8,716 matches
-
pasională și ușor abțiguită, din ușă. — E puțin. — Atunci... o să fac totul. — E prea mult. Noapte bună, Liliane. — Noapte bună, Lionel. Liliane închide ușa înainte ca Robespierre să apuce să se ia după noul său prieten care pleacă să se culce cu sticla de cidru. Cățelușul se bagă sub pat, cu coada între picioare; oricum nu se dădea în vânt după cidru, pentru că-i producea aciditate la stomac. Ajuns în cameră, Lionel își aruncă hainele pe unde apucă și dă să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sticla de cidru. Cățelușul se bagă sub pat, cu coada între picioare; oricum nu se dădea în vânt după cidru, pentru că-i producea aciditate la stomac. Ajuns în cameră, Lionel își aruncă hainele pe unde apucă și dă să se culce. În ultima clipă își amintește de scadențar. Se duce în vestibul, bifează căsuța marți, stinge lumina și se culcă. Capitolul 3 în care Liliane acționează, Gérard se mobilizează, Lionel se sinucide de două ori la rând, lâmâiul primește o nouă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cidru, pentru că-i producea aciditate la stomac. Ajuns în cameră, Lionel își aruncă hainele pe unde apucă și dă să se culce. În ultima clipă își amintește de scadențar. Se duce în vestibul, bifează căsuța marți, stinge lumina și se culcă. Capitolul 3 în care Liliane acționează, Gérard se mobilizează, Lionel se sinucide de două ori la rând, lâmâiul primește o nouă șansă, iar pronia cerească primește o zi liberă: duminică. E miercuri, 9 mai. Ceasul electronic al radioului de pe noptiera
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe trei sferturi, în toaster. Ca să se convingă că n-a greșit camera, își pune ochelarii: vede exact aceeași dezordine, dar mult mai clar. Își scoate ochelarii, își acoperă fața cu perna, ca să nu vadă lumina de afară, și se culcă la loc. E ora 8.30. Liliane, sprijinindu-se în cârjă, intră în biroul lui Gérard Clément, fostul ei coleg de clasă, ajuns șeful departamentului de știri al postului local 99 de televiziune L’Anjou Libre. Lui Gérard nu-i
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
L-ai văzut? — Nu, dar mi l-a povestit Roman. Am leșinat din cauza fumului. Când m-am trezit, eram din nou în show-room. Capacul spart, proprietarul dispărut. Nu mai am nici o îndoială: prezicerea o să se-ndeplinească. Mă duc să mă culc. — Așa devreme? — Vreau să fiu odihnit: de mâine o să fac tot ce-o să-mi treacă prin cap. Se scoală și iese vesel din cameră. Robespierre îl ignoră complet. E ora 22.00. Pe ușa comisariatului de poliție intră agentul Patrick
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și la figurat. Are hainele încă umede și e pârlit pe mâini și pe sprâncene. Intră în biroul lui Clovis și raportează: — Domnule inspector, nu sunt Dumnezeu. Asta o știam, spune Clovis. Alte noutăți? — Nu mai rezist. Obiectivul s-a culcat. Dacă mai fac mult pe pronia cerească, sunt gata antrenat pentru Legiunea Străină. — Îți dau liber duminică. — Câtă mărinimie. De ce tocmai duminică? — Duminică moare oricum, spune Clovis sumbru. Capitolul 4 în care Lionel trăiește ca un nemuritor, apar trei ciungi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cei prezenți tac mâlc, semn că situația e sub control. Subprefectul vrea totuși să se asigure: — Clovis, ai vreo informație interesantă despre domnul Frunza, pe care ar trebui s-o cunoască toți cei de față? — În afară de faptul că s-a culcat cu toate femeile din Nantes, e un tip absolut banal. Generalul cere un pahar cu apă. E din Nantes. E ora 20.15. Lionel se află la birou, în fața caietului de memorii; n-a mai scris nici un rând. A vrut
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ac. Lionel stinge lumina. Își face loc cu greu spre un pat despre care nu știe cum a ajuns acolo, lovindu-se de diverse obiecte din fier forjat și ghips, printre care o cămilă antică, adusă de Gamal, egipteanul. Se culcă. Adoarme. Se culcă și telespectatorii. Capitolul 7 în care e vorba despre o întâlnire cu Doamna Moarte, despre intervenția personală a Papei de la Roma, despre o gafă de zile mari a cofetarului Gaston și despre cum face Ana Briceag ceea ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lumina. Își face loc cu greu spre un pat despre care nu știe cum a ajuns acolo, lovindu-se de diverse obiecte din fier forjat și ghips, printre care o cămilă antică, adusă de Gamal, egipteanul. Se culcă. Adoarme. Se culcă și telespectatorii. Capitolul 7 în care e vorba despre o întâlnire cu Doamna Moarte, despre intervenția personală a Papei de la Roma, despre o gafă de zile mari a cofetarului Gaston și despre cum face Ana Briceag ceea ce știe ea mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
unească cu el”. Mda... Dar știți cine-s, cu adevărat, criticii? Tot Andriy Zholdak vă spune : ”...rechini flămînzi care abia așteaptă să Îi mănînce pe artiștii tineri, să sugă sîngele din ei, să castreze anumiți regizori sau, dimpotrivă, să se culce cu ei din punct de vedere artistic”. Directorii-prezervativ au scăpat... Subțire mai e, uneori, și granița asta dintre teatru și patologie!... Se pare că bețivanii au cel mai vizibil simț al metaforei : cum spuneam și cu altă ocazie, ei alintă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
se poate vedea cu ușurință faptul că Împărtășește aceeași repulsie ca și Karina față de propunerile indecente ale unor clienți: „... altele se vând pentru bani [...] prefer să mor de foame decât să fac așa ceva... Nu am fost niciodată tentată să mă culc cu cineva pentru nu știu ce sumă de ce bani, deși am avut destule oferte [...] nu am făcut altceva decât să vorbesc cu clienții și atât...”. Din mărturisirile fetelor intervievate putem conchide că, cel puțin sub acest aspect, părerile lor sunt Împărțite, variind
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
situație de a lucra În night, nu am făcut altceva decât să vorbesc cu clienții și atât. Sunt destule care se vând pentru bani. Prefer să mor de foame decât să fac așa ceva... Nu am fost niciodată tentată să mă culc cu cineva pentru nu știu ce sumă de ce bani, deși am avut destule oferte. Nu Îmi place ceea ce fac și voi renunța la asta, pe viitor, pentru că vreau o familie și un trai decent, o muncă de zi ca toate persoanele normale
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dintr-a IX-a spre a X-a, de vară... a fost prima mea iubire... cu care am vorbit 8 luni de zile, care era al II-lea băiat de care mam despărțit pentru faptul că nu vroiam să mă culc cu el. și nu vroiam să fac asta, mai mult datorită faptului că nu simțeam asta, dar și pentru faptul că eram mai mult forțată să fac asta, adică, ceva de genul: dacă nu vrei să facem asta ne despărțim
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
va merge în nebunia ei tremurândă până la marginea tăioasă a noastră până unde nu o vom mai putea suporta acolo unde tu, luo na vei spune să mai fac ceva, altceva, din nou o vrajă de-a mea de pirat culcat cu toate valurile din lume de poliglot cu limba paralizată, de luptător wushu tăiat de propriile săbii abile. luo na, sunt obsesiv-compulsiv, scriu versuri cu mama sunt prea convins că exiști și ești a mea așa cum respiri ca să pot să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zece. Tu două, ea nouăzeci și nouă! Ajungă-ți că n-am tihnă de răul tău nici noaptea; că te trezești din somn când nici cu gândul nu gândești, și-odată-ncepi cu mirările și cu întrebările, de-ți vine să te culci mai bine într-un sac cu purici decât în casă cu tine. Iar cât privește pe Dănilă, ne-om înțelege noi într-un fel. Frate mi-i sau nu? ANISIA: Frate, frate, da' brânza-i pe bani, bărbate! Că, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e proba mea favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ: Proba... favorită... antrenament... Tu știi ce spui; numai dracu' poate pricepe! CODÂRLIC: Iară pân-a veni înapoi, să ne hodinim oleacă. (se culcă într-un cot. Pauză, fond muzical astral.) DĂNILĂ: Ei, meștere Codârlic. Ai adormit? CODÂRLIC: Eu... nu... stăteam și eu așa... DĂNILĂ: Stăteai așa... Prăpădim vremea de pomană! Și mi-i o foame... (efect sonor descendent) Ia, parcă vine... CODÂRLIC: Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prin care, poate, îmi voi începe testamentul... * B2: Ții minte, tu, iubirea mea, o noapte de argint, în care mi-ai arătat pe cer o stea din Carul Mare? Cu fața-s sus, spre Dumnezeu, lăsându-ți capul să se culce pe brațul meu, te legănam, povară dulce... Și nu mi-ai spus atunci nimic. Dar, când mi-am coborât privirea, un deget mic mi-a arătat nemărginirea. F1: Un strop de-argint a lunecat și, cu paloarea-i siderală, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știți că-n inimă port o dulce mireasmă de floare... parfumul trecutului mort... * F3: Cad din cer mărgăritare pe orașul adormit... F2: Plopii, umbre solitare în văzduhul neclintit, visători ca amorezii stau de veghe la fereastră, și pe marmura zăpezii culcă umbra lor albastră. F1: Reci podoabe-n ramuri goale plouă fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să moară de tot mai pe urmă, c-au apucat-o și mai rău năbădăile... BABA SAFTA (sare și ea cu gura): Și pe Catinca lui Pavăl, care i-a intrat astă vară un șarpe-n burtă când s-a culcat sub un copac, la umbră, cu gura căscată... PITAC: Auzi, părințele? NIȚĂ: Ba eu văd că s-au stricat la cap de tot babele! Șarpe zici, mătușă Saftă? BABA SAFTA: Șarpe, de bună seamă! Ce altceva putea să fie așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a crește mari, încep prin a fi mici. OMUL: Chiar așa! Dar de ce vrei tu ca oile să mănânce puieți de baobabi? MICUL PRINȚ: Lasă, acum n-am timp să-ți spun. Uite, se face noapte și am o întâlnire. Culcă-te, ai să visezi și ai să înțelegi. (Pleacă, ia desenul, face un semn de rămas bun, iese. Omul îi răspunde, privește în urma lui, se culcă. Lumina a scăzut în întregime. Se aprinde lumina din spatele ecranului pentru umbre sau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-am timp să-ți spun. Uite, se face noapte și am o întâlnire. Culcă-te, ai să visezi și ai să înțelegi. (Pleacă, ia desenul, face un semn de rămas bun, iese. Omul îi răspunde, privește în urma lui, se culcă. Lumina a scăzut în întregime. Se aprinde lumina din spatele ecranului pentru umbre sau pentru proiecții. Pe ecran o emisferă, asteroidul Micului Prinț. Vizibilă Floarea. Micul Prinț vine, în mână cu o stropitoare și cu o lopată, ambele de jucărie. Cercetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Eu am o întâlnire... OMUL: Ai mai avut una. Credeam că rămâi cu mine noaptea asta. E o întâlnire importantă? MICUL PRINȚ: Da, poate am noroc. Mâine se împlinește anul... E o întâlnire hotărâtă mai de mult... (Pleacă. Omul se culcă.) ( Scade lumina, se aprinde ecranul. Micul Prinț vine spre locul întâlnirii cu Șarpele, care apare deasupra stâncii. Vocile celor doi.) MICUL PRINȚ: Te-am mai căutat o dată. Te-am strigat, dar nu mi-ai răspuns. ȘARPELE: Eram ocupat. Și, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de la moartea lui moș Costache, dar Costăchel nu se putea obișnui cu gândul. Simțea un gol în jurul lui... Până la moartea bătrânului, de fiecare dată când se întorcea acasă deschidea ușa și îl întreba: „Ce mai faci, tată? Nu te-ai culcat încă?”. „Lasă, băiete, că m-oi hodini pe lumea cealaltă. Acum mai scormonesc și eu prin cele cărți. Mai bine spune-mi ce noutăți mai sunt prin lume”. îi răspundea bătrânul cu ifos, privindu-l peste ochelarii căzuți pe vârful
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trecem pe la nașu’, să-i spunem ce avem de gând să facem. Dacă spui tu, n-am încotro... Până la casa învățătorilor au mers cu pas grăbit. La un timp, Petrache a întrebat: E destul de târziu, Costăchele. Nu s-or fi culcat? Nu se culcă ei așa devreme. Când au ajuns la casa învățătorilor, au constatat că lumina era stinsă. Înseamnă că îi destul de târziu dacă s-au culcat. Lasă că mă lămuresc eu mâine cu ei. Chiar în noaptea asta îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să-i spunem ce avem de gând să facem. Dacă spui tu, n-am încotro... Până la casa învățătorilor au mers cu pas grăbit. La un timp, Petrache a întrebat: E destul de târziu, Costăchele. Nu s-or fi culcat? Nu se culcă ei așa devreme. Când au ajuns la casa învățătorilor, au constatat că lumina era stinsă. Înseamnă că îi destul de târziu dacă s-au culcat. Lasă că mă lămuresc eu mâine cu ei. Chiar în noaptea asta îi scriu agronomului... Ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]