4,021 matches
-
lipsă de simț al culorilor se ascunde în ea. Un pictor poate fi unic chiar dacă e agramat, cu condiția să aibă geniu. Așijderea în cazul literatului handicapat sub unghi cromatic. Cele două domenii nu se îmbucă decît în planul comentariului cult, dar sub unghiul creației ele sunt rupte. Mesajul unei picturi nu stă în fabula care se desprinde din elementele ei, ci în dispoziția pe care ți-o trezește privind-o. De aceea, nu povestea din spatele desenului contează, ci emoția indicibilă
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
autor ca să-i afli greșeala. Sub aparența discernămîntului sobru cu care analizezi o temă se ascunde o vînă marțială de esență pedepsitoare. Cine nu se supune acestei ecuații se va simți în filozofie ca un intrus căzut în mijlocul unor canibali culți. Cazul lui Mircea Flonta e patognomonic pentru alura spiritului care își convertește agresivitatea în luciditate critică. De fapt e exemplul spectaculos al unui intelectual care își îndreaptă cruzimea în două direcții: spre autorii pe care îi comentează și spre amorul
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
Rodica Zafiu Influența engleză a produs în ultimele două decenii numeroase calcuri semantice, bazate pe transparența formelor din fondul comun de împrumuturi culte latinoromanice. Unul dintre anglicismele care se răspândesc rapid în ultima vreme e verbul a revizita, transpunere a lui to revisit. Forma poate fi descrisă ca fiind o traducere - calc de structură (prin echivalarea prefixului și a rădăcinii visit cu vizita
Revizitat, reîncărcat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5603_a_6928]
-
dialogului cu interlocutorul prezent, petarda aforismului, harfa șoaptei melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției mascate, pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi, melodia zefirului și a lui Eol, șuieratul Crivățului neîndurător.“ (p. 211) Furat de patosul panegiric, Pandrea se desprinde de realitate, plutind în ritmul tropilor scandați
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
lecție deținută de mult de Gigi Căciulanu de la Miriam Răducanu. Întregul spectacol al lui Gigi Căciuleanu, D’ale noastre, este o mare îndrăzneală, plecând de la izvorul de inspirație, de la colajul muzical, care se plimbă prin ambiente muzicale diferite, de la muzică cultă la modernă și populară - colajul însuși fiind în unele momente generator de umor - și continuând cu legarea reușită a unor momente cu totul deosebite, aici un cuvânt greu revenindu-i și consilierului artistic Dan Mastacan. Un alt ajutor tot atât de îndrăzneț
Un Caragiale excelent marca Gigi Căciuleanu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4511_a_5836]
-
Regia: Ridley Scott. Cu: Michael Fassbender, Noomi Rapace, Charlize Theron. Genul filmului: Acțiune, Horror, SF. Durata: 124 minute. Premiera în România: 08.06.2012. Produs de: Brandywine Productions. Distribuit în România de: Odeon Cineplex. Ridley Scott este regizorul câtorva filme- cult în ceea ce privește SF-ul și nu numai, Alien în 1979 și Blade Runner în 1982, acesta din urmă rămas de neegalat, refuzând să „îmbătrânească” chiar și în noua eră 3D. Inevitabil, reluarea temei după ce aceasta a devenit una dintre cele mai
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
făcea, desigur. Era Mircea Dinescu, era Paler, era Dorin Tudoran, era Baconski, era Doinaș, era N. Manolescu, era Eugen Simion, era Ana Blandiana, erau încă alții, destui scriitori care dezavuau „Cântarea României”, care respingeau protocronismul, care se opuneau, prin neparticipare, cultului deșănțat al perechii grotești de dictatori. Cu nuanțe, pe tonuri diferite, explicit sau numai aluziv, linia culturală oficială , sintetizată de sinistrele Teze din iulie 1971, era respinsă. Iorgulescu era un bun vorbitor, miza pe calm, pe logică, pe constrângătoarea logică
Mircea Iorgulescu – 70 de ani de la naștere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3316_a_4641]
-
metaforă, nu rațiune sau știință”4. Paradoxal, toată această gândire de dincolo de rațiune, care făcea apel la existentul irațional al umanității, peiorativ numit de unii superstiție, magie sau maladii ale spiritului, rămâne sora vitregă a filosofiei instituționalizate (să-i spunem cultă, ca o reamintire a celei oculte), cele două discipline având același tată, pe filosoful Aristotel. Numai că una este Cenușăreasa, iar cealaltă fiica mereu prezentă la baluri și dezbateri televizate. Una figurează civilizația, progresul și se adresează rațiunii, cealaltă a
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
vorba lui Lucretius 8, mai adânc în umbra lucrurilor. Ea a înflăcărat imaginația Apusului cu promisiuni despre existența unui secret al secretelor. Dar poate fi mitul un punct de pornire credibil pentru o istoriografie cu pretenții de obiectivitate? Răspunsul filosofiei culte va fi, indubitabil, nu! Căci din perspectiva omului condamnat la rațiune, toată această filosofie istoric marginală și conceptual volatilă nu poate fi decât încă un altar în paragină dedicat zeilor păgâni. Sunt zeii uitați astăzi de coruperea monistă a tradiției
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
de determinări și mistere. O abordare istoricistă a acestei discipline atât de volatile, de consistența emoției artistice, se va lovi mereu de imposibilitatea de a alcătui o succesiune de logomahii și revolte față de filosofii anteriori, cum înțelegea Rorty istoria filosofiei culte. Căci, din perspectiva surorii ei oculte, istoria nu este decât un drum al cenușii, o continuă eviscerare de mister a unui destin divin aruncat pe rugul rațiunii comune. Din acest deșert se aude strigătul disperat al lui Rorty, care cheamă
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
un drum al cenușii, o continuă eviscerare de mister a unui destin divin aruncat pe rugul rațiunii comune. Din acest deșert se aude strigătul disperat al lui Rorty, care cheamă postmodernitatea la canonizarea filosofului necunoscut, poate ultima soluție a filosofiei (culte și oculte, deopotrivă), de a nu mai privi filosofia dintr-o vale a istoriei, ci de pe muntele unui luminos viitor. Căci, spune profetic Rorty, „nu ne putem descurca fără eroi! Avem nevoie de piscuri de munte spre care să ne
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
la Universitatea din Torino, doctor în românistică, tratează un subiect fundamental pentru cultura noastră: rădăcinile preromantice ale mitului dacic. Preocupat de amploarea pe care i-au dat-o pașoptiști, Merlo alcătuiește o adevărată „hartă” a elementelor unui mit de construcție cultă. Nu atât mesajul literar interesează în cartea sa, cât amploarea pe care a avut-o povestea Dochiei într-o literatură militantă în linie națională. Textele investigate sunt numeroase, cuprinzând scriitori de referință, de la Bolintineanu, Asachi, Baronzi, Bumbac etc., până la autori
Un italian despre pașoptiștii români by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/3451_a_4776]
-
departe; că pot construi pe seama lui edificii trainice 7. De la semănătorism încoace, Creangă a trebuit să treacă printr-o lungă receptare identitară, care a obosit și s-a uzat în timp, prin suprasolicitare, dar care nu a putut explica frazarea cultă, densă în volute, „cărturărească” a paginii sale, cu sonorități adesea complicate, de slujbă și oratoriu liturgic bizantin. Intervine însă aici o demonstrație subtilă care merită urmărită până la capăt. Având în spate „o concepție, etică, umanistă străveche”, Creangă se îndepărtează de
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
i-a fost cu putință să avorteze, mai puțin chiuretajul, fiindcă ura suferința tot așa de mult cum îi plăcea să mănânce bomboane și dulciuri, să citească reviste și să asculte muzică ușoară. Însă susținea și că-i place muzica cultă, valsurile vieneze și prințul Kalender. Că, din păcate, fusese prea târziu. Așa că își putea imagina cu câtă bucurie îl primise, după ce se chinuise luni în șir sărind coarda ca boxerii și dându-și pumni în pântece, motiv pentru care (îl
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
moarte eu cânt dureros", unele ușor alterate de circulația orală, au pătruns grație prestigiului de care se bucura în epocă Anton Pann, care le-a inclus în Spitalul Amorului. Editorii volumului observă de altfel interferența profundă dintre folclor și literatura cultă în mediul sătesc. Pentru perioada interbelică, mai recentă, atunci când studia riturile de moarte din satul Drăguș, Brăiloiu a observat că în afară de bocete și cântece religioase, repertoriul funebru includea și versuri, iar unul din ele avea drept text O fată tânără
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
adăugăm și calitatea joasă a parlamentarior, din acest moment avem sentimentele pe care domnul Băsescu s-a sprijinit când a venit cu această chestiune. Nu există argumente raționale legate de numărul de parlamentari. O să fie mai buni, o să fie mai culți, dacă sunt mai mulți, dacă sunt mai puțini. Există un singur sentiment. Dacă nu putem să-i arestăm pe toți, măcar să-i împuținăm. Ăsta este sentimentul pe care îl speculează domnul președinte", a continuat senior-editorul de la Gândul. Chestiunea care se
CTP: Băsescu vrea să revigoreze ura populației față de parlamentari by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/36927_a_38252]
-
sa, Florence Farmborough adaugă: „În timp ce strămoșii noștri britoni alergau sălbatici prin păduri și pe jumătate goi, cu corpurile pătate de vânătăi, cu mintea pradă celor mai degradatoare superstiții, țara României era civilizată, avea instituții, confort și chiar luxul unei comunități culte și bine organizate (Virgil Alexandru Dragalina, Revista Noi Tracii, nr. 13 - septembrie 1975). V. Gordon Childe În Prehistoric Migrations in Europe (Oslo, 1950), spune: „Locuirile primitive ale dacilor trebuie căutate deci pe teritoriul României. Întradevăr, localizarea centrului principal de formare
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
se fixeze masca unui actor, iar în ceea ce-l privește pe Jean Valjean, el poartă masca lui Jean Gabin. Însă nu atât romanul lui Victor Hugo constituie sursa filmului lui Tom Hopper, regizorul remarcabilului Discursul regelui (2010), cât pop opera cult cu același titlu, de mare succes în anii ’80 avându-i ca princiapli artizani pe scriitorul Alain Boublil, pe compozitorul Calude- Michel Schönberg și pe Herbert Kretzmer care a făcut versurile. Pariul regizorului a fost obținerea cu efecte cinematografice a
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
Horia Sima - „Domnule Comandant, sunteți un gogoman”, sau creează o lume pe dos, răsucind ororile prezentului - „Mică poveste despre mărinimie și blândețe”. În postfață, Ioana Pârvulescu recunoaște că „Povestea iscusitului hoț din Constantinopol”, este unul dintre cele mai frumoase basme culte. Însă eu m-am îndrăgostit de alte două narațiuni: Povestea cașalotului de aur, ce anunță parcă peripețiile ce-l așteaptă pe Felix Kanmacher, și Umbra lui Emilie, cu uluitoarea forță a iubirii biruind spațiu și timp. Mi-a amintit de
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
deja că le cunoaște profund, în chiar spiritul lor, nu doar ca materie de studiu. A mai tradus și publicat deja un volum de versuri (din Matei Vișniec), și anunță alte două antologii - una din lirica populară, cealaltă din poezia cultă, cu care va ajunge cronologic pînă la sfârșitul veacului trecut. Iar această antologie Arghezi este, pur și simplu, excepțională. Titlul ales, A cânta cu gura închisă, selecția, studiul introductiv, notele, echivalențele inventive găsite, polisate și aclimatizate în franceză cu o
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
cititorul să creadă că acest lanț al reprezentărilor literare ale morții nu se va sfârși prea curând. Sunt analizate opere românești mai puțin cunoscute precum Înainte de moarte, nuvela lui Marin Preda, scrieri vechi și noi ale literaturii române și universale, culte sau populare: Cititorul de Bernhard Schlink, basmul cules de Ispirescu, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Vântureasa de plastic de Marius Chivu, Rădăcina de bucsau de O. Nimigean, capodopere ale literaturii universale precum Moartea lui Ivan Ilici, de Tolstoi
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
Acest lucru este vizibil când este comparată cu limba puriștilor, și a lui Kostas Karyotakis uneori, sau a celor care folosesc o limba mixtă, specifică presei - limbă care transmite forme, nu sensibilitate. M-am gândit că Alexandrinul, deși aparține tradiției culte, se comportă față de limbă ca un adept al limbii populare; desigur, nu din punct de vedere al ortodoxiei limbii, ci din punct de vedere al dispoziției psihologice a omului care vrea să vorbească un grai actual. M-am gândit că
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
lui Sacha Gervasi are pretenția să taie doar o felie din tort, însă nu atât tortul, cât cuțitul întrebuințat și incizia fină sau dacă preferăm ceva mai cinematografic „tăietura” devin importante. Felia respectivă nu este una oarecare, ci celebrul film cult, Psycho (1960), al cărui making of devine substanța filmului așa cum este și cea a cărții lui Stephen Rebello, carte după care este realizat scenariul. Ideea se prezintă destul de simplu, prin lentila elaborării acestui film privim nestigheriți în laboratorul artistic al
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
Cînd literații sînt în pană de inspirație, matematicienii le iau locul, cum se întîmplă cu belgianul Cédric Villani, a cărui carte publicată la Editura S. Fischer a provocat rumoare în rîndul cititorilor culți din Germania. Teorema vie (Das lebendige Theorem), cum se numește volumul, este autobiografia unui intelectual pe care experții îl consideră un geniu al matematicii. Dincolo de mărturia propriu-zisă răuvoitorii spun că intenția autorului a fost alta: Cédric Villani trage cu ochiul
Nobel pentru matematică () [Corola-journal/Journalistic/3637_a_4962]
-
textul pentru a-l citi pe 10 februarie 1933, în Auditorium Maximum de la Universitatea din München, dă un indiciu asupra încărcăturii clipei, scriitorul respectînd un protocol academic: evocarea unui artist cu acele mijloace retorice pe care le cere un panegiric cult, de aici diapazonul reglat la înălțime patetică, care vibrează impropriu în gura romancierului, exces pe care și-l va netezi pe parcurs, pe măsură ce va intra în miezul unor considerații seci, de strictă aplicație la tema propriu-zisă. Dar chiar și acolo
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]