6,927 matches
-
comentează îndelung și adesea cu multă înțelepciune starea, evitând astfel orice efort de vindecare. Din același motiv, îi sfătuiesc pe pacienții mei să nu citească lucrări psihanalitice” (1912/1977). Ceva mai târziu, Freud (1913/1977) revine asupra acestei rezistențe la cură: „Unii pacienți își pregătesc cu grijă relatările, fără îndoială în vederea unei întrebuințări optime a orei de tratament. Această grijă disimulează o rezistență. O astfel de pregătire, care nu face decât să împiedice ideile indezirabile să iasă la iveală, este contraindicată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
astfel de pregătire, care nu face decât să împiedice ideile indezirabile să iasă la iveală, este contraindicată”. Istorictc "Istoric" Termenul „intelectualizare” nu figurează explicit în scrierile lui Freud, dar, cum tocmai am subliniat, el a notat apariția sa frecventă în cura analitică. Această echivalență dintre intelectualizare și rezistență a mai fost subliniată de Fenichel (1945/1953) și de Laplanche și Pontalis (1967). Alți autori pun în evidență existența intelectualizării în viața cotidiană. Astfel, Mucchielli (1981) precizează că afectul este, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
neputând susține conversația „normală”, ca de la mamă la fiică, pe care nu a experimentat-o în copilărie. Refugiul său în intelectualizare este o tentativă de a evita această situație dificilă. Observațiile lui Freud cu privire la echivalența dintre intelectualizare și rezistență în timpul curei sunt confirmate de mărturisirea acestei femei psihanalizate: „Am ajuns știind dinainte ceea ce aveam să spun, fapt care distrugea în mare parte regula asociației libere. În metrou am elaborat totul, în definitiv era o repetiție, dar și un refuz destul de flagrant
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în opinia sa, „rezolvă problema reală”, nefiind așadar sterilă (Sandler, 1985/1989). Rausch de Traubenberg și Boizou (1976) remarcă faptul că intelectualizarea „are un aspect adaptativ foarte valorizat de cultura occidentală”. Apoi, nici intelectualizarea care joacă rol de rezistență în cura psihanalitică nu poate fi considerată patologică. De fapt, rezistența este un proces obligatoriu în fiecare cură, întrucât este legată de refulare. O dată formulate aceste rezerve, trebuie să admitem, alături de A. Freud, că intelectualizarea este o apărare periculoasă (Sandler, 1985/1989
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Boizou (1976) remarcă faptul că intelectualizarea „are un aspect adaptativ foarte valorizat de cultura occidentală”. Apoi, nici intelectualizarea care joacă rol de rezistență în cura psihanalitică nu poate fi considerată patologică. De fapt, rezistența este un proces obligatoriu în fiecare cură, întrucât este legată de refulare. O dată formulate aceste rezerve, trebuie să admitem, alături de A. Freud, că intelectualizarea este o apărare periculoasă (Sandler, 1985/1989), ea putând conduce la obsesie și la reflecții sterile. Deutsch (1939/1970), care a întreprins un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și pregătește punerea în funcțiune a simbolizării. După ce am ilustrat însăși nașterea introiecției, să urmărim efectele acestui mecanism la vârsta adultă. Segal (1964/1980) raportează cazul unui pacient, ofițer de marină, nefamiliarizat cu psihanaliza și aflat în prima săptămână de cură. Subiectul visează o piramidă. „La bază, arată Segal, se află o mulțime de simpli mateloți care susțin pe capetele lor o carte foarte grea, din aur. Pe această carte stă un ofițer de marină având același grad cu subiectul, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
insistă asupra necesității izolării: „Eul are de efectuat în mod normal un vast travaliu de izolare pentru a orienta cursul gândirii”, iar posibilitatea de a determina eul să renunțe temporar la această funcție, de altfel absolut justificată, trebuie căutată în cura psihanalitică. Widlöcher (1971-1972) insistă asupra faptului că „izolarea este un mecanism normal, de care ne servim în mod constant, pentru a ne proteja de conexiunile asociative prea puternice”. Izolarea nu dăunează eficacității operațiilor noastre logice, spre deosebire de refulare, un alt sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai târziu, când lucra) să se acuze de delicte pe care nu le comisese, pentru a pune capăt torturii mentale exercitate de ideile sale fixe de culpabilitate. O altă consecință a sentimentului de autopedepsire se manifestă prin anumite rezistențe la cura psihanalitică. Pacientul refuză să se vindece, boala aducându-i singurul lucru ce contează pentru el, faptul de a fi nefericit. Freud (1940/1967), care face această remarcă, adaugă că la unii dintre pacienți starea psihică se ameliorează sau chiar devine
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de pe suprafața bălților, în jarul acoperit de un strat subțire de cenușă, în formele norilor, sau că, ascultând un clopot îndepărtat, poți auzi numele sau cuvântul la care te gândești” (Anzieu, 1961/1970). Să mai notăm că utilizarea transferului în cură se sprijină pe proiectarea experiențelor infantile asupra persoanei terapeutului. Expresie a unei relații imaginare cu celălalt, această „situație proiectivă” poate fi decriptată și permite o degajare pornind de la interpretările care îi sunt date. Lebovici (1992) relatează cazul uneia dintre pacientele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
gândul la experiențe de același tip, trăite în relația sa ambiguă cu tatăl. Întregul interes al transferului constă în a putea reactualiza, sub efectul regresiei, situația din copilărie în care realitatea și proiecțiile au distorsionat relația, partida fiind rejucată în cadrul curei, într-o cu totul altă manieră. Aceasta pentru că analistului îi revine sarcina să funcționeze altfel, adică fără ambiguitate, în numele principiului abstinenței, în așa fel încât să asigure reabilitarea imaginii paterne, grație a ceea ce se poate numi „iluzie proiectată”, anume transferul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1993) susține că procesul de proiecție servește la stabilirea unor importante legături pozitive. După cum am putut vedea, transferul (mai ales) se bazează pe acest potențial de proiecție, întrucât presupune reproducerea experienței trăite în copilărie, reactivată pentru a fi remaniată în cadrul curei. Astfel, transferul, ca și visul, se înscriu în tendința primordială de a transforma prezentul în trecut, interiorul în exterior, subiectul în obiect. „Este întoarcerea triumfală a aceluiași; asemenea transferului, proiecția este guvernată de automatismul de repetiție” (Sami-Ali, 1970). Ea poate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Elementul refulat va putea fi recunoscut de subiectul însuși doar în aceste cazuri benigne, cu ajutorul unei autoanalize, așa cum a procedat Freud însuși (1898/1984) cu ocazia uitării cuvântului Signorelli. Atunci când refularea are consecințe patologice, cum sunt cele detaliate mai departe, cura analitică încearcă să suspende refularea. Paradoxal, aceste reprezentări care par uitate se sustrag uzurii timpului și sunt conservate în întregime, așa cum subliniază Freud, în comparația pe care o face cu îngroparea orașului Pompei. Refularea este o uitare intenționată întrucât joacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
zece ani, soldații naziști îi ucid tatăl aruncându-l pe fereastră și le duc pe E., pe sora sa mai mică și pe mama lor în lagărele de concentrare. Amintirile dureroase din acea perioadă revin pe timpul primilor doi ani de cură psihanalitică. Ele par însă a acoperi alte amintiri, chiar mai terifiante, dar prea insuportabile pentru a urca în câmpul conștiinței. Tulburările de memorie ale doctorului E. iau astfel o turnură și mai gravă. Analistul, care a fost și el deportat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ce o separă de nevroză”. Exemple tc "Exemple " Vom prelua de la Fenichel (1945/1953) următoarea ilustrare clinică ținând de psihologia infantilă cotidiană și care confirmă cum nu se poate mai bine aserțiunile freudiene pe tema refuzului. Unul dintre pacienții supuși curei psihanalitice rememorează o amintire pe care o situează pe la vârsta de patru ani, când dormea în patul părinților. „Tatăl său descoperindu-se din greșeală, copilul văzu penisul patern și fu îngrozit de mărimea acestuia. Se întrebă atunci dacă și mama
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un punct de fixație care pune în lumină o intensă suferință psihică și corporală. Faptul cel mai interesant este că intervenția terapeutică punctuală permite anularea fixației, precum și o redemarare a evoluției libidinale a subiectului. Putem presupune că, în absența unei cure adecvate, evoluția acestui caz ar fi degenerat în constituirea unui caracter anal, poate chiar a unei nevroze obsesionale, cu întregul său cortegiu de mecanisme de apărare mai rigide, între care formațiunea reacțională. În articolul său „Caracter și erotism anal” (1908a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
explicația. Religia, în general, este pentru Freud (1930/1995) un „delir colectiv, bazat pe o deformare himerică a realității”, dar, în plan personal, ea ferește multe ființe umane de o nevroză individuală. Freud admite că pastorul Pfister poate să practice cura psihanalitică menținând totodată la pacienții săi o religiozitate sublimată (1925/1984). În ciuda tuturor acestor disensiuni, putem încheia discuția cu un punct în privința căruia există o cvasiunanimitate: fericirea pe care ți-o oferă sublimarea. Ea ne permite să evităm conflictul și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de l’humour et de la psychose”, Revue française de psychanalyse, 37 (4), 581-606. Dubor P. (1986), „La régression”, in J. Bergeret (ed.), Psychologie pathologique, Masson, Paris, 109-112. Duez B. (1992), „Interactions entre l’institution et le cadre thérapeutique d’une cure”, Perspectives psychiatriques, 31 (33/III), 143-148. Dufour-Gompers R. (1992), La Relation avec le patient, Privat, Toulouse. Du Pasquier M.A. și Schnaidt M. (1994), „L’enfant à l’écriture troublée”, Perspectives psychiatriques, 41 (1), 41-44. Duperey A. (1992), Le Voile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sex-role orientation”, Journal of Clinical Psychology, 38, 816-817. Fairbairn W.R.D. (1952), Psychoanalytic Studies of the Personality, Tavistock Publications, London. Fairbairn W.R.D. (1952/1974), „Les facteurs schizoïdes dans la personnalité”, Nouvelle revue de psychanalyse, 10, 35-55. Faure H. (1958), Cure de sommeil collective et psychothérapie de groupe, Masson, Paris. Faure H. (1965), Hallucinations et réalité perceptive, PUF, Paris. Faure J.-L. (1973), „Caractère”, in R. Lafon (ed.), Vocabulaire de psychopathologie et de psychiatrie de l’enfant, PUF, Paris. Feinstein S.C.
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de insatisfacție sexuală sau ca o reacție de apărare Împotriva unui partener nedorit. Aceeași semnificație o au și durerile lombo-dorsale ale acestora. 2Ă O tânără fată acuză dureri violente În brațul drept, pe care nu le poate motiva. În cursul curei psihanalitice se descoperă că pacienta „a ridicat brațul Împotriva mamei sale, Încercând să o lovească”. Aceasta Îi spusese: „Așteaptă fiica mea, Într-o zi vei fi pedepsită la fel cu gestul pe care-l faci”. 3Ă O fată acuză dureri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sale, Încercând să o lovească”. Aceasta Îi spusese: „Așteaptă fiica mea, Într-o zi vei fi pedepsită la fel cu gestul pe care-l faci”. 3Ă O fată acuză dureri violente, nemotivate și inexplicabile conștient, În sânul stâng. În cursul curei psihanalitice se descoperă faptul că aceste dureri exprimă, În mod simbolic, nostalgia pacientei după partenerul pierdut, care obișnuia să-i mângâie sânul, și regretul bolnavei de a-l fi pierdut. De regulă, durerea corporală este resimțită În anumite regiuni bine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și H.G. nr. 1359/2000 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a dispozițiilor acestei legi au constituit baza legală de înființare a unor tipuri de servicii pentru persoanele dependente de droguri: cura de dezintoxicare, supravegherea medicală, serviciile de postcură, reabilitare socială și măsuri destinate reducerii consecințelor consumului de droguri. În conformitate cu legea menționată, s-au constituit structuri în cadrul Ministerului Sănătății care se ocupă de dezintoxicare intra-spitalicească nonsubstitutivă, programe de menținere pe metadonă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
calitatea băuturilor alcoolice distilate destinate comercializării; • Ordinul ministrului Sănătății nr. 853/2000 privind stabilirea textului și dimensiunilor inscripțiilor-avertisment ale formelor de publicitate referitoare la produsele din tutun; • Ordinul ministrului sănătății și ministrului Finanțelor nr. 684/ 1.416/2000 privind finanțarea curei de dezintoxicare, supravegherii medicale și efectuării expertizei medico-legale pentru persoanele dependente de droguri; • Ordinul ministrului de Interne, ministrului Sănătății și Familiei, ministrului Administrației Publice, ministrului Educației și Cercetării și al ministrului Tineretului și Sportului nr. 128/602/4.425/36
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
pleurale. Gimnastica respiratorie are un rol deosebit în reeducarea respirației în caz de pleurezie. Odată cu resorbția lichidului și reducerea durerii se instituie programul de reeducare respiratorie. Precocitatea introducerii programului este în funcție de evoluția bolii. În acest sens, se urmărește: adoptarea unei cure de poziții adecvate (decubit lateral pe partea sănătoasă) pentru prevenirea formării aderențelor; facilitarea alunecării pleurelor prin grăbirea resorbției lichidului; reexpansionarea plămânului colabat; asigurarea funcționalității diafragmei, pe cât posibil în limite normale; îmbunătățirea mobilității cutiei toracice; asigurarea stării generale bune a organismului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cooperarea și comunicarea reciprocă și liberă între pacient și cei care îl îngrijesc); trebuie să se facă apel la voința pacientului de a depune un efort susținut pentru a se vindeca sau pentru a se adapta situației prezente. CURĂ (< fr. cure, cf. lat. cura - îngrijire) - Perioadă mai lungă de tratare a unei boli în vederea vindecării. Cura poate fi utilizată ca metodă de tratament în servicii specializate sau stațiuni balneo-climaterice unde, pe lângă băile de soare, se pot efectua și băi cu ape
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
reciprocă și liberă între pacient și cei care îl îngrijesc); trebuie să se facă apel la voința pacientului de a depune un efort susținut pentru a se vindeca sau pentru a se adapta situației prezente. CURĂ (< fr. cure, cf. lat. cura - îngrijire) - Perioadă mai lungă de tratare a unei boli în vederea vindecării. Cura poate fi utilizată ca metodă de tratament în servicii specializate sau stațiuni balneo-climaterice unde, pe lângă băile de soare, se pot efectua și băi cu ape termale. D DEBILITATE
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]