930 matches
-
va deveni mai profund. Astfel, din momentul în care copilul devine capabil de a depăși morala în care domină raporturile de constrângere, autoritarismul, obligativitățile severe impuse din exterior, și de a se angaja într-o morală a „cooperării”, sentimentul de culpabilitate se constituie mai ales ca reflex al conștientizării abaterii de la normă, de la principiile moralei reciprocității și ale cooperării, de la regulile care exprimă necesitatea integrării și a cooperării sociale. Mai mult chiar, în perioada adolescenței, când predominante devin actele de autonomie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
exprimă necesitatea integrării și a cooperării sociale. Mai mult chiar, în perioada adolescenței, când predominante devin actele de autonomie a conștiinței individuale (devenită capabilă de a evalua corect și de a asimila valoarea raporturilor de solidaritate și de echitate), sentimentul culpabilității capătă semnificație profundă a abaterii de la acel raport social și conștient între ceea ce ni se cuvine și ceea ce datorăm noi în comunitatea în care trăim, între drept și obligație. Indiferent însă de semnificație, mai simplă sau mai profundă, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
profundă a abaterii de la acel raport social și conștient între ceea ce ni se cuvine și ceea ce datorăm noi în comunitatea în care trăim, între drept și obligație. Indiferent însă de semnificație, mai simplă sau mai profundă, pe care „sentimentul de culpabilitate” o capătă într-o etapă sau alta a evoluției morale a copilului, acesta poate fi trăit cu aceeași notă de acută intensitate, sau pentru o perioadă la fel de lungă, în fiecare din etapele menționate. Altfel spus, atât copilul mic, de pînă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de acută intensitate, sau pentru o perioadă la fel de lungă, în fiecare din etapele menționate. Altfel spus, atât copilul mic, de pînă la 7/8 ani, cât și cel 8-11 ani poate trăi, la un moment dat, un puternic sentiment de culpabilitate care poate să perturbe, prin intensitatea sau durata sa, echilibrul psihic al copilului și interelațiile sale cu cei din jur. Să vedem, în continuare, unele din împrejurările care determină instalarea unui puternic sentiment de culpabilitate în etapele de vârstă menționate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dat, un puternic sentiment de culpabilitate care poate să perturbe, prin intensitatea sau durata sa, echilibrul psihic al copilului și interelațiile sale cu cei din jur. Să vedem, în continuare, unele din împrejurările care determină instalarea unui puternic sentiment de culpabilitate în etapele de vârstă menționate. Pentru început vom face referiri la copilul în vârstă de pînă la 7-8 ani, ??204 supus „moralei constrângerii”. La acest copil consemnele morale sunt, așa cum am văzut, prin excelență exterioare lui; ele sunt impuse mai
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sa proprie, fără ca ele să fie simțite din interior, cu aceeași autenticitate cu care este simțită, de exemplu, trăirea unei emoții de bucurie. Copilul va respecta aceste consemne ale părinților, ca urmare a constrângerii morale exercitate de adult. „Sentimentul de culpabilitate” care poate apărea în aceste condiții în care copilul este nevoit să respecte de nevoie un consemn sau altul al părinților, — deoarece este frecvent amenințat sau pedepsit, — nu atinge, de regulă, intensitatea caracteristică fenomenului stresului. Din fericire, încep să predomine
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cât și asigurarea climatului afectiv (de căldură sufletească, de înțelegere) în viața de familie. La adolescent, la care se constituie, în strânsă legătură cu afirmarea progresivă a independenței personale, acea conștiință a răspunderii și a obligațiilor față de societate, sentimentul de culpabilitate poate apărea, la un moment dat, ca o expresie tocmai a acestei conștientizări excesive a răspunderii și a îndatoririlor de cetățean, pe care trebuie să le dovedească orice tânăr. Cel mai mic rabat de la aceste răspunderi și îndatoriri, comis în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
un loc necunoscut, fără să se știe dacă acolo unde se duce, alungat de neliniști, va găsi liniște și înțelegere. Ca Meursault, eroul lui Camus, Călin Surupăceanu este victima unei conjurații de forțe pe care nu le pricepe. Există o culpabilitate a omului, a istoriei, a lumii, un complot al indiferenței generale? Cine este vinovat de eșecul unui individ care făcuse un act de eroism? Există un capitol în Intrusul în care protagonistul încearcă să-și explice această tristă înlănțuire pe deasupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
-și reprime pulsiunile reprobabile. Sentimentului de securitate i se adaugă astfel mulțumirea de sine pentru capacitatea sa de represiune. În condițiile unui dezechilibru afectiv apar manifestări de angoasă, de agresivitate, însoțite de neputința reprimării unor pulsiuni; de aici sentimentul de culpabilitate, cu consecințe dăunătoare asupra comportamentului în viitor. Potrivit teoriei psihanalitice, intrarea copilului într-un grup mai mare în grădiniță și, mai ales, la școală are consecințe pozitive asupra dezvoltării sale. Relațiile afective din aceste grupuri sînt mai puțin dominate de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai puțin intempestivă, s-a referit, cu un sfert de secol mai înainte, la vinovăția legată de primul război mondial. Mai toate fascismele de pe continent au fost supuse interogației stupefiate a celor veniți după, nu fără un vag sentiment de culpabilitate transmis de la o generație la alta. Tot astfel, dezvăluirile privitoare la genocidul stalinist au făcut pe mulți tineri să chestioneze incomod pe cei mai în vârstă. Unde erau când noul imperiu, care trebuia să fie al libertății și egalitarismului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
facă la 1848, înțelegând că abolirea vechilor așezăminte nu era posibilă fără a pune poporul în situația de a-ți rosti păsurile. Însă a considera istoria sub specie metafizică nu înseamnă a-l scuti pe om de răspunderea opțiunilor sale. Culpabilitatea e un atribut inerent, ca și ispășirea, acea "expiație" de care istoricul vorbea deschis în cartea despre voievodul primei noastre uniri politice. Chiar și I. Tăutu socotea, cu un sfert de secol în urmă, că "trebuie să mai pătimim" pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și imposibil de împlinit a soției împăratului pentru Paulinus se confruntă cu apriga dorință de putere a cumnatei sale, Pulcheria. Pledoaria dramatică situează datoria femeii de a naște viață înaintea sentimentului. Ucigând rodul dragostei neîngăduite, Evdochia trăiește o dramă a culpabilității, prelungită în criză mistică. Explicabilă omenește, această stare limită ar fi putut genera o demonstrație dramatică densă. Cazul în sine este abandonat în favoarea teoretizării dogmatice, care diminuează fiorul poetic al piesei. Lucrările dedicate istoriei românești comunică un sentiment statornic de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
mizeră, în tonuri de alb și negru deloc interesante. Un astfel de mesaj provoacă puține apeluri pentru donații, în schimb provoacă un sentiment de vinovăție, pentru că avem reflexul de a sări la telefon pentru a dona. Or, acest sentiment de culpabilitate poate suscita, apoi, generozitatea telespectatorilor, stimulând astfel donațiile în favoarea teledonului. Sentimentul de culpabilitate generează un comportament altruist la o distanță de câteva secunde, până la câteva minute, după cum a arătat acest experiment: Psihologul Richard Katzev a realizat câteva experimente într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
provoacă puține apeluri pentru donații, în schimb provoacă un sentiment de vinovăție, pentru că avem reflexul de a sări la telefon pentru a dona. Or, acest sentiment de culpabilitate poate suscita, apoi, generozitatea telespectatorilor, stimulând astfel donațiile în favoarea teledonului. Sentimentul de culpabilitate generează un comportament altruist la o distanță de câteva secunde, până la câteva minute, după cum a arătat acest experiment: Psihologul Richard Katzev a realizat câteva experimente într-un muzeu. Un experimentator deghizat în gardian se apropia de unii vizitatori care aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
până la câteva minute, după cum a arătat acest experiment: Psihologul Richard Katzev a realizat câteva experimente într-un muzeu. Un experimentator deghizat în gardian se apropia de unii vizitatori care aveau imprudența să atingă exponatele. El le determina un sentiment de culpabilitate, apostrofându-i fățiș, spunându-le că deteriorau opere de artă prețioase, că asta era interzis și că făceau ceva reprobabil. La ieșirea din încăpere, un alt complice lăsa să-i cadă în fața vizitatorilor necăjiți o geantă plină cu stilouri, hărți
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
decât persoanele care nu au fost apostrofate de gardian. Sentimentul de vinovăție resimțit i-a incitat inconștient pe acești vizitatori să adopte comportamente altruiste, ca pentru a fi iertați sau pentru a se revanșa. Experimentul de mai sus arată efectele culpabilității asupra comportamentelor generoase și altruiste. Când provocăm cuiva un sentiment de vinovăție, crește posibilitatea ca acesta să încerce, ulterior, să se revanșeze printr-un gest generos. În secvența de imagini citată mai sus, telespectatorii care nu donează pentru fundația caritabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de imagini citată mai sus, telespectatorii care nu donează pentru fundația caritabilă se pot simți vinovați că nu au făcut asta, însă ocazia de a se revanșa le este prezentată imediat după, când se deschide plaja orară pentru Teledon. Concluzie Culpabilitatea este un motor puternic al altruismului. Adesea încercăm să ștergem printr-un gest frumos sentimentul de a nu fi acționat bine mai înainte. Nu este vorba neapărat de o înaltă preocupare morală. Unii autori au formulat ipoteza că sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
optimism de alegere primei impresii C capacitate de memorare caractere sexuale secundare alegere oarbă câmp vizual condiționare asociativă confabulare congruență program publicitate continuum biologic între plăcere și durere cortex auditiv primar orbitofrontal parahipocampic prefrontal costuri de oportunitate cruzime și voaierism culpabilitate și altruism D desensibilizare dezinhibarea violenței discurs autocentrat heterocentrat narativ auto-referențial disociere psihică dominare fizică socială E efect de asimilare de contrast de negativitate simplei expuneri endomorfine eroare fundamentală de atribuire stimă de sine expunere selectivă la informație F frecvență
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cîte ori interacțiunea reprezintă amenințarea feței negative a interlocutorului (prin ordin sau cerere) sau a feței sale pozitive (prin reproșuri, critici etc.) sau a feței negative a locutorului (în scuze, acceptarea unei oferte) sau a feței pozitive (confesiune, mărturisire de culpabilitate etc.), strategia discursivă va încerca să minimalizeze agresivitatea actului prin mecanisme de indirecție (cereri, ordine indirecte), impersonalizare, ambiguitate etc. Unele glume hipertrofiază această tendință de neagresare a feței generînd situații absurde prin supralicitarea principiului conveniențelor (infra v, vi): v) Medicul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
că e capabil să învingă o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor, Otilia îl părăsește, căsătorinduse cu Pascalopol. Povestea romantică de iubire este astfel urmărită de la fascinația atracției spontane la incertitudinile sentimentului deja cristalizat, de la trăiri contradictorii, precum gelozia și culpabilitatea, la opțiunea lucidă care pune capăt idilei. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție, de structură și/sau de limbaj ale romanului ales semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje Având un rol modelator în procesul maturizării lor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează "spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului".19 Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic "prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate".20 Nu întîmplător la vechii greci, șarpele îmblînzit și chiar mort simboliza înfrîngerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura lui Satan. Acesta ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în limbaj conceptual are deci o valoare terapeutică, într-o lucrare publicată anterior, Psihologia motivației, autorul a demonstrat că la baza oricărei exaltări imaginative se află un sentiment de penibilitate legat de dorințele iraționale. Acest sentiment de penibil și insuportabil, culpabilitatea, nu este deloc produsul interdicțiilor impuse de educație (așa cum consideră psihanaliza), ci indiciul unei dereglări a nevoii esențiale (și supraconștiente) a naturii umane, a dorinței fundamentale de armonizare a dorințele, condiția unei satisfacții de durată, a bucuriei. Sentimentul de culpabilitate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
culpabilitatea, nu este deloc produsul interdicțiilor impuse de educație (așa cum consideră psihanaliza), ci indiciul unei dereglări a nevoii esențiale (și supraconștiente) a naturii umane, a dorinței fundamentale de armonizare a dorințele, condiția unei satisfacții de durată, a bucuriei. Sentimentul de culpabilitate indică o pierdere a bucuriei și dă vina pe slăbiciunea subiectului, care pradă unor dorințe iraționale, care nu pot fi deci armonizate -, nu este capabil să realizeze starea de bucurie, sensul vieții. Refularea acestui sentiment de slăbiciune culpa esențială a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe cunoașterea funcționării instanțelor psihice. Supraconștientul nu poate fi separat de subconștient (ambele reprezentînd complicații funcționale ale psihicului conștient și ale multiplelor lui dorințe), căci presentimentul său vag și totodată precis numit de obicei "conștiință" este cel care, sub forma culpabilității (a cărei refulare constituie funcția subconștientului), indică dereglarea idealului supra-conștient al armoniei. Sentimentul acesta supraconștient, SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, nu poate deveni cunoaștere conștientă absolut precisă decît în măsura în care falsa motivație nu mai este afect subconștient, în măsura în care aceasta este cunoscută conștient, compromisă din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obligată să explice simbolul lui "Dumnezeu" cu ajutorul simbolisticii sub-conștiente. Termenul de "subconștient" nu este însă decît un mijloc de localizare a intențiilor motivante, în măsura în care acestea evită controlul conștient: fantasmele rătăcirii, iluziile pseudo-consolatoare, care, refulate datorită faptului că sînt supraîncărcate cu culpabilitate, reclamă obsesiv satisfacerea lor ireală, căutată în jocurile vane ale imaginației exaltate patologic. Este oare simbolul lui "Dumnezeu", așa cum pretinde Freud, un produs al refulării, al unei imaginații patologice, o iluzie pesudo-consolatoare? Luarea unei poziții față de concepțiile freudiene asupra funcționării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]