1,698 matches
-
stai aici, te rog să-mi spui! - Mulțumesc, Jeni! Mulțumesc mult! Asistenta părăsi încăperea, iar Romelia, rămasă singură, se așeză pe patul de lângă fereastră, aprinzându-și o țigară. Se gândea cât de ușor se poate întâmpla ceva care să-i curme viața. O simplă căzătură îi putea fi fatală. Se-nfioră la gândul că se putea lovi mai rău. Își promisese în atâtea rânduri să nu se mai gândească la moarte, dar, ca de fiecare dată când se întâmplă ceva, gândurile
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373397_a_374726]
-
lacomele flacări, Ca atâtea mame-n jale Între voi să odihnească. Și, din amintirea veche, Voi, ce spargeți stânca-n două, Puri, suavi fără pereche, Sărutați la ceas de brumă, Sărutați la ceas de rouă, Viețile ce-n jar se curmă Și-mbrăcați-le-amintirea În veșmântul Nemurirea! CĂUTÂND O NUANȚĂ Ochii mei, Obosiți de atâta gri, Caută un temei De a visa în roz. Și-adună hergheliile verzi Pierdute prin mlaștini, Prin cântec de flaut, Necunoscut străvechilor băștinași. Întorc pe toate fețele Paleta
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
în vara asta? De ce îmi aduc în minte toamna ce e-n prag? De ce în ciuda vremii și a vrerilor din oameni, Eu te aștept pe tine mai cu drag? De e atâta forfotă și zgomot în surdină După efemerul ce curmă viața-n doi? Și nu auzim cum Iubirea tânjește și ne strigă Să ne dea secretul veșnicei comori.. Mă-ntreb și te întreg... De ce ne taie calea atâta ură și venin? De ce mereu cu grabă ne torturăm minutul... De parcă n-
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
să mai zăbovească! Pe câmpul ce pare de-un verde banal Vara e gata să ne părăsească Și tu taci fără niciun habar. Trec anotimpuri ne lasă în urmă Și pierdem trenul iubirii mereu Pe unii în timp așteptarea îi curmă Alții stau întristați pe un peron. Asta e a muritorilor soartă Acelor ce cred, dar fără convingeri Eu, îți spun, iubite, că-n viață Am drumul iubirii fără înfrângeri. Cluj Napoca 12 august 2015 Urme milenare Cutreier poteci milenare Prin istoria
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
care a fost închis și a stat douăzeci de ani în temniță, unui tânăr, îmbătrânit acolo într-o anchetă extraordinar de grea i s-a terminat răbdarea. Și-a pus în gând să găsească un mijloc prin care să-și curme viața. Dar cugetând el acestea și-a adus aminte că, afară cand era, bunica lui îi spunea să se roage Maicii Domnului pe vreme de necaz mare. Spunea el: ''Către Mântuitorul n-aveam curaj să mă rog, din cauza greșelilor mele
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
care a fost închis și a stat douăzeci de ani în temniță, unui tânăr, îmbătrânit acolo într-o anchetă extraordinar de grea i s-a terminat răbdarea. Și-a pus în gând să găsească un mijloc prin care să-și curme viața. Dar cugetând el acestea și-a adus aminte că, afară cand era, bunica lui îi spunea să se roage Maicii Domnului pe vreme de necaz mare. Spunea el: ''Către Mântuitorul n-aveam curaj să mă rog, din cauza greșelilor mele
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
mergem la locul faptei ! Zăcea întins cu fața în jos, într-o baltă imensă de sânge.Polițistul s-a apleacat, i-a pus mâna la jugulara și- a dat extrem de negativ, din cap: - Nu mai avem ce face pentru el ! Curmasem așadar o viață .... Dar eu n-aveam deloc vreo remușcare, ci numai gânduri cum să scap. - Trebuie să-ți pun fiola ! Asta nu era de bine,așa că am mutat rapid : - Îți dau zece mii de euro și-ți pui tu fiola
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
la ochi eu am țintit, fata ochită pe loc am doborât... Un strigăt scurt, cutremurător... și a căzut inundând în lac de sânge trupul plăpând și părul castaniu revărsat din coada ce-l purtase. -Vai, cât mă căiam! Viața-i curmasem aceleia ce visele-mi fericea... bolborosește încă pentru sine F. măsurând cu pasul încăperea. -Întocmai! Întocmai! adeveri stupefiat din nou părintele. Dar legea circului m-a absolvit de vină... Iar eu, bolnav și pustiit, l-am părăsit, preciză T. vădit
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
ridica din pat! Strigă primul fiu rânjind bucuros că fratele lui îl aproba măcar de această dată. - N-ai mai părăsit palatul de ceva vreme, iar supușii se întreabă deja cine îți va urma. - Ați fi în stare să îmi curmați și zilele pe care le mai am ca să îmi luați tronul? Ochii împăratului se întunecară citind răspunsul pe fețele propriilor fii. Ei, va trebui să vă puneți pofta în cui! Și de ar fi să mă sting, tronul nu vi
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
prea târziu lumea mi-a pus demult eticheta de vagabond iar eu simt plăcere pentru acest stil de viață așa că mă avânt mereu și mereu pe străzile vieții în căutarea aventurilor și a călătoriilor interminabile.“ Discuția dintre cei doi se curma pentru că muncitorii începuseră să se ridice de pe sub mandarini trebuiau să înceapă din nou muncă în acea zi avuseseră parte de o pauză mai prelungită mai mare ca de obicei din cauza căldurii mari din acea zi, mai aveau de terminat o
VASEA ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371518_a_372847]
-
de ceață, Numai tu poți să crezi Că mai sunt încă-n viață. Numai tu poți să știi Ce durere mă mână, Numai tu poți să vii Să mă iei iar de mână. Numai tu îmi rămâi, Când întregul se curmă, Primăvara dintâi Și iubirea din urmă. Referință Bibliografică: NUMAI TU / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1574, Anul V, 23 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NUMAI TU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374884_a_376213]
-
durerea e mare, Cu mâinile-ntinse, arse, cer ajutor, Încearcă să iasă, blocaj la intrare, Tablou-i lugubru, e sfâșietor! Oh Doamne, de ce atâta mânie Pe-acești îngeri ce-abia învață Și permiți ușor, așa o nebunie Rupând firul, ce curmă a lor viață! Călcând pe mormane de trupuri arzânde, Iar focul din urmă-i ajunge grăbit, Aprinse ca torțe, umbre muribunde, Cu dureri ce îi tae în sufletul zdrobit! Afară au ajuns, pompieri și salvări, Ce sting focul și-ncarcă
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]
-
miezul nopții, în Skopje ateriza un elicopter al armatei macedonene, cu trupul neînsuflețit, transportat apoi, mai departe, la Kruševo, cu mașina. Lumea întreagă muzicală a înmărmurit la aflarea veștii care în fulgerătoare și dureroasă repeziciune a înconjurat globul pământesc. Se curmase viața unui geniu al muzicii, ale cărui cântece erau fredonate în Macedonia, Serbia, Bosnia Hercegovina, Croația. Toše Proeski era cunoscut prin repertoriul său, era plăcut datorită vocii sale puternice, vivacității scenice, muzicalității interpretative... dar și datorită calităților sale umane pentru
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului PRAGUL DINSPRE TINEREȚE Se cern păreri de rău în neputința blândă, Se pierd în ale vietii ne-nțelese urme Mai toate cele ce-au pierit dintr-o izbândă, Dintr-o speranța care-a învățat să curme Destine, grele, fără vlaga duse-n brațe Cu neputința strigatului de ajutor, Pe un pământ al rânjetului de paiațe În care îngropam iluziile ce dor, Se scurg precum nisipul ale noastre vise, Clepsidrele sunt mate, timpul se cerne-n sus
PRAGUL DINSPRE TINEREȚE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373931_a_375260]
-
trăirea între cer și pământ. De fiecare dată când apăreau zorile, farmecul dispărea, rămâneau ei, prinții dragostei, împreună ,să înfrunte problemele cotidiene. Din păcate, din nefericire, din nenorocire, povestea nu a durat decât cinci luni, un șofer beat avea, să curme viața iubitei lui. A plâns-o mulți ani, o plânge și acum, poate ăsta este și motivul de nu poate, să vorbească cu Olga despre faptul că o place, că inima lui bate pentru ea, încă decând a văzut-o
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374095_a_375424]
-
o contesă! De Ziua Recoltei să te primenești! Sa te iubească lumea, ca pe-o prințesă! Cu daruri să surprinzi priviri omenești! TOAMNA IUBIRII PIERDUTE Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat. VĂLUL PLUMBURIU Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
așteptare. De unde și până unde, în spațiul sacrosanct, celest, simbolul ratării și promiscuității ? Iar așteptata mamă descinde parcă dintr-un ritual întunecat, de magie neagră, cere, nici mai mult, nici mai puțin, pruncului pogorât din vis, laptele supt. Poemul se curmă brusc, sub povara emblematică a unui blestem cumplit, peste putința înțelegerii comune. Dacă privim discursul poetic in extenso, cu obervare atentă și migăloasă, vom sesiza aceeași tendință de a induce lectorului simțământul comod al lucrului știut și răsștiut. Numai că
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
au fost alături, ca și odinioară, foști colegi de scenă și film din urmă cu aproape douăzeci de ani: Manuela Hărăbor cu soțul ei, Rareș Stoica, Magda Catone, Tomi Cristin, Claudiu Bleonț... În legătură cu loviturile din partea minerilor care erau să îi curme viața, și mergerea sa pe drumul credinței, către viața monahală, fostul actor Dragoș Pâslaru, acum părintele Valerian a mărturisit pentru revista „Lumina”: „Eu spun că Dumnezeu a trimis lucrul acela ca să pot plăti o parte din păcatele vechi pe care
DRAGOŞ PĂSLARU. ACTOR LA „COARNELE PLUGULUI DUMNEZEIESC” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372480_a_373809]
-
de înjosire sensibilitatea, podoaba tăinu- ită a demnității omenești, fac ca prozele sale răspândite prin publicații-le vremii să reție încă atenția și explică îndeajuns vizibila simpatie pe care autorul lor izbutise să o provoace, în ciuda extrem de scurtei lui activități, curmată în fașe de împrejurările atât de nesigure și agitate încât drama sa personală va deveni aproape un simbol pentru destinul tânărului creator răpus înainte de realizarea așteptată”. ( Geo Șerban: Bogdan Amaru, vol. „Ispita istorie”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980, pag
ANIVERSARE -BOGDAN AMARU, ARTICOL DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345820_a_347149]
-
Să nu aducă niciodată tristețea în luncă. Dar toamna nu-i codru să nu îl ajungă! Chipuri de oameni tresar în privire, Și tac... Vreau să mai uit și să duc povara cea dulce Împletind-o cu speranța cerească ce curmă Tristețea în iz poetic și naște izvorul De versuri, de dragoste, chemare și rugă. Poate ar fi mai bine să uit, să nu iubesc Ignoranții celor mai sacre povești. Dar în buze, cuvinte și glas am pecetea Unor flăcări venite
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
calde Revarsă peste lume doar râuri mari de ape. Și focul alb de-acolo de pe tron din cer Îl Împrăștie prin lume ca un reper etern. Și șterge chiar cu sânge din calea Omului Tot răul ce se zbate să curme viața lui. De undeva din astre, din sfere-ndepărtate Călăuzit de oaste veni aici să afle Cum Omul devenit-a atâta de hain Că semenul cu ură și-l arde pe un rug... Când El creatu-l-a cu taină
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
Să nu aducă niciodată tristețea în luncă. Dar toamna nu-i codru să nu îl ajungă! Chipuri de oameni tresar în privire, Și tac... Vreau să mai uit și să duc povara cea dulce Împletind-o cu speranța cerească ce curmă Tristețea în iz poetic și naște izvorul De versuri, de dragoste, chemare și rugă. Poate ar fi mai bine să uit, să nu iubesc Ignoranții celor mai sacre povești. Dar în buze, cuvinte și glas am pecetea Unor flăcări venite
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
calde Revarsă peste lume doar râuri mari de ape. Și focul alb de-acolo de pe tron din cer Îl Împrăștie prin lume ca un reper etern. Și șterge chiar cu sânge din calea Omului Tot răul ce se zbate să curme viața lui. De undeva din astre, din sfere-ndepărtate Călăuzit de oaste veni aici să afle Cum Omul devenit-a atâta de hain Că semenul cu ură și-l arde pe un rug... Când El creatu-l-a cu taină
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
simțirea pare obosită. Iar la apus, alt recital de frumuseți dezlănțuite - cascade de culori zvârlite peste tăcerea de opal ... Apoi, din gloată se-auziră iar strigăte nemulțumite: că de-nsetare stau să moară și că servesc răbdări prăjite. Nu și-au curmat cârtirea șuie nici când cu mană i-ai hrănit, ori când - lovind eu cu-ndoială - din stâncă apa a țâșnit. Ba și mai și: urcând pe munte ca Legea Ta să o primesc, la-ntoarcere m-am îngrozit văzându-i
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]