869 matches
-
nichita stănescu despre femei cînd am mers cu un tramvai obișnuit prin praga nu prea m-am gîndit la franz kafka și la zîmbetul lui obosit pictat pe tricourile vîndute în stradă nici la sufletul lui care atingea vag pietrele cubice ale pavajului ci la rîndurile lui virgil mazilescu despre copilăria lui franz kafka asemenea infirmitate pe care unii o numesc postmodernism este de neocolit nu poți scăpa de ea cum nu poți scăpa de moarte căprioare n-am vînat dar
Infirmitate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4778_a_6103]
-
fost fondat în anul 1912, dar conține exponate de dinainte de 1900; are 2 500 de exponate, din care aproximativ 1 000 sunt minerale cu aur. Se remarcă octaedri de fluorit de culoare verde deschis de la Cavnic, diamante din Africa de Sud, cristale cubice de pirită cu muchia de 10 cm, eșantioane de aur nativ. Clădirea se află în administrarea MINVEST Deva. ( C. V.) Broșură Ca urmare a semnării Cartei pentru Geoturism în data de 27 septembrie 2005, între Ministerul Transporturilor, Construcției și Turismului, National Geographic
Agenda2005-43-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284346_a_285675]
-
atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține în mână un buchet de flori și pare preocupat să rezolve o chestiune foarte importantă, care nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
creierii de ei. Cenzurează-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN NOIEMBRIE RECE. PLOUASE toată luna, fără încetare. Pământul nu mai primea apa căzută în neștire din cer. Printre pietrele cubice ale pavajului țâșneau torente ducând la vale, spre mare, gunoiul și zoaiele urbei. Aveai senzația că te lovesc peste față, umplând-o de bale, burțile netede și solzoase ale unor pești înotând în derivă prin aerul zemos. Tocmai în această
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l angajeze ca gardian al tatălui ei, bătrân ciudat, obsedat de ideea sinuciderii. Filip primește. Nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
avea aerul să spună că Ioanide bate câmpii, întrerupse parabola degetelor și moderă zâmbetul. Arhitectul își turnă în ceașcă un ceai de culoarea rozei, limpede ca un alcool, și aruncă în el cu un clește de argint o mică bucată cubică de zahăr foarte dur. Privind cum se ridică din ea o crizantemă eterică de molecule dulci, se gândea la madam Valsamaky-Farfara, al cărei contur facial îl surprinsese neplăcut. Observase o nouă stratificare a fălcilor, un seism discret al întregii musculaturi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai durabil. Aci peretele e burdușit cu greieri, cântă, patul miroase a sulcină. Îmi fac negreșit o casă țărănească, o copie sinceră după una dintr-astea, fără nici o artă înaltă. Mă-ntorc la popor. Ioanide găsi piatră cioplită și măsurată cubic chiar la fața locului prin împrejurarea că un proprietar, care vrusese să construiască un mare grajd pentru vite, renunțase și vindea materialul. Lemn de asemeni se afla. Țigla ce se aducea de la vale era scumpă și fărâmicioasă. Butoiescu dădu ideea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ți se indice acel Lesseps al României, acel mare geniu în mecanică pe care țara săracă să se simtă onorată a-l plăti atât de splendid - și? Ce ți s-aduce înainte? - Polcovnicul Săbiuță, inventorul unui cot pentru măsurătoarea cuprinsului cubic al buților cu băuturi spirtoase, un om ce până mai ieri se mulțumea pe leafa de polcovnic și pe care - slavă Domnului - nici una din puterile mari ale Europei n-a cercat să ni-l momească până acum la marile întreprinderi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se dă oarecare importanță este trecerea d-lui Brătianu la Război. E prea adevărat că prețiosul nostru cancelar nu se prea pricepe în treburile militărești, unde se cer o sumă de cunoștințe tecnice, încît, daca l-am întreba câți metri cubici de pământ trebuiesc lucrați pentru a face o întăritură în care să 'ncapă o companie de infanterie și două tunuri sau daca l-am întreba de câte grade trebuie să fie unghiul format de orizontul unei întărituri și de parapetele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
stâlp de grădină cu glob în vârf și cealaltă ducînd-o la ochi, căci aveam un an și jumătate și mă smiorcăiam; se vedea și un perete de casă de mahala, cu mușcată în geam, iar curtea era pardosită cu piatră cubică. Apoi, poza cu mine pe motocicletă cu ataș, la bâlci (eu buflei și speriat, în bluziță cu mânecă scurtă) și lângă un urs împăiat, cu blana jumulită, nu cu mult mai înalt decât mine. De aceasta din urmă, de altfel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
efluviile casei de pe Silistra. Dar din ce parte veneau? De când ne mutaserăm din acea zonă nu-mi aminteam să ne fi întors acolo decât o singură dată: vedeam ca în vis un drum cu tramvaiul, o piață pavată cu piatră cubică, fantoma unor clădiri abstruse, aplecate amenințător... Nimic mai mult. Iar acum, dezorientat, mă învîrteam prin cartierul de case părăginite, cu firme de ceasornicărie și de fabricat chei yale, întrebam câte un bătrân - da, strada era pe-aici, pe undeva, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la Ploiești!" Fetele, acum depărtate una de alta și cu ochii-n lacrimi, înaintară, de-a lungul fostei fațade a croitoriei "Verona", până în fața măcelăriei. Jumătatea jupuită de vacă, mereu atârnând în cârligele de oțel, era acum amestecată cu pietre cubice din caldarâm, și mutilată a doua oară. Capete tembele de miel, însîngerate, holbau ochii către azur cu aceeași groază halucinată din ochii omenești ai lui nea Titi. Cârnați cabanoși, tobă cu șorici și gelatină, salamuri uscate și ghiu-demuri în formă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șoselei cu un ochi liniștit. Dacă i-aș face o fotografie, sânt sigur că poza ar arăta cu totul altceva: între castelul enorm, stacojiu, al morii Dâmbovița, cu frontoane și creneluri azvârlite spre cer, și marea de acoperișuri și clădiri cubice, gălbui, roze sau în calcio-vecchio a Bucureștiului de dincolo de șosea s-ar fi văzut doar un maidan, poate plin de mormane de șine ruginite de tramvai, sau de prefabricate din beton, sau pur și simplu o mocirlă galbenă, răsfrângând norii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Trăsurile ce mișunau pe străzi desfundate lăsau cu-ncetul locul primelor automobile, malacoafele de mătase pline de fundulițe deveneau rochii drepte, cu talia foarte joasă, casele negustorești ornate cu ciubucării și mascaroane se ruinau și pe maidane se ridicau vile cubice, austere ca niște cavouri, printre care treceau tramvaie străvechi. Pe măsură ce-apropiam ochiul de peisajul din lentilă coboram mereu mai adânc în acele lumi, vedeam detalii explodând în gros-planuri, dezvoltând la rândul lor detalii ce ocupau și ele tot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Se făcea seară, hârtiile și praful de pe stradă începură să se rostogolească în vântul răcoros ce venea dinspre oraș, dar care nu reușea să fluture faldurile de marmură ale statuii care, destul de curios, era-nălțată chiar în mijlocul trotuarului, pe-un postament cubic, cenușiu. Statuia înfățișa un personaj enigmatic, pe care, poate, doar lectura atentă a unui dicționar mitologic ți l-ar fi putut revela. Sau poate că era doar unul dintre împărații romani ai decadenței și turpitudinii, efeminați și cruzi, poeți și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era căptușit cu un mediu în care fusese cultivată o colonie imensă de ciupercă chu, în timp ce, pe interior, miile de lumini electrice făceau ca în spațiul acela să nu se lase niciodată noaptea. Sub bolta aceea mereu luminată, izolați în cubicule strâmte, operatorii făceau legătura între colțurile cele mai îndepărtate ale imperiului. Majoritatea stăteau întinși pe canapele confortabile și se ridicau doar dacă era nevoie să noteze câte ceva, deși una din condițiile esențiale ale recrutării lor fusese o memorie prodigioasă, îmbunătățită
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
chiar la solicitări normale de compresiune, datorită descompunerii presiunii exterioare în două componente, una normală și una tangențială. Componenta normală determină apariția tensiunilor normale efective, iar cea tangențială, a tensiunilor tangențiale efective. Asupra unui volum elementar de sol de formă cubică (fig.16) acționează două forțe după direcții perpendiculare, producând tensiunile normale σ1 și σ2. Sub acțiunea acestor forțe, dacă σ1 > σ2 proba de sol cedează prin forfecare de-a lungul unui plan înclinat sub un unghi față de direcția normală. Dacă
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
existenței. Îmi ridicai umerii. Era un tic din copilărie, îl aveam ori de câte ori scăpăm de o dificultate, pedeapsă sau responsabilitate. Deja sus, soarele ardea. Am pătruns într-un labirint de străduțe pustii, mărginite de case cenușii care atingeau ciudate forme geometrice: cubice, prismatice și conice: erau străpunse de lucarne joase și întunecate, șubrede, părăsite, provizorii. Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată în ele. Ca o lamă de aur, soarele reteza umbra pereților, străzile se alungeau între vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și a propriului spațiu. Totul se petrecea de parcă îmi modelasem toate visele și cunoscusem dinainte interpretarea lor exactă. Am adormit foarte târziu. Deodată mă văzui rătăcind pe străzile unui oraș necunoscut, ale cărui case bizare afectau forme geometrice: prismatice, conice, cubice; erau străpunse de lucarne joase și întunecoase; tufe de nuferi se cățărau de-a lungul ușilor și pereților. Nimic nu mă jena în mișcări și respiram fără nici un soi de dificultate. Dar locuitorii acestui oraș erau morți; muriseră de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se fîțîie domnul Președinte în scaun, dîndu-și seama că se află deja la Arcul de Triumf. — Și-acum, încotro? întreabă Sena, strîngînd zdravăn volanul cu palmele, simțind cum mașina saltă ca o barcă pe valuri pe denivelările pavajului de piatră cubică. — Ăsta e un sens giratoriu, zice domnul Președinte cu mintea altundeva. — Sîntem la De Gaulle, spuneți-mi repede încotro mergem, zice Sena. Spre Victoriei sau pe Dorobanți? N-am chef să mă învîrt în cerc o veșnicie. — La Victoriei, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
case, toate construite din cărămidă văruită În alb, care oferea adăpost familiilor angajaților de la Siemens Electrical Company. Nu-mi puteam Închipui nimic mai puțin potrivit naturii umane decât locuitul Într-o casă care avea toate caracteristicile unei bucăți de zahăr cubic, dar știam că În al Treilea Reich se făceau multe În numele progresului, lucruri mult mai grave decât uniformizarea locuințelor muncitorilor. Stând afară În fața ușii, mi-a venit miros de carne gătită, porc, probabil, și brusc mi-am dat seama cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru mine și Harry sau pentru bani. Oricum, Mark pare foarte încrezător că-și va recupera banii de la Clive. —Zău? am făcut eu, sceptică. Lynn îmi întinse o ceașcă în care o văzusem punând pe furiș câteva bucăți de zahăr cubic. Se pare că sunt în stare de șoc. — De fapt, continuă ea, i-a spus lui Harry că un prieten comun se ocupă de treaba asta și că se duce cu acest prieten în Franța, în weekend, ca să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rog. Mulțumesc. O îmbrățișează din nou cu neasemuită dragoste, mângâindu-i afectuos părul. Într-un târziu, fata se desprinde cu greu din brațele lui, parcă rupându-și din ea fiecare mișcare și apoi pornește grăbită pe aleea pavată cu piatră cubică ce duce la garajul în fața căruia este parcat un Plymouth vișiniu. Lângă cauciucul din față al mașinii, un ciobănesc românesc imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ordine regulată, astfel încât structura repetitivă se extinde în toate cele trei dimensiuni ale spațiului. Intern expune o stare de perfecțiune și echilibru. Structura internă a cristalelor determină forma exterioară, de exemplu structura hexagonală poate fi văzută la acvamarine sau structura cubică la pirită sau fluorit. Când este tăiat într-o formă anume și când mintea umană intră într-o relație cu perfecțiunea structurală a cristalului, acesta emite o vibrație ce extinde și amplifică puterea minții. Această energie poate fi transmisă la
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
va termina și va trebui să mă întorc la viața de om de rând - de sclav. Dacă ar fi avut cu adevărat imaginație și un dram de compasiune, organizatorii nu ne-ar fi lăsat să plecăm înapoi la existențele noastre cubicule fără să ne propună un mod alternativ de organizare socială. Inspirația mea revoluționară și fericirea mea paradisiacă în decursul acestui mini-Woodstock nu aveau să țină însă prea mult, pentru că, după vreo patru zile, m-am pomenit cu Dodo la ușă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]