1,153 matches
-
este defect, centrala cunoaște avaria, cere o păsuire de un trimestru pentru reparație, pana cand grecii, preluând afacerea, vor întreprinde ceva. Aproape că se aude, în înserarea glaciala, trecerea unui câine stingher care circulă de zece ore în nădejdea unui culcuș - de hrană nu poate fi vorba - iar după felul fantomatic în care dispare înțelegi de cat de vagi factori îi depinde supraviețuirea. Fulguie rar și pervers: momentul cel mai indicat pentru a bea un pahar cu apă. Seară, aceasta curge
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
imediat a avut impresia că acea cheie se va potrivi broaștei pe care o văzuse în ușă, dar s-a înșelat. A încercat, dar n-a putut descuia casa, deși, pentru prima oară în periplul ei, cheia stătea frumos în culcuș. Absolut întîmplător a împins ușa care s-a deschis. Nu era încuiată. S-a gîndit că poate casa era nelocuită și părăsită. A intrat într-un mic antreu și a văzut în cuier un mantou ponosit din blană de mînz
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
văzduh, la Tomis. Iarna - capăt de drum, care aduce sfârșitul unui ciclu de viață al naturii - „Ziua scade, noaptea crește“ -, când pădurea își pierde podoaba coroanei, iar crizantemele „absorb fără să rețină ninsoarea apoasă“ și se apleacă spre pământ, căutând culcușul frunzelor putrede ale rândurilor. Iată debutul unei ierni timișene - „blândă și posomorâtă“ (Elena Teodoreanu - „Muzele și vremea“), pe care o evocă scriitorul Sorin Titel: „Și căzu prima zăpadă... râul cel mare al orașului îngheță, era o ninsoare timpurie, frunze mari
Agenda2003-3-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280603_a_281932]
-
Adică în tot atîtea chipuri ale istoriei." Dumnezei desțărați și oameni de omenie, gesturi de curaj și contribuții mari-mărunte ale unor aproape necunoscuți care au știut sau au învățat să aștepte. Și să se ascundă, ca Daniel Boc: "Nu fațada - culcușul fiarelor./ Numai și numai fundătura. De acolo/ pornesc rădăcinile unicei libertăți și/ istoria co-născătoare de oameni/ din oameni luînd, împrumutînd/ grăuntele pornirii către vis,/ un snop de revelații și păcate.../ Mulțime, vast deșert uman/ și omenesc.../ din ordine nu iese
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
de România, Ungaria, Bulgaria nici pomeneală). Lumea globalizîndu-se, luînd forme, pe hartă, cu neputință de prevăzut... Va începe o eră glaciară?... Sau una de hiper-încălzire din cauza poluărilor?... În cîteva sute de ani, pe la 2535, lumea își va fi făcut un culcuș intergalactic? Cetăți extraterestre? Colonii pe Marte, în fine, cunoscut în amănunte și îmblînzit?... Marii bogătași ai planetei, - dacă va mai fi așa ceva, - Utopia mondială a Comunismului american, rezolvînd problema, un comunism făcut de americani, de rasa anglo-saxonă, cu puritanii lor
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
grabă și locuințele lor viitoare începeau să capete formă, noi aproape invidiindu-i pentru că, în ce ne privea, eram nevoiți să ne petrecem orele de somn, elevi și profesori, în niște barăci improvizate în dormitoare. Altădată le foloseau păsările drept culcuș. La început nu știam ce e cu acei oameni care se vedea că nu sunt ai locului. Îi credeam deținuți având de plătit pentru cine știe ce infracțiuni, mirându-ne totuși mulțimea femeilor și a copiilor ce-i însoțeau, ajutându-i la
Tragismul unei statistici by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5101_a_6426]
-
Cosmin Ciotloș O carte de poezie inedită - într-o anumită măsură - chiar și pentru autorul ei. Astfel aș defini, în foarte puține cuvinte, recentul volum publicat de Editura Vinea sub semnătura lui Andrei Codrescu: Femeia neagră a unui culcuș de hoți. Cum s-a ajuns aici ? În drumul său dinspre Sibiul natal către America promisă, adolescentul Codrescu (numit în acte Perlmutter și-n revistele autohtone în care a publicat, Steiu) trece, știți bine, prin Italia. Scrie asiduu poeme românești
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
buni, opuri independente, care consacră în țară - perfectă logică a paradoxului! - un "debutant" deja glorios peste Atlantic (cum s-a întâmplat, de pildă, cu Instrumentul negru), altele își așteaptă încă ivirea. De oriunde. Ca această ciudată Femeie neagră a unui culcuș de hoți. Însoțită de nu mai puțin bizara ei poveste. Acum exact un an, pe 19 octombrie 2006, Andrei Codrescu era înștiințat că în biblioteca Universității Emory din Atlanta se află un exemplar din volumul Renatei Pescante Botti, L'alito
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
pentru debut pe toate fronturile disponibile, își arăta entuziast caietele cu poeme în stânga și-n dreapta, avea chiar să-i trimită - după un timp - lui Ștefan Baciu, în Honolulu un grupaj de texte. În această optică, Femeia neagră a unui culcuș de hoți nu e altceva decât - las ghilimelele la îndemâna cititorilor - o editare în regie proprie. Cartea exista, obiectul era întreg, rămânea de modificat doar conținutul. Și titlul. Și, bineînțeles, autorul. E o metodă cel puțin ingenioasă de a păcăli cenzurile
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
a sintagmelor, Codrescu părăsește - spre binele lui - și codul metaforic ori aluziv al literaturii române din anii aceia. Căci, să nu uităm, suntem în 1966, an de grație al generației lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Femeia neagră a unui culcuș de hoți e, totuși, net diferită de uzanțele epocii. Gândită, parcă, nu doar altundeva, ci și altcândva, cartea constituie o mostră neașteptată de poezie subversivă în plină interdicție a subversiunii. De unde a învățat să scrie așa poetul de nici 19
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
ar fi spus: "Cereți, dragii Moșului, că vă dă moșul orice, numai să fiți cu grijă", am fi făcut drepți înaintea Tatălui ceresc, și am fi strigat într-un glas: "Dă-ne, Doamne, Finlanda. Că și Ție îți place, fiind culcușul Tău divin". Bineînțeles, am fi devenit amândoi finlandezi, fără șovăire. Ce te faci, însă, dacă soarta te suie în tren, arătând ca țintă ul de Est. Cei dintâi călători pe care i-am văzut în holul spațios al gării berlineze
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
locului, care nu pricep nimic. Acolo, între mărfurile părăsite de cînd lumea, erau mărăcinișuri dese și holde părelnice, ierburi înalte cu spice înșelătoare, goale de bob. Nu trebuia decît să am curajul de a rămîne, de a mă întinde în culcușul vagabonzilor care nu se văd unii pe alții atît de larg e patul și să aștept ziua următoare fără să mă gîndesc la nimic. Noaptea era văratecă și stelele, părăsite de lună, păreau să o cheme cu țipăt. Avea farmecul
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
capul pentru somn. Mai întîi pot să mă plimb prin noile mele hotare", mi-am spus, și mi-am aprins țigara de după marele festin al libertății. Putusem să văd lenta și liniștita atitudine a vagabonzilor ce stăteau așezați în propriul culcuș de unde nu-i alunga nimeni, și eu, care făcusem toate gesturile pe care le îngăduie viața, am observat că în noua mea postură aveam un aer inedit, un fel aparte de a fi cufundat, ca un monolit din valea ce
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
între volumele scrise de acesta direct în limba maternă și volumul integral nord-american despre care vorbesc tinde să se configureze totuși, în permanență, o distanță a conștiinței. Între poemele emoționale din Instrumentul negru, cele furibunde din Femeia neagră a unui culcuș de hoți, cele tranzacționale din Submarinul iertat și acest op publicat de Editura Curtea Veche există, dacă privim lucrurile cu o atenție detașată, mai multe pliuri separatoare. Cel dintâi e - fără îndoială - unul al faimei. Poate că echivalentul românesc al
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
Vântul în față fluturi să-ți azvârle.// Vom prinde libelule, buburuze,/ Și greieri în pahare, și lăcuste.../ Roua s-o bem din florile înguste/ Și să uităm poemele ursuze.// Hai, Puck. De-acum e seară și-i departe/ Pân' la culcușul moale dintre file./ Să sărutăm miresmele fragile/ Și să pătrundem, obosiți, în carte." Acestea fiind excepțiile, e limpede că de foarte devreme poetul iese din cărțile altora pentru ca, găsindu-și lumea artistică proprie, să intre complet în ea. Căutând dimineața
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
trimite zilnic/ două pungi de plastic/ cu fărâmituri de poezie" (Din Sibiu). Sau povestește - cu inima încă bătându-i puternic de emoție - ce i se întâmplă când scrie: "Uneori o plăsmuire devastatoare/ țâșnește printre silabe/ că molia ce-și făcuse culcușul/ în rană de purpura a soldatului" (Lumea limbajului). Subiectele sunt cele care îi vin în minte, n-au legătură între ele, constituind un cuceritor spectacol al spontaneității. Totodată, limbajul folosit în relatarea faptelor este un limbaj poetic foarte bine însușit
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
similitudinilor reproductive. Până acolo această trecere de mână încât iată cum sună o Ars poetica: Forma ascunde fondul/ care ascunde forma/ care descoperă fondul/ care descoperă forma/ în interiorul atât de strâmt/ al poemului/ în care pogoară/ nețărmuritul spațiu". Poetul cântă culcușul câinelui drag dispărut, furtuni dichisite, stele sărind prin iarbă, dar întreprinde și autoscopia inspirației, Muzeul fiind și salonul Muzelor, unde revine cititorului bucuria de a se împlini într-un hai-ku: "în loc de ploaie a căzut zăpadă".
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
salvîndu-l, o clipă, pe Anton Pann de obscuritatea care-l paște, îi dedică Barbu Isarlîkul, magna copia a purgatoriului turcesc, pe care el, conlucrînd cu strămoșul, îl inventează și-l descrie. La mijloc de rău și bun e, în fond, culcușul oricărei pedagogii. Primum non nocere. Nu pot să vă recomand decît ca, laolaltă cu poeziile acestea ale lui Barbu, latura juisantă a geometriilor lui, să vedeți și parabolele pe care se bizuie, perle din umorul și chibzuința unei lumi iuți
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
mai incerte ale unui "paradis în destrămare" se dezvoltă o poetică migăloasă a micilor simboluri intime, într-o tristă lumină a epuizării sufletești ce ne trimite gîndul la Umberto Saba sau la Eugenio Montale, cel al ultimei perioade: "Lumea-i culcușul unui iepure alb ninge ca-n codru/ ca-n pragul unui secol iluminat/ unu-nțelege/ alții se uită urît/ la jocul cu mărgele de sticlă/ soarele se turtește la orice eroare de limbă/ dar spre seară eu nu șterg nimic
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
așez voinicește pe scaun, să-mi potrivesc cu strășnicie coatele pe masă, să iau o mie de coli albe și-un creion infinit și să scriu, să scriu, să scriu Vaca la țară! M-am obișnuit atît de mult cu culcușul acesta, scrisori zilnice, încît, dacă m-ar alunga cineva din el, mi-ar fi frig și-aș tîrîi inutil dimineața spre prînz și prînzul spre seară. Am la ce mă gîndi, am la ce spera că voi face a doua
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
pe cărare un pantof desperecheat alunecând fără martori dintr-o ladă cu vechituri doldora de miresme străine totuși goală de înțeles a fost cândva dimineață și-a nins peste ea în urma de unică talpă a unui animal preistoric își face culcuș partea cea bună ce fi-va să vină din viața ta doar ca ea să ducă-n ispită o singură dată pentru vecie fosta mea viață cumințită și veștejită sub capacul de mucava Când totul era pregătit Venise chiar venise
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
noi comunicam unii cu alții așa cum comunică apele în mare. Apoi a trebuit să ne întoarcem la lucruri să le despuiem de forme să le jefuim de conținut să le ridicăm ca piei de oaie în proțap să le facem culcuș în patul nostru în retină și-n suflet, pitindu-se printre idei ca ielele și strigoii. Scările lumii s-au încâlcit și răul a prins contur din abstracții. Le-am făcut altare și le-am ridicat idoli. Și-acum mai
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
-i străin. Că-n zadar cu o sfoară mai trag capul unui cadavru ilustru după mine cînd bat tobele din piele de capră: că mintea lui angajată de Dumnezeu la treburi urgente nu mai are vreme să se uite după culcușul părăsit la poarta căruia deja se zbat să intre alți înlocuitori fără să știe ce-i așteaptă. Inocenția (3) Dacă dezvolt muzica de orgă a mesei de scris și-ndemn sîngele să-și caute pata de opal (relicvă din sceptrul
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
nimicești din temelii pînă în vîrf. (Oprire.) 14. Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoțînd strigăte de bucurie, ca și cum ar fi și mîncat pe cel nenorocit în culcuș. 15. Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari. 16. Cînd am auzit... lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, și-mi tremură genunchii. Căci aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
comediei umane, atât de ușor de atins, dar imposibil de perceput, ca o ironie a destinului. Într-un tărziu, umezeala manșetelor mă anunță că am învins.. Mâhnirea bate din aripi, îndepărtându-se temătoare, în timp ce inima mea, gustând tihna, își așterne culcușul înfiripat pe-o geană de Lumină.
Linia vie?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83342_a_84667]