926 matches
-
schimbărilor hormonale, a contribuit la evoluția societății euro - americane către o mai mare libertate sexuală. Rezultatele cercetării lui Mead au fost contrazise șase decenii mai târziu de Freeman, care a descris societatea samoană ca puritană și violentă, copleșită de sentimentul culpabilității, iar adolescența ca o perioadă plină de frământări. În același timp Freeman a argumentat că Mead a fost înșelată de adolescentele jenate de întrebările care vizau un subiect tabu sau că așa arăta societatea samoană înainte de colonizare (P. Dasen, M.
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
de apărare, apare mai agresiv și chiar violent; performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea și întregul comportament este perturbat. Din lipsa de afecțiune părintească iau naștere unele conflicte ale adolescenților cu adulții, apariția, alteori, a stărilor de angoasă, a sentimentului de culpabilitate sau frustrare. Cercetările au pus în evidență legătura strânsă care există între dezvoltarea generală a personalității copilului și dezvoltarea afectivă. Influența negativă a lipsei de afectivitate se manifestă prin următoarele simptome.: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
pună în chestiune ceea ce la spun eu. Îndoctrinez când îi învăț pe elevii mei că trebuie să-și iubească părinții? Da, pentru că ceea ce îi învăț eu este absurd - iubirea nu poate fi comandată - ceea ce nu-i poate conduce decât la culpabilitate sau revoltă. Dacă elevii noștri nu și iubesc părinții, trebuie să ne întrebăm care este cauza și să acționăm în consecință atât asupra elevilor cât și asupra părinților. Îmi îndoctrinez elevii când îi îndrept spre o religie în care nu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
pentru un nou stil de viață: suntem pe deplin responsabili de toate experiențele noastre; oricare gând ne creează viitorul; forța noastră rezidă întotdeauna din momentul prezent; pentru a ne debarasa de trecut trebuie să știm a ierta; resentimentele, critica și culpabilitatea sunt principalele surse ale problemelor noastre; stima de sine deschide numeroase porți; refuzați gândurile limitative; copilul care renunță de la prima lui cădere, nu va învăța să meargă niciodată; avem forța și autoritatea necesară pentru a domina propria noastră lume; porțile
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
nou, sincronizat cu Uniunea Europeană, ceea ce ar presupune o reconciliere a societății cu sine însăși. Faptul că România nu a reușit să facă întru totul lumină în ceea ce privește realitățile secrete și mecanismele trecutului comunist a provocat crize succesive, marginalizări punctuale, identificând doar culpabilități individuale. Nu s-a inițiat o lectură critică profundă a modalităților acestui tip de alienare. Dezvăluirile cu privire la anii instituirii sistemului, perioada stalinistă, s-au făcut foarte devreme: foștii deținuți din închisori și lagăre au vorbit și au scris pentru a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a fost într-un fel confortabil. Căci puterea politică instalată, disprețuindu-i pe intelectuali, nu le pune opreliști. Nu există cenzură. Mai mult, cauza anticomunismului are audiență și susținere în Occident: o mare parte a intelectualității europene, cel puțin, resimte culpabilitatea de a nu fi înțeles destul de devreme și destul de profund adevărata natură a comunismului. Se declanșează astfel un proces de reflecție, însoțit, în unele cazuri, de o acțiune democratică militantă. Dar, curând, la sfârșitul anilor 1990, pe lângă acest efort de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
scara clarificărilor istorice, această declarație vine prea devreme. Ea atinge și neliniștește, ea îi destabilizează pe foștii activiști, pe cei din generația de cincizeci-șaizeci de ani, care dețin puterea, pe moștenitorii acestora, copii sau clienți, deloc dispuși să asume o culpabilitate în fața Istoriei: studiile, cariera, ajustarea post 1989 a acestei cariere comuniste. Societatea "tovarășilor" nu poate accepta condamnarea morală: această povară, această rușine. Atunci, foștii tovarăși au încercat, prin intermediul reprezentării lor parlamentare și cu susținerea liberalilor, excedați de autoritarismul lui Traian
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Or, prin chiar această mărturisire, Ana își refuză nu numai dreptul de a greși, ci și pe acela de a avea o personalitate, de a se distinge cumva, prin niște trăsături individuale, în raport cu specia. De aceea, sentimentul matern și conștiința culpabilității nu reclamă resemnarea amoroasă decât tardiv, când femeia își dă seama că a îmbătrânit și că anotimpul iubirilor furtunoase a trecut pentru totdeauna. Dorința de a începe o nouă viață e de neîndoielnică sinceritate ("Ah, Sandi, aș voi să pot
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca în toate perioadele de criză ale Occidentului. Mulți reprezentanți ai unei clase sociale înstărite, dar aflată în dezechilibru moral și psihologic, au susținut grupul lui Baader. Fără îndoială, criminalii înșiși profită în mod conștient de acest sentiment difuz de culpabilitate ce caracterizează, în Germania, generația care astăzi a depășit vîrsta de 30 de ani. Ulrike Meinhof a dorit să-l folosească pentru a-i ridica pe copii împotriva părinților lor, în cea mai pură tradiție hitleristă. Să nu uităm pe
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
haos, în mod abil indus, de criminali și de justițiari. O dată în plus, aceeași clasă socială s-a lăsat prinsă în capcana propriului liberalism, gata să accepte orice pentru a nu risca să fie acuzată de autoritarism, bolnavă de o culpabilitate confuză în mod savant întreținută -, gata să susțină tot ce pare că poate să ofere "o aparență justificatoare conștiinței burgheze" (Jacques Ellul, Métamorphose du bourgeois, pag. 41). În plus, burghezul aureolează personalitatea criminalului așa cum și-l imaginează plecînd de la propria
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
aici încolo, este meseria specialiștilor, infiltrați în toate mediile, și în special în mass media, de a face "bunele conștiințe" să treacă de la un sentiment de incertitudine acela de a nu fi de partea cauzei drepte la un sentiment de culpabilitate, apoi de complicitate de care se ocupă alți specialiști și, dacă nu întotdeauna la participare directă, cel puțin la figurație. Trebuie neapărat să renunțăm la această imagine a teroristului cu inteligență diabolică, pentru a constata că, în majoritatea cazurilor, criminalii
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
iluminat fără operă. Cristos a înțeles acest lucru și din iluminarea lui au ieșit nemuritoarele parabole... Sunt opera lui, care, împreună cu răstignirea, n-a creat numai o religie, ci un permanent cutremur în conștiința omenirii, făcând viu și tragic sentimentul culpabilității noastre. Îmi apăram poziția elastic, reflectând apoi în singurătate la dizertațiile indianului dacă într-adevăr el cunoștea extazul de care vorbea... Un extaz perpetuu era oare posibil? mă întrebam. Însuși Cristos s-a înfuriat odată și a gonit negustorii din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care s-a instalat. Nu i se aude respirația, privirea nu poate fi localizată, îmi dau seama că, de fapt, nu se uită la mine sau nu mă vede. Orbitele par scobite adânc, telescopice dioptrii fumurii. O cercetez cu o culpabilitate absurdă. Aștept să scoată țigările : să ceară un foc, să aibă nevoie de o carte, să i-o pot întinde, să-mi ceară să închid sau să deschid ușa, ferestrele, să mă întrebe dacă nu călătoresc și eu spre același
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de la oboseala adunată în paginile trecute, am făcut un duș, nu ți-l descriu, și am început să mă gândesc la Moni Cuta. Parcă trecuseră mai multe zile de când nu o mai văzusem. De ce oare aveam un sentiment ciudat de culpabilitate, când ar fi trebuit să mi se rupă pula? Oricum nu credeam că o să o mai văd vreodată. Dacă aș avea numărul de telefon, aș suna-o, dar nu îl am. Dă-o în pula mea de parașută, da' ce
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
moral sînt specifice anumitor situații (cf. Burton 1976:174-176). Odată cu dezvoltarea acestor abilități vor surveni și unele schimbări în "afectele și atitudinile asociate minciunii". La început va apărea teama de a fi descoperit, iar mai tîrziu vor urma sentimente de culpabilitate sau rușine sau ceea ce DePaulo și Jordan (1982:169) numesc "auto-evaluare". Scara Mach a caracteristicilor personalității a fost structurată în 1950 pentru a oferi psihologilor un mod de a clasifica felul în care copiii își manifestă sentimentele de acest gen
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
jocurile ale căror reguli favorizează sau cer practica înșelătoriei. Chiar o simplă întrecere poate fi un exercițiu al controlului comportamentului non-verbal. DePaulo și Jordan subliniază totuși faptul că "în jocurile copiilor nesinceritatea este sancționată", și că, drept urmare, orice sentimente de culpabilitate sau rușine care apar în "auto-evaluare" nu sînt probabil la fel de importante ca încîntarea pe care o trăiește copilul cînd vede că a reușit să-i păcălească pe ceilalți. În lucrarea sa "Nasture, nasture, cine a luat nasturele?" (1980) Sacks analizează
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de vedere, și identifică în principiu locul pe care l-ar ocupa jocurile într-un program ipotetic pentru deprinderea capacității de a minți. Modul prin care mincinosul poate încerca să reducă șansele de a fi demascat și sentimentele proprii de culpabilitate este de a spune ceea ce Max Black (1983:133-134) numește "minciuna virtuală". Aceasta e o afirmație care, privită superficial, poate fi adevărată. Însă este înșelătoare prin latura sa subînțeleasă pe care o implică, în termenii lui Grice (1989:24-26), și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu semn schimbat, o transferă planului "absurd-fantastic"184. Lui Eugen Ionescu, lumea lui Caragiale i se pare a fi nedemnă de statutul existenței: "personajele reale sunt exemplare umane în așa măsură degradate, că nu ne lasă nici o speranță. Fără sentimentul culpabilității, fără ideea sacrificiului, lipsite de orice idee, aceste personaje cu conștiința uluitor de liniștită, sunt cele mai josnice din literatura universală"186. Toate personajele comediilor, între care Dandanache și Rică Venturiano constituie extremitățile, sunt reduse la o caricaturală mască, îndărătul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a artelor ca structură estetică originală abia în secolul trecut, când se creaseră condiții pentru constituirea unei noi direcții artistice, reprezentate în plan literar cu deosebire prin teatrul avangardei postbelice. În mod firesc, noțiuni relaționate absurdului precum: moarte, angoasă, culpabilitate, responsabilitate, trăire autentică/neautentică, angajare/neangajare, alienare, reificare, noncomunicare etc. au constituit spații comune în care literatura s-a întâlnit, prin multe coincidențe de viziune, nu doar cu filosofia existențialiștilor, cu fenomenologia lui Husserl și cu eseistica lui Camus, dar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unei veioze, care ne făcea figuri de cadavre galvanizate, șapte-opt gălbejiți citind poezii pe fondul muzicii rock și al tropăitului obsedant de dincolo de ușă. Ieșeam din nou prin mijlocul dansatorilor, fără să ne putem înăbuși un sentiment de umilință și culpabilitate.) In prima seară la Budila am citit câteva zeci de pagini din Metamorfoza lui Kafka, bruiat permanent de Suzy Quatro, cu al ei Sticks and stones can break my bones/But they can't break my rock'n roii. 33
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mă umple de nervi „sinceritatea“ lui când descrie raporturile cu soția. Într-o zi, călătorește undeva cu ea În tren, Îi place un tânăr din compartimentul apropiat, Întinde mâna pe fereastră, Îl atinge pe acesta și are sentimentul unei mari culpabilități; e mult fariseism aici, se vede de la distanță că jurnalul este scris (sau, mai precis, „ținut“) În vederea publicării. (luni) Nu mă Înțeleg cu asistentul M.Z.; ne cere să-i conspectăm toată bibliografia: bine, dar eu am toate cărțile deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dacă marele partid național-liberal n-ar trebui să se bucure, aproape fără escepții, de umbra blagoslovită a Văcăreștilor. Mai zilele trecute auzirăm că sămeșia și comisia de rechiziție din județul Dolj s-a mutat la pușcărie, "fiind indicii grave de culpabilitate ca complici în falsificarea unor acte de rechiziții" - zice "Monitorul oficial". Dar rechizițiile noastre sânt încă o jucărie pe lângă falsificările de acte doveditoare de păgubi pe care armata rusească le-ar fi cauzat bogătașilor de liberali. Un adevărat trafic s-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care lăsa să se ghicească în spatele ei un șir nesfârșit de alte stupidități, cum ar fi aceea că nu avem dreptul să învinuim un astfel de om ci, dimpotrivă, să ne purtăm frumos cu el... De aici și până la ideea culpabilității noastre eterne nu mai era decât un pas, fiindcă atâta timp cât existau pe lume ticăloși, noi trebuia să ne umilim mereu, crezând că putem... Hm! Stupid! O lume ideală, după părerea ei, se putea realiza deci numai dacă fiecare, nici mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totul intra în legalitate, băieții erau satisfăcuți, își făceau datoria, uneori erau înaintați în grad. Totul era să nu intri în această mașină de produs dovezi, care din punct de vedere moral trăia, bineînțeles, pe realități, adică pe cazurile de culpabilitate adevărată, spionii, teroriștii, fugarii prinși la graniță, care desigur se apărau și rezistau ca și un nevinovat. Ce făceau totuși cu un nevinovat? Nu-l iertau nici pe acesta, nu-l declarau nevinovat și să-i dea drumul, dar sentința
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că farmecul timpului liber tocmai în asta constă, să nu-l organizezi, fiindcă din clipa aceea a încetat să mai fie liber. Timp liber înseamnă să faci ce vrei, adică să dai curs în voie oricărei tentații, fără sentimentul de culpabilitate că în felul acesta îl pierzi, acel timp. Sigur că în timpul tău liber poți organiza, să zicem, o excursie, dar numai dacă ai chef. Ai zice că nici nu merită să iei în seamă asemenea prostie, dar sânt și oameni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]