KorAP: Find »[drukola/base=culcuș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...47 >

1,160 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

În apă, Enkim! Lasă blănurile. Nu ne mai ajută acu’! strigă Runa gros și, când Îl văzurăm cum se codește, Îl traserăm de pe culcuș, trântindu-l Îndărătul bulumacului, În volbură. Chiotul lui ascuțit cutremură valea. Una, două, trei sulițe izbiră culcușul, după care: stk, stk, stk - săgețile! - de mă Întrebam cât de mult poate să dureze un chin. Câțiva uriași se avântară În apă În timp ce alții, pe mal, se și apucaseră să rupă crengi și să caute bulumaci, Îndemnați de Vinas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Îi văzurăm ochii - nu mai erau Încruntați, de parcă știa că-și părăsește neamul. Apoi, apa Îl izbi de o stâncă, iar el se Îndoi Într-o parte și În alta precum o blană bătută de un vânt năprasnic. - Dă-i culcuș moale, Tată din Cer! - șopti Runa. - Ai lui o să vină după noi, ne reaminti Enkim. O să vină după noi și n-o să ne cruțe. Of, e frig. Îl urcarăm Înapoi În culcuș, printre blănurile ude leoarcă. Se cutremura din creștet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
blană bătută de un vânt năprasnic. - Dă-i culcuș moale, Tată din Cer! - șopti Runa. - Ai lui o să vină după noi, ne reaminti Enkim. O să vină după noi și n-o să ne cruțe. Of, e frig. Îl urcarăm Înapoi În culcuș, printre blănurile ude leoarcă. Se cutremura din creștet până În vârful... pă-și-to-ri-lor... Pășitorilor... Preț de câteva clipe Îmi trecu prin minte că trebuiau alte cuvinte În loc de pășitori... Alte cuvinte. Pășitorul are trei părți. Trei. Dar, n-aveam timp de vorbe. Enkim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de tovarăși ai lui. Era cât pe ce să alunecăm În apa furioasă, dar am izbutit, până la urmă, să ne agățăm, fiecare cu câte o mână, de copacul prăbușit, ținând În loc bulumacul. Blănurile, armele și traista Runei erau Încă În culcușul lui Enkim, dar nu aveam decât câteva clipe ca să ne urcăm pe stâncă. Grăbiți, am Început să azvârlim din culcuș tot ce adusesem cu noi, dar apa prinse să ne răsucească, așa că am lăsat blănurile și sulița cea mică În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
agățăm, fiecare cu câte o mână, de copacul prăbușit, ținând În loc bulumacul. Blănurile, armele și traista Runei erau Încă În culcușul lui Enkim, dar nu aveam decât câteva clipe ca să ne urcăm pe stâncă. Grăbiți, am Început să azvârlim din culcuș tot ce adusesem cu noi, dar apa prinse să ne răsucească, așa că am lăsat blănurile și sulița cea mică În culcușul lui Enkim și ne-am agățat de copacul prăvălit. Copacul prinse a pârâi și Începu să se clatine ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lui Enkim, dar nu aveam decât câteva clipe ca să ne urcăm pe stâncă. Grăbiți, am Început să azvârlim din culcuș tot ce adusesem cu noi, dar apa prinse să ne răsucească, așa că am lăsat blănurile și sulița cea mică În culcușul lui Enkim și ne-am agățat de copacul prăvălit. Copacul prinse a pârâi și Începu să se clatine ca o măsea stricată, așa că dădurăm drumul la vale bulumacului și culcușului. Cu chiu cu vai, izbutirăm să ne cățărăm pe stâncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
răsucească, așa că am lăsat blănurile și sulița cea mică În culcușul lui Enkim și ne-am agățat de copacul prăvălit. Copacul prinse a pârâi și Începu să se clatine ca o măsea stricată, așa că dădurăm drumul la vale bulumacului și culcușului. Cu chiu cu vai, izbutirăm să ne cățărăm pe stâncă, târându-l pe Enkim după noi și, odată ajunși sus, Runa pufni Într-un râs hohotitor. Ne arătă rădăcinile copacului care ne salvase - abia dacă se mai țineau Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
acum, nici dibacea aia de Vinas n-o să ne mai ia urma. Copacul ăla pe care dacă l-ar fi văzut, ar fi priceput ce-i trecuse Runei prin minte, copacul ăla se ducea de acum la vale, luând calea culcușului lui Enkim. Pfuuh, Vinas! - Ți-am zis eu că e bine dacă se roagă Krog de Ta’su... - zise Enkim, râzând. Apoi ne afundarăm În pădurea ce străjuia apa. Găsirăm o peșteră și ne trântirăm În ea. Nu trecu mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mâna spre ea. - Cuminte! Am vrut să văd doar că-ți trece fierbințeala, zise ea, pufnind În râs. Dormi! Și chiar că Enkim a adormit. Când s-a crăpat de ziuă, Enkim era mai bine. Din nou am Înjghebat un culcuș pentru el, ne-am uns toți trei cu măruntaiele ciutanului și am pornit prin pădure, căutând să nu ne Îndepărtăm prea mult de apa care curge. Când și când, unul din noi cobora spre apă, căutând urme de-ale vrăjmașilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
din vorbele rostite cât și din cele spuse În minte, mi-am dat seama că erau cu toții supărați. M-am strecurat până În apropierea lor și i-am văzut adunați Într-un luminiș, pe malul apei. Se zgâiau la ceea ce fusese culcușul lui Enkim care, Încă legat de bulumac, se Împotmolise Într-o limbă de nisip. Nu Îndrăzneau să se apropie de lucrul acela nenumit și am Înțeles că se chiorau după urmele noastre pe care, cum altfel, nu izbuteau să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Apă. Izvor. Râse. - Cumpănă de ape, Îmi zise. Ne-am repezit și, nu după multă vreme, am zărit izvorul pe care-l simțise. Gros cât brațul, țâșnea dintre stânci și cobora la vale, năvalnic, de parcă Tatăl și-ar fi avut culcușul sub acel munte și și-ar fi dat drumul afară, cu marea lui putere. Am Început să coborâm. Pășitorii nu ne mai țineau, dar tot alergam de nu mai știam de noi. Un alt izvor se uni cu cel dintâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se Înălța și cobora, era mai tare și apoi se stingea, precum suflul din pieptul unui om ce trage să moară. - Te pomenești că vine ploaia, am zis. - Hai, făcu Runa. Nu e ploaia. Enkim se proptise În coate În culcușul lui, doar-doar ar vedea și el ceva. Numai că, deodată se strânseră norii, ca la un semn. Se auziră primele tunete, rostogolindu-se peste munte Înainte să se prăvălească spre noi, puternice și curățind totul În cale. Povârnișul se umplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Se ridica de undeva din fața noastră. M-am ridicat În capul oaselor și am privit afară din vizuină În clipa aceea, am Înlemnit. Am holbat ochii și am rostit, cu glasul puternic al Tatălui: - Enkim. Runa. Au țâșnit amândoi din culcuș, iar Enkim dădu un strigăt de durere. - Ce e? - Apa aia! Cum de nu cade jos? - le-am arătat eu afară. Ne-am zgâit cu toții la Întinderea nesfârșită de apă din fața noastră - stătea atârnată de văzduh și sprijinită pe pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe pământ, fără să se scurgă. - Tată din Cer, făcu Enkim. - Of, of, asta e Marea cea mare, zise Runa și se strecură afară din vizuină. Nu era chiar atât de aproape de noi așa că, l-am pus pe Enkim În culcușul din crengi, ne-am luat lucrurile și ne-am repezit spre apă. Din ea se ridica zgomotul acela ca de om ce-și drege glasul. Îți venea să crezi că era gata-gata să se reverse spre noi numai că ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
au știut ce să răspundă. Doar au pufnit și au fornăit, tot zgâindu-se la marea aceea și la cerul senin de deasupra ei. Am ajuns pe o limbă Îngustă de nisip și atunci l-am săltat pe Enkim din culcuș și am luat-o la fugă spre apă, el țopăind În piciorul sănătos. Eram așa de Însetați Încât ne-am repezit În apele ei limpezi și reci, am pus palmele căuș și am dat să sorbim câteva guri lacome. Pfuaah

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
așa că a spălat-o Îndelung. Pe urmă ne-am pregătit de plecare. Malul se Întindea, unduitor, cu intrânduri și ieșinduri, spre Apus, după cum spusese Moru. Am căutat niște mâl galben ca să Îmbrăcăm pășitorul lui Enkim, apoi l-am pus În culcuș și am luat-o prin nisip, spre Apus. Am Întrebat-o pe Runa dacă nu era mai bine să mergem prin pădure, ca să nu fim văzuți de urmăritori dacă ajungeau pe aici. Dar ea: - Eu Îți dau ție o burtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lăsat să se certe mai departe și m-am dus În casă. Nu eram grăbit să le aflu hotărârea, asta ți-o spun ție, căci atunci nu gândisem decât: nu vreau să aștept vorba lor pfuuh. M-am Întins În culcuș și m-am gândit la Siloa. Apoi am adormit. Visul e față de trezie ceea ce e vorba din minte față de cuvintele rostite pe gură. Mai mult Îmi plăcea În vis, dar uite că plecasem În călătorie ca să rămân treaz. Așa că, tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pruncul ei are noroc, chiar dacă s-a născut pe viscol, spuse Vindecătorul. Mda. Dacă te-ai gândit la Siloa, sigur ești Krog. Așa e rămas: Krog să umble ca prostul pe drumuri, iar Siloa să se bucure În liniște de culcușul ei. Bun, sau rău, ăsta e trocul pe care l-a făcut Krog. Nu Krog Îl făcuse, ci Moru În numele lui Krog. Dacă Krog n-ar fi știut cuvinte de la bun Început, ar fi scăpat de molima gândurilor lui Moru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
după el. - Nu trebuie să fie un nume frumos. Numai, dă-ni-l tu! Ăsta e trocul rămas de la bătrâni. Am stat și m-am gândit nițel. La poalele munților noștri trăiesc niște animale mici, tare asemănătoare șoarecilor. Își fac culcuș În niște găuri pe care le sapă În pământ și mănâncă grăunțe. Deși sunt mici, când Își umplu gura cu grăunțe, fălcile lor uriașe Îi fac să semene cu niște bătrâni hapsâni și grași. Noi Îi vânăm doar când e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Îndesiseră și ele, iar animalele din jur se Înmulțeau din ce În ce. Erau capre ca ale noastre, numai că aveau coarnele drepte și lungi, mai erau și un fel de pisici mari și tărcate, iar prin copaci Își aveau culcușul tot soiul de maimuțe. Răgetele leilor se auzeau tot mai des, iar din ape se ridicau, când și când, mugete Îngrozitoare, slobozite de un fel de bivoli fără de coarne și cu guri uriașe - pfuuh, Într-o gură din aia Încăpea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
adorm. Mă tot Întrebam dacă mai avea rost să mergem mai departe căci pământurile Încă se Întindeau În fața noastră, dar oameni nu mai văzuserăm de o bună bucată de vreme. După un timp, am văzut că Logon se foia În culcuș la fel ca și mine. Deodată, deschise ochii și mă privi fix, fără să clipească. Nu se gândea la nimic și simțeam că dorește ca și eu să fac la fel. Apoi, se ridică Încet, fără să mă scape din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mă scape din ochi, și o luă pâș-pâș În josul apei. Luna dădea o lumină ascuțită, amestecându-se cu umbrele pâcloase ale copacilor. Nu trecu mult și Logon dispăru din vedere. Am privit la ceilalți. Dormeau buștean. M-am ridicat din culcuș și am luat-o după Logon. L-am găsit așezat pe un trunchi de copac prăvălit. Arunca În apă cu pietricele. - Nu poți vorbă deloc? Începu el. - Doar așa, i-am răspuns cu vorbe rostite În minte. - Dar poți vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
un singur lucru: lui Krog Îi era lăsat să călătorească, iar Enkim trebuia să nu-l scape din ochi - să nu care cumva să-i piardă vrăjmașii urma. - Vrei să câștigi timp. În preajma mea. Bine, făcu Enkim. Logon dormea În culcușul său, la câțiva pași mai Încolo. Cred că visa frumos, căci plescăia În somn precum un copil. Enkim se ridică deodată și se grăbi spre culcușul lui și al Runei. Ea Îmi spuse: - Unu n-o să mai Învețe vorba din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vrăjmașii urma. - Vrei să câștigi timp. În preajma mea. Bine, făcu Enkim. Logon dormea În culcușul său, la câțiva pași mai Încolo. Cred că visa frumos, căci plescăia În somn precum un copil. Enkim se ridică deodată și se grăbi spre culcușul lui și al Runei. Ea Îmi spuse: - Unu n-o să mai Învețe vorba din mintea ta. Se ridică și ea, se duse după Enkim și se apucară să-și strângă lucrurile. Îl Înfășară pe Unu Într-o blană și plecară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se duse după Enkim și se apucară să-și strângă lucrurile. Îl Înfășară pe Unu Într-o blană și plecară fără alte vorbe, În beznă. Porniră spre Răsărit. M-am prefăcut că nu-mi pasă și m-am trântit În culcușul meu. După o vreme Însă, l-am chemat la mine pe unul dintre mărunței. Îl chema Kikil și era foarte sprinten. - Ia vezi tu, Kikil, unde se duc Enkim și Runa. - Plecat de tot? Supărați? Întrebă el. - Da. - Luat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]