a fost introdus în acest sens de către Robert Lévi. Henry Margenau a sugerat că crononul este timpul necesar pentru lumină pentru a traversa raza clasică a unui electron. O teorie cuantică în care timpul este o variabilă cuantică cu
Cronon () [Corola-website/Science/326304_a_327633]
-
generale pentru a produce o teorie a gravității cuantice. Termenul a fost introdus în acest sens de către Robert Lévi. Henry Margenau a sugerat că crononul este timpul necesar pentru lumină pentru a traversa raza clasică a unui electron. O teorie cuantică în care timpul este o variabilă cuantică cu un spectru discret și care este, cu toate acestea, consecventă cu relativitatea specială, a fost propusă de către C. N. Yang. Un astfel de model a fost introdus de către Piero Caldirola în 1980
Cronon () [Corola-website/Science/326304_a_327633]
-
gravității cuantice. Termenul a fost introdus în acest sens de către Robert Lévi. Henry Margenau a sugerat că crononul este timpul necesar pentru lumină pentru a traversa raza clasică a unui electron. O teorie cuantică în care timpul este o variabilă cuantică cu un spectru discret și care este, cu toate acestea, consecventă cu relativitatea specială, a fost propusă de către C. N. Yang. Un astfel de model a fost introdus de către Piero Caldirola în 1980. În modelul lui Caldirola, un cronon corespunde
Cronon () [Corola-website/Science/326304_a_327633]
-
39×10 secunde. Timpul zero este o cuantificare universală a timpului, întrucât crononul este o cuantificare a evoluției într-un sistem de-a lungul liniei sale și consecvent cu valoarea crononului, la fel ca și alte observabile cuantificate în mecanica cuantică, este o funcțiune a sistemului sub considerație, în special condițiile sale marginale. Valoarea crononului, "θ", este calculată astfel:
Cronon () [Corola-website/Science/326304_a_327633]
-
atins întotdeauna. Civilizația celor Cinci Galaxii este formată din specii care respiră oxigen. Ea este conștientă de - dar în mod tradițional interacținează rar cu - alte ordine de viață inteligentă, care includ cele pe bază de hidrogen, transcendente, mecanice, memetice și cuantice. De asemenea, se pare că mai există și ordine de viață ipotetice. Omenirea și clienții săi consideră creativitatea ca fiind un lucru necesar, în timp ce majoritatea celorlalte rase sunt de părere că tot ceea ce este folositor a fost descoperit deja, astfel încât
Universul Elitelor () [Corola-website/Science/324266_a_325595]
-
-o pe Cécile Morette să prezinte un raport asupra lucrărilor în domeniul fisiunii nucleare, în lumina modelului picăturii lichide realizate de Niels Bohr și John Archibald Wheeler (1939). Aceste lucrări nu puteau fi înțelese fără o bună cunoaștere a mecanicii cuantice. În acel timp în Franța nu se țineau curusri de mecanică cuantică; exista doar un mic grup de cercetători, întruniți în jurul lui Louis de Broglie, care discutau interpretarea acestei teorii. Având susținerea financiară a lui Joliot, precum și autorizația autorităților militare
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
fisiunii nucleare, în lumina modelului picăturii lichide realizate de Niels Bohr și John Archibald Wheeler (1939). Aceste lucrări nu puteau fi înțelese fără o bună cunoaștere a mecanicii cuantice. În acel timp în Franța nu se țineau curusri de mecanică cuantică; exista doar un mic grup de cercetători, întruniți în jurul lui Louis de Broglie, care discutau interpretarea acestei teorii. Având susținerea financiară a lui Joliot, precum și autorizația autorităților militare aliate, Cécile Morette a reușit să se deplaseze în anul 1946 în
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
DeWitt a acceptat o poziție în laboratorul de arme nucleare Livermore, Los Alamos , California, iar Cécile DeWitt-Morette s-a angajat ca lector la Universitatea Berkeley din California. Aici a avut primii studenți pentru doctorate și a ținut cursuri de teoria cuantică a câmpurilor. A doua fiică - Jan - s-a născut în anul 1955. În anul 1956 soțul dnei Cécile DeWitt-Morette a acceptat directoratul Institutului de fizica câmpurilor, la Universitatea North Carolina din Chapel Hill, care își datora existența lui John Archibald
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
se suprapuneau cât mai puțin. În final, au fost alese patru filtre de bandă largă, centrate la lungimile de undă de 300 nm (aproape de ultraviolet), 450 nm (lumină albastră), 606 nm (lumină roșie) și 814 nm (aproape de infraroșu). Deoarece eficiența cuantică a detectoarelor lui Hubble este destul de scăzută la 300 nm, zgomotul observațiilor la această lungime de undă este datorat în primul rând zgomotului CCD și nu fundalului cerului; deci, aceste observații puteau fi efectuate în momente când zgomotul mare de
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
Electrodinamica cuantică, sau QED (din ), este teoria cuantică relativistă a interacției electromagnetice. Elaborată de Paul Dirac în 1927 ca teorie cuantică a emisiei și absorbției de radiație, ea a fost dezvoltată în ultimii ani ai deceniului 1940, în forme diferite, prin cercetările
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
Electrodinamica cuantică, sau QED (din ), este teoria cuantică relativistă a interacției electromagnetice. Elaborată de Paul Dirac în 1927 ca teorie cuantică a emisiei și absorbției de radiație, ea a fost dezvoltată în ultimii ani ai deceniului 1940, în forme diferite, prin cercetările independente ale lui Sin-Itiro Tomonaga, Julian
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
Electrodinamica cuantică, sau QED (din ), este teoria cuantică relativistă a interacției electromagnetice. Elaborată de Paul Dirac în 1927 ca teorie cuantică a emisiei și absorbției de radiație, ea a fost dezvoltată în ultimii ani ai deceniului 1940, în forme diferite, prin cercetările independente ale lui Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger și Richard Feynman. Freeman Dyson a arătat că acestea erau formulări echivalente
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
deceniului 1940, în forme diferite, prin cercetările independente ale lui Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger și Richard Feynman. Freeman Dyson a arătat că acestea erau formulări echivalente ale unei teorii unice a interacției dintre materie și radiație, conformă cu principiile fizicii cuantice și teoriei relativității și invariantă la transformările de etalonare din electrodinamică. În această formă modernă, QED dispune de două instrumente de calcul precise și eficiente: "diagramele Feynman" (o metodă grafică de a construi amplitudinile proceselor electromagnetice) și "renormarea" (o metodă
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
Cu ajutorul acestora a fost calculat, cu mare precizie, momentul magnetic anomal al electronului, care explică deplasarea Lamb a nivelelor de structură fină ale atomului de hidrogen. Aceste rezultate teoretice, în acord cu rezultatele experimentale, califică QED ca prototip de teorie cuantică de câmp și componentă a modelului standard al interacțiilor fundamentale. Teoria cuantică, în stadiul de mecanică cuantică în care se afla în anul 1927, explica structura sistemelor atomice din două puncte de vedere aparent contradictorii, care ilustrau ideea de dualism
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
electronului, care explică deplasarea Lamb a nivelelor de structură fină ale atomului de hidrogen. Aceste rezultate teoretice, în acord cu rezultatele experimentale, califică QED ca prototip de teorie cuantică de câmp și componentă a modelului standard al interacțiilor fundamentale. Teoria cuantică, în stadiul de mecanică cuantică în care se afla în anul 1927, explica structura sistemelor atomice din două puncte de vedere aparent contradictorii, care ilustrau ideea de dualism undă-particulă. Punctul de vedere „ondulatoriu” (Schrödinger) și punctul de vedere „corpuscular” (Heisenberg
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]