1,114 matches
-
marginea rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era deschisă. M-am cocoțat și am sărit în camera de zi. Balto, câinele împăiat, era la locul lui, lângă șemineu, și păzea o grămada de cufere aliniate pe podea. Le-am verificat: erau pline ochi cu haine, argintărie și veselă scumpă. Dintr-o cutie de carton din marginea șirului se revărsau rochii de seară ieftine. Ciudat contrast! Un bloc de desen cu prima pagina plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fi să câștige, tot o trimit la East New York. La naiba, chiar mai rău, o să o trimită la un birou în East New York. - La dracu’, concluzionă criminalistul. Sellitto făcu câțiva pași prin încăpere, călcând peste cabluri și uitându-se la cuferele Magicianului. Detectivul se lăsă într-un scaun care scârțâi sub greautatea sa. Pipăi un colac de grăsime din jurul taliei; cazul Magicianului îi afectase grav dieta. - O singură chestie, spuse încet, cu o nuanță conspirativă în voce. - Da? - Știu eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
goană cu ceva de-al ei și m-am trezit că plec din sufragerie și urc scările spre dormitor fără să fi luat măcar o decizie. În mod prostesc, nu mă gândisem să iau cu mine vreo valiză sau un cufăr, astfel încât eram conștient că și dacă aș putea să iau câteva decizii raționale privind lucrurile de luat va trebui să trec prin calvarul de a încerca să aleg o valiză ce ar fi putut fi de drept considerată a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Sally o fustă întreagă decupată dintr-un cerc, pe care să o poarte la o piesă de teatru de la școală. Aha! m-am gândit privind-o în vreme ce stătea încă pe pat, cu capul în mâini. N-ai văzut nimic. — Iau cufărul cel vechi, am zis, și ți-l returnez imediat ce despachetez, bine? Își sufla nasul într-un șervețel pe care îl scosese de undeva din jurul persoanei sale, dar nu-mi răspunse. — Scuză-mă, am continuat eu pe un ton practic vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
caut cămăși, de unde am ales cam o duzină dintre cele mai utile. Am adăugat o mână de cravate și apoi am ieșit rapid din cameră, ducându-mă repede sus, la mica debara pe care o numeam pod, am apucat vechiul cufăr maroniu care-i aparținuse tatălui lui Judy și l-am adus, cu greu, în jos pe scări, până în fața dormitorului. Trebuia să mă abțin să nu fluier - mă cuprinsese un optimism surescitat; un sentiment extraordinar cum că avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lui Judy și l-am adus, cu greu, în jos pe scări, până în fața dormitorului. Trebuia să mă abțin să nu fluier - mă cuprinsese un optimism surescitat; un sentiment extraordinar cum că avea să se întâmple ceva minunat. Am deschis cufărul și, cu vreo două drumuri, am transferat în el hainele, țâțâind un pic la mine și la propria-mi prostie de a nu fi pus cărțile și celelalte obiecte grele și dure de la început la fundul lui. Nu conta: costumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un pic la mine și la propria-mi prostie de a nu fi pus cărțile și celelalte obiecte grele și dure de la început la fundul lui. Nu conta: costumele și cămășile strivite se puteau rezolva destul de ușor. Când am închis cufărul pregătit să îl duc jos, am aruncat o privire către soția mea, așezată încă pe marginea patului cu fața înroșită și umflată întoarsă către mine, cu nasul curgându-i. Oamenii striviți însă, m-am gândit eu abstract, sunt o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pancardă cu numele ei. La urma urmei, aveau tot weekendul la dispoziție, iar ei îi prindea bine o pauză de câteva minute în care să nu mai fie nevoită să flirteze, să cocheteze și să fie fatală. Șoferul îi așeză cufărul de voiaj marca Goyard pe un cărucior de bagaje — geamantanele cu rotile erau atât de burgheze! — apoi îi înmână un plic cu sigla Twentieth Century Fox în colțul stâng. — Domnul Baron vă transmite scuzele sale pentru că nu a putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
el. Când mintea mea călătorește înapoi, în trecut, se oprește la puntea vaporului cu care am venit. —În regulă. Povestiți-mi despre asta. Nu ai putea înțelege, doctore. Tu, care ai ajuns aici înainte de război, cu diploma ta de doctor, cuferele din piele și cărțile. Sau a trebuit să lași cuferele și cărțile în urmă? Erai doar cu un pas înaintea lui Hitler? Dar tot la țanc, ungur viclean ce ești. Pentru cei ca noi, care au venit după, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la puntea vaporului cu care am venit. —În regulă. Povestiți-mi despre asta. Nu ai putea înțelege, doctore. Tu, care ai ajuns aici înainte de război, cu diploma ta de doctor, cuferele din piele și cărțile. Sau a trebuit să lași cuferele și cărțile în urmă? Erai doar cu un pas înaintea lui Hitler? Dar tot la țanc, ungur viclean ce ești. Pentru cei ca noi, care au venit după, a fost o altă poveste. Soarele revărsa lumină de pe un cer alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de gând să o citesc, dar în cele din urmă am făcut-o. Cum aș fi putut să nu o citesc? O citeam la masa mea de lucru de la subsol, în timp ce ar fi trebuit să-i construiesc lui Abigail un cufăr pentru jucării; în baie, în toiul nopții, pe când Madeleine dormea de partea cealaltă a ușii încuiate; în parcarea unui supermarket unde ea nu făcea cumpărături pentru că, deși prețurile erau mai mici, calitatea era inferioară; în parcarea gării până într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
jurnalul? — Nu pot să cred că ar permite așa ceva, dacă ar ști. Poate avea dreptate. Poate că Otto nu știa. Sau poate știa, dar nu înțelegea. Când a venit bărbatul de la Poliția Verde să ne ia și a observat vechiul cufăr din Primul Război Mondial, pe care era scris numele lui Otto și rangul în armata germană, aproape că a tresărit, gata să salute; atunci o umbră de ușurare a trecut pe chipul lui Otto. Așa mai mergea. Asta era Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
au devenit peste noapte întreprinzători: era nevoie de mașini, multe și tot mai mari, era nevoie de muncitori, mulți, din ce în ce mai mulți. Și ăștia veneau cu trenul din Italia, bărbați care arătau ca niște țărani, își pierdeau timpul pe peroane cu cuferele lor grele, cu cutii de carton și câte-o damigeană de vin. Am luat volumul subțire pe care mi-l dăruise Onkel Rodolph, am deschis cartea și am pășit din nou în odăile paginilor ilustrate. Era de-ajuns să privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
credeam să pot să mă refugiez într-un strat mai vechi care se afla și mai departe de dovezile lingvistice. Aici, în cartea studentului, doar se vorbea: Mai demult putea să încheie șase, șapte contracte în Boston. Acum își scoate cuferele din mașină și le încarcă din nou și iar le scoate și e epuizat. Dar acest fel de a vorbi nu era cel pe care credeam că îl cunosc, o ceață ce se așază tulbure peste experiențe, crea dimpotrivă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe rampa de gunoaie. Omul cu ciocul de ramă i-o luase mult înainte. ăO văd pe Zitta în zăbranic, calmă, tristă și socotită. E înconjurată de neamurile ei, atentă la sfaturi. Cineva coboară de la etaj, cu ajutorul slugilor mele, un cufăr mare cu obiecte de valoare practică. Unchiul scăpătat al Zittei, samsarul fără noroc, care la șaptezeci de ani părea de cincizeci, intră ca o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gând așternut pe hârtie. ...Oamenii și cărțile se repetă și se imită, până vine vremea când nu mai vrei să cunoști oamenii și când nu mai dorești să citești cărți. E timpul ca să-ți scoți din suflet ca dintr-un cufăr cu miros de naftalină, ființele generațiilor trecute, care au bătut același drum, spre moarte, sau spre locuri prin care niciodată nu vei mai pătrunde... Ridici din fundul lăzilor oameni gălbejiți pe care îi scuturi de praf și cărora le sufli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în obraji, viața lor și viața ta de altădată. E tot ce mi-a rămas și tot ce va rămâne mai târziu, când, poate se va găsi cineva care să mă scoată și pe mine, de guler, din fundul unui cufăr, ca să mă scuture sau să pornească pe urmele lăsate de moliile ce mi-au ros sufletul. Este desigur spaima de singurătate în belciugele lanțului ce mă leagă de o singură femeie. E senzația completei izolări, chiar în mijlocul oamenilor plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de Harper’s, nu mai avea nimic care să o rețină. Îi scrise lui Henry, comunicându-i că Își anunțase proprietăreasa de plecare și că Începuse „să Își facă bagajele“. Greutatea imensă a expresiei nu-i scăpă. Asamblarea și umplerea cuferelor, care precedau Întotdeauna marile migrații ale lui Fenimore, erau o chestiune complexă și prelungită, pe care o conducea cu seriozitatea și metoda unui general de intendență. Dacă “Își făcea bagajele“, Însemna categoric că decizia ei era irevocabilă. Nu că Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să izbândești, zise ea cu convingere. Ultimul serviciu pe care i-l putu face fu să o conducă la Garre de Lyon, de unde pornea În următoarea etapă a călătoriei, cu o zi Înainte de a pleca el Însuși. Caravana imensă de cufere și lăzi era deja pe drum spre Venenția, dar tot mai avea un număr impresionant de genți, cutii și valize, de al căror transport de la hotel la trăsură și apoi la tren se ocupă personal. După ce le văzu depozitate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un dop la suprafață, asemenea hainelor Însele, pline cu aer. Pe moment, păruse o idee foarte bună, iar familia Benedict o Întâmpinase ca pe o soluție plină de imaginație la o problemă delicată. După ce umpluseră deja douăzeci și șapte de cufere și lăzi cu efectele lui Fenimore - „făcutul bagajelor“ părea o obsesie În familie -, nu mai erau dispuși să expedieze În America și Îmbrăcămintea, dar incinerarea lor ar fi putut incendia vechile coșuri de fum de la Semitecolo, aruncarea la gunoi ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ori, obiectele sunt acelea de care amintirea mea se izbește, care mă lovesc la genunchi, rănindu-mă, sau care mă fac să simt din nou gustul scârbei: soba de teracotă... barele de bătut covoare din fundul curților... closetul de la mezanin... cufărul din pod... un chihlimbar, de mărimea unui ou de porumbel... Aceluia care și-a păstrat în amintire, palpabile, acul de păr al mamei ori batista tatei înnodată la cele patru colțuri în arșița verii sau valoarea de schimb a fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să ajung în locul meu secret de lectură Ăfotoliul uzat din dreptul lucarnei cu chepeng), și am dat într-una din despărțiturile din scânduri care, printre despărțiturile de scânduri ale celorlalți locatari ai casei, ne fusese repartizată drept debara, peste un cufăr legat cu sfoară, am făcut - eu sau băiatul în care, de timpuriu, se acumula atâta masă epică - o descoperire capitală. Pe sub vechituri și printre moblie scâlciate mă aștepta un cufăr special; cel puțin așa am interpretat eu descoperirea. Oare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
locatari ai casei, ne fusese repartizată drept debara, peste un cufăr legat cu sfoară, am făcut - eu sau băiatul în care, de timpuriu, se acumula atâta masă epică - o descoperire capitală. Pe sub vechituri și printre moblie scâlciate mă aștepta un cufăr special; cel puțin așa am interpretat eu descoperirea. Oare se afla sub niște saltele găurite? Oare se plimba pe el, uguind, vreun porumbel care se rărătăcise prin lucarna deschisă? Oare, speriat de mine, acesta a lăsat în urma lui un găinaț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
uguind, vreun porumbel care se rărătăcise prin lucarna deschisă? Oare, speriat de mine, acesta a lăsat în urma lui un găinaț proaspăt? Oare sfoara înnodată a fost descâlcită pe dată? Am recurs la briceag? M-a reținut sfiala? Oare am cărat cufărul mai degrabă micuț pe scări în jos și l-am lăsat, cuminte, în grija mamei? Mai există și alte posibilități, ele sunt interșanjabile: pe baza unor hotărâri legale privind protecția spațiului aerian, pe la jumătatea lui ‘42, podul a trebuit evacuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
jos și l-am lăsat, cuminte, în grija mamei? Mai există și alte posibilități, ele sunt interșanjabile: pe baza unor hotărâri legale privind protecția spațiului aerian, pe la jumătatea lui ‘42, podul a trebuit evacuat. Atunci a fost găsit și deschis cufărul, de ea sau de mine, nu contează. În el era depozitată moștenirea săracă a celor doi frați căzuți în Primul Război Mondial și a acelui frate pe care-l răpusese epidemia de gripă ce se abătea în egală măsură asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]