1,164 matches
-
jale... Tătarii însă au făcut calea întoarsă de la fluviul Nipru. Și nu știm nici de unde au venit și nici încotro au plecat”. Lipsa unor mențiuni directe despre participarea românilor la această bătălie se datorează faptului că ei, fiind sub dominația cumanilor și brodnicilor, au luptat alături și împreună cu aceste popoare, așa cum am văzut că se întâmplase în anii 1070, 1186, 1199 și 1210 (v. mai sus) De altfel, cronicele maghiare și actele emise de Coroana Ungară nu-i vor arăta pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la 1241. În alte izvoare, însă, ei apar. CAUZELE INVAZIEI MONGOLILOR ÎN ȚĂRILE ROMÂNE Bătălia de la Calca a adus victoria lui Gebe și Subotai și o nesfârșită pradă de război. Dar, nu e mai puțin adevărat că rezistența rușilor și cumanilor a rărit simțitor rândurile celor 25.000 călăreți, încât Subotai nu și-a mai putut continua înaintarea spre Apus. Mai mult decât atât chiar, el a trebuit să se reîntoarcă pe la nordul Mării Caspice, unde a suferit o grea înfrângere
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care să asigure venitul (indju) pentru curte și oameni. Lui Giuci, care venea la moștenire prin reprezentanții săi, prin cei patru fii: Batu-khan, Orda, Șiban (Șaiban) și Berke, îi căzuse cele mai de Apus și îndepărtate ținuturi, în principal Imperiul Cumanilor, Dești-Kipciak, care ca ulus al lui Giuci, va fi numit Hoarda de Aur. Dar acesta nu aparținea mongolilor, în fapt, ci trebuia cucerit. Problema luării în stăpânire a acestui vast teritoriu, care cuprindea în el Țările Române de la Dunăre și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
început în primăvara anului 1236. Subutai cucerește mai întâi Ungaria Mare și dărâmă orașul Bolgar de pe Volga, unde a masacrat pe toți bărbații care au purtat armele, iar pe ceilalți prizonieri i-a deportat în Mongolia. În 1237, împinge pe cumani, iar Mangu și Budjek nimicesc ultimele rămășițe ale bulgarilor în frunte cu șeful lor, Baciman, refugiat într-o insulă din mijlocul râului Itil, afluent al Volgăi. În 1238, Berke, fratele lui Batu-khan, îneacă în sânge mai întâi o răscoală a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
iar Mangu și Budjek nimicesc ultimele rămășițe ale bulgarilor în frunte cu șeful lor, Baciman, refugiat într-o insulă din mijlocul râului Itil, afluent al Volgăi. În 1238, Berke, fratele lui Batu-khan, îneacă în sânge mai întâi o răscoală a cumanilor, apoi zdrobește rezistența alanilor, condusă de viteazul rege Caciar Ogala, și determină exodul a vreo 10.000 de oameni, care-și găsesc adăpost tocmai în Moldova, pe râul Prut, unde înființează orașul Iași. Prin anul 1300, parte din aceștia vor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
țările rusești în Imperiul Cuman și printr-un ultim efort bate pe Kotian, determinând nu numai închinarea acestuia, în vara anului 1238, față de Bela al IV-lea și trecerea în octombrie aceluiași an a celor 40.000 de corturi de cumani cu 200.000 de oameni prin Moldova în Ungaria, ci și fuga lui Mihail de Cernogov și a principelui Daniel al Haliciului, la Pesta, adăugând astfel încă un motiv pentru o ofensivă mongolă în contra Țărilor Române și Ungariei. Nevoit să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pentru o ofensivă mongolă în contra Țărilor Române și Ungariei. Nevoit să-și reîmprospăteze trupele, după înfrângerea lui Kotian, cum apare în izvoarele rusești, Batu-khan se întoarse dincolo de Volga. Acolo, el arată Adunării principilor, victoriile sale și aduce la cunoștință plecarea cumanilor, prin Țările Române, în Ungaria. Guiuk, fiul împăratului Ogodai, se crezu cel mai în drept ca să scrie lui Bela al IV-lea despre consecințele primirii cumanilor în Ungaria. Amenințarea avea să fie tradusă în fapt, în curând, numai că nu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dincolo de Volga. Acolo, el arată Adunării principilor, victoriile sale și aduce la cunoștință plecarea cumanilor, prin Țările Române, în Ungaria. Guiuk, fiul împăratului Ogodai, se crezu cel mai în drept ca să scrie lui Bela al IV-lea despre consecințele primirii cumanilor în Ungaria. Amenințarea avea să fie tradusă în fapt, în curând, numai că nu de Guiuk, ci de Batu-khan, viitorul stăpân al Hoardei de Aur, care, în urma unui conflict cu el la un banchet, a cerut lui Ogodai să-și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fi ridicate de patru oameni. Căderea Kievului mai apoi, în 6 decembrie 1240, le-a deschis, în sfârșit, mongolilor cale liberă spre Europa centrală și spre Țările Române. Dacă Moldova și Țara Românească trebuiau ocupate, deoarece făceau parte din Imperiul Cumanilor, dăruit ca ulus lui Giuci și revendicat de Batu-khan, pentru a întemeia Hoarda de Aur, cauza invaziei Ungariei a fost extinderea suveranității acesteia la Sud și Răsărit de Carpați și azilului politic oferit de Bela al IV-lea lui Kotian
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ca ulus lui Giuci și revendicat de Batu-khan, pentru a întemeia Hoarda de Aur, cauza invaziei Ungariei a fost extinderea suveranității acesteia la Sud și Răsărit de Carpați și azilului politic oferit de Bela al IV-lea lui Kotian și cumanilor lui, socotiți de mongoli „paznicii cailor” lor. Ultimul obiectiv urmărit de Batu-khan, în anul 1241, a fost, deci, refacerea Imperiului Cuman cu teritoriul Țărilor Române de pe malul Dunării, denumite, cum am văzut mai sus, Cumania Neagră și Țara Brodnicilor, fără
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Haliciului, spune că se numește Batu-khan, iar șeful Statului Major, Bochetor, „Rex regum Tartarorurn, Bathus suo nomine vocabatur, Rector erat sub ipso in militia potentior Bochetor appelatur”, pentru ca, imediat în capitolul XX, să scrie că acel care a pustiit Episcopia Cumanilor, după ce a trecut Siretul este același Bochetor: „Bochetor autem cum aliis regibus fluvium qui Zerech dicitur transeuntes pervenerunt ad terram episcopi cumanorum et expugnatis hominibus, qui ad pugnam convenerant ceperunt terram totaliter occupare”, ceea ce este inadmisibil, deoarece vom vedea mai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mort, tătarii au putut număra 270.000 de urechi. Cu toată afirmația lui Rogerius, că întreaga Cumanie a fost distrusă, e greu de spus dacă în aceeași stare se va fi aflat și Moldova, pe care o părăsiseră Kotian și cumanii, din lipsa izvoarelor istorice scrise de martori oculari. Cronica Ipatievscaia menționează, de pildă, că pe români (bolohoveni), mongolii i-ar fi lăsat în pace să cultive grâu și mei, ca unii ce vor fi avut de suferit probabil de pe urma stăpânirii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din lipsa izvoarelor istorice scrise de martori oculari. Cronica Ipatievscaia menționează, de pildă, că pe români (bolohoveni), mongolii i-ar fi lăsat în pace să cultive grâu și mei, ca unii ce vor fi avut de suferit probabil de pe urma stăpânirii cumanilor, ceea ce a trezit ura lui Daniel al Haliciului. Împotriva afirmației lui Rogerius, care scrie că „circula zvonul” (fama fuit) și nu ca martor ocular, el fiind în acel moment tocmai la Oradea Mare, vine contextul din propria sa lucrare că
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
după Marea Schismă din 1054) sau din „vecini necredincioși”, cum sunt cunoscute acelea ale moldovenilor, care au contribuit la distrugerea Regatului Ungar în anul următor, pentru ca, sub adevăratul lor nume de „unități valahe”, să fie înregistrate, împreună cu aceiași tătari și cumani, tocmai la asediul unor mănăstiri și localități din Italia, în oastea lui Vitale di Aversa „români și cumani, triburi tătărești așezate între gurile Dunării și ale Niprului”. Observând această alianță moldo-tătară, înainte de a începe și în timpul iureșului prădalnic din primăvara
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la distrugerea Regatului Ungar în anul următor, pentru ca, sub adevăratul lor nume de „unități valahe”, să fie înregistrate, împreună cu aceiași tătari și cumani, tocmai la asediul unor mănăstiri și localități din Italia, în oastea lui Vitale di Aversa „români și cumani, triburi tătărești așezate între gurile Dunării și ale Niprului”. Observând această alianță moldo-tătară, înainte de a începe și în timpul iureșului prădalnic din primăvara anului 1241 în Țările Române, N. Iorga scria: „Dacă ziduri s-au sfărâmat înaintea tătarilor și biserici au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ostași, ce purtau grele săbii de fier și bani emiși de regele Bela al IV-lea (1235-1270), precum și ale unor locuitori, care s-au apărat în contra mongolilor cu uneltele lor agricole. Budjek în persoană a trecut apa Siretului în Episcopia Cumanilor. Aripa lui dreaptă a înaintat prin satele Urechești și Conțăști de pe Străminoasa, pe „drumul tătarului” spre Trotuși și Oituz (numele unui zeu dacic, Oituz) pentru a pătrunde în Transilvania, în centrul a căutat pe „Drumul Furilor” de la Drăghiești și Stănișori
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
drumul tătarului” spre Trotuși și Oituz (numele unui zeu dacic, Oituz) pentru a pătrunde în Transilvania, în centrul a căutat pe „Drumul Furilor” de la Drăghiești și Stănișori ținutul Putnei, spre cetatea de pe Milcov, de la Odobești, unde se afla catedrala Episcopiei Cumanilor și cu aripa stângă pe „drumul lui Conceac”, (han cuman din anul 1169-1170), menționat de tradiție în hotarnica satului Berilești, din județul Brăila, până la 1608, spre Țara Românească. Deși aceste drumuri sunt culese din documente mai târzii, totuși, informațiile despre
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
zi. Afară de rezistențele semnalate și deduse din săpăturile arheologice în regiunea Câmpulungului și Bâtca Doamnei, pe unde mongolii căutau drumuri de pătrundere prin munți spre Transilvania, în Moldova mai aveam, din ceea ce știm până în prezent, o împotrivire armată în Episcopia Cumanilor, după trecerea Siretului. Rogerius ne spune că „Bochetor (citește Bugek) împreună cu alți regi - se zice că - trecând peste râul Siret, a ajuns în țara episcopului cumanilor și după ce a supus (bătut) oastea ce se strânsese la luptă, a început să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în Moldova mai aveam, din ceea ce știm până în prezent, o împotrivire armată în Episcopia Cumanilor, după trecerea Siretului. Rogerius ne spune că „Bochetor (citește Bugek) împreună cu alți regi - se zice că - trecând peste râul Siret, a ajuns în țara episcopului cumanilor și după ce a supus (bătut) oastea ce se strânsese la luptă, a început să ocupe țara în întregime”. Lucrurile nu s-au petrecut, însă, așa de simplu, cum le relatează din auzite Rogerius. Mărturii ulterioare ne arată că lupte aprige
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
papei Grigore al IX-lea, ea fusese înzestrată cu întinse posesiuni și averi. Năvălirea tătarilor o găsește înălțată și înconjurată de o puternică cetate, dar surprinde pe apărătorii ei. După ce vor fi nimicit, treptat, oastea episcopului, alcătuită din români și cumani catolici, în luptele de la poalele Măgurei, Budjek va fi cerut garnizoanei, potrivit obiceiului mongol, să predea cetatea. La refuzul acesteia de a depune armele, oastea mongolă a înconjurat Episcopia și a început asediul. Aruncătoarele de pietre numite manginic, în număr
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
IX-lea din 14 noiembrie 1234 - de români, numiți în textul latin Walati, care țineau ritul grecilor. El nu s-a avântat, însă, în Bărăganul nelocuit pe atunci, care fiind în calea tuturor invaziilor, a fost părăsit și de majoritatea cumanilor trecuți peste Dunăre sub hanul Ioan și căpetenia Soronius, ci în regiunea de dealuri, locuită de români, și spre munți. Medicul persan din Hamadam, Rașid-ed-Din, ne relatează că Budjek a traversat munții, adică printre ținuturile deluroase împădurite, în Cara-Ulagh, și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai buni cai din Europa în Evul Mediu, între secolul al IV-lea și al XVII-lea, denumiți și astăzi de popoarele nordice walachen, cu excepția lui Titus Hotnog care, susține, traducând aceste cuvinte de origine turco-cumană, că aceștia ar fi cumanii negri sau călăreții negri. Înfrângând rezistența muntenilor, prin părțile Buzăului, Bugec a pornit în sus pe valea acestui râu, pe „drumul tătarului” dintre Bocirna și vârful Crucea Mândrii, de la Broasca, în gura Siriului, pe unde tradiția și documentele păstrează și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe „drumul tătarului” dintre Bocirna și vârful Crucea Mândrii, de la Broasca, în gura Siriului, pe unde tradiția și documentele păstrează și astăzi toponimicele ca muntele Tătarul Mic, Valea Tătarului, Pasul Tătarului, Piatra Tătarului, pe cel mai accesibil drum și pentru cumani, spre Întorsura Buzăului. De acolo, coloana s-a despărțit. O unitate a plecat prin satul Prejmer, numit pe atunci în actele latine Tertillou. O alta a intrat prin Vama Buzăului (Tabla Butii), pe unde se află și astăzi Cheile Tătarului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
luat-o în sus pe valea Cernei, prin satul Pecenevca, apoi pe aceea a Mehadiei și de la izvoarele Timișului, pe drumul Caransebeșului spre Timișoara, pustiind împrejurimile cetății și tot ținutul până la Dunăre și Tisa, în care fuseseră instalați în 1238 cumanii. Devastarea satelor din regiune a fost așa de cumplită încât și la 10 august 1279, deci după aproape 40 de ani, când Ladislau Cumanul întărește cumanilor supraviețuitori vechile posesiuni oferite de Bela al IV-lea și le mai dăruiește și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cetății și tot ținutul până la Dunăre și Tisa, în care fuseseră instalați în 1238 cumanii. Devastarea satelor din regiune a fost așa de cumplită încât și la 10 august 1279, deci după aproape 40 de ani, când Ladislau Cumanul întărește cumanilor supraviețuitori vechile posesiuni oferite de Bela al IV-lea și le mai dăruiește și pământurile „nobililor și ale iobagilor cetății Timișoara” căzuți în luptele cu mongolii, acestea erau „pustii cum au rămas de pe vreme năvălirii tătarilor... și lipsite de folosințe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]