1,183 matches
-
E dezbrăcat! a strigat tot poporul. Împăratul a auzit și i s-a părut și lui că poporul are dreptate, dar s-a gândit: "Acum nu mai pot să dau înapoi, trebuie s-o țin întruna așa cum am început". Și curtenii au mers înainte și au dus trena pe care n-o vedea nimeni, fiindcă nu era nicio trenă. (H. C. Andersen, Hainele cele noi ale împăratului) "Lumea se potolise de mult. Sub suprema oblăduire a perfectului Prezidiu Permanent al Popoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
face cum dorește. REGELE RICHARD: Ț! ț! Ești sloi; bunăvoința ta îngheață. Zi, te învoiești să moară? BUCKINGHAM: Dă-mi, doamne bun, răgaz cât să răsuflu, nainte de a spune hotărât: Curând voi da răspuns măriei-tale. (Iese.) (aparte, către un curtean): E-n furii, riga; vezi, își mușcă buza. REGELE RICHARD: (coborând de pe tron) Voi sta la sfat cu proști cu cap de lemn Și neîntrebători; nu-i omul meu Cel ce cu ochi iscoditori mă-mpunge. Cu râvna de mărire
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
care-l atestă într-o oglindă imaginară drept singurul dublu veritabil. SCENA EXOTICĂ. UN ...EASTERN MEDIEVAL În Europa secolului al XVII-lea, un călător român trece porțile Marelui Zid al Chinei. Nu este un aventurier, iar suita de 150 de curteni și oficiali care-l însoțesc se află în subordinea sa. Primit cu ceremonialuri complicate și imuabile, percepute în amănuntul lor deseori bizar, demnitarul este Nicolae Milescu Spătarul, căruia țarul Rusiei, Alexei Mihailovici, îi încredințează, în 1675, ambasada itinerantă spre Extremul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în lucrarea sa intitulată Le mignon du roi,,cadourile se succedau conversațiilor, iar Ludovic a împins fără ezitare familiaritatea [dintre el și Cinq Mars, n.n.] până la a-l numi pe Henric « Cher ami », lucru care, pentru acea epocă, era îngrozitor. Curtenii erau împărțiți între stupefacție, admirație și, poate deja gelozie față de acest cuplu complementar. S-a încheiat un târg între cei doi bărbați: Henric nu va intra în această relație atâta timp cât nu a promis că «nu o va mai vedea pe
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
întreaga zi la curte, astfel diminuându-se posibilitatea organizării comploturilor sau tentativelor de asasinat. Mâna de oțel cu care îi constrângea pe aristocrați a fost îmbrăcată într-o frumoasă mănușă de catifea: în schimbul loialității, nobilii militari primeau funcții înalte, devenind curteni de onoare, fiind obligați să stea mereu în preajma regelui. Ținându-i ocupați pe nobili cu diverse ceremoniale complicate și obositoare, exercitând un control deosebit prin rețeaua de spioni pe care o avea, asemeni,,creaturilor“ lui Richelieu și Mazarin, Ludovic a
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
oarecare îndoială. Oare îi va plăcea lui Dumnezeu tâlcuirea sa? A înțeles el bine cuvintele marelui apostol? Și s-a rugat stăruitor lui Dumnezeu să-i arate într-un chip oarecare de-i sunt plăcute explicările sale. Între timp un curtean a căzut în dizgrația împăratului. El a cerut, printr-un cunoscut, Sfântului Ioan îngăduința de a-l primi, ca să-și spună necazul. Arhiepiscopul a încuviințat. Omul a hotărât să se ducă noaptea la casa arhiepiscopului, ca să nu fie văzut de
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
cu gura la urechea lui. Proclu, intrigat că dascălul său este cu cineva în cameră, a căutat să audă ce spune acel bărbat, dar n-a putut înțelege nimic. Văzând că nu poate intra, s-a întors și a spus curteanului că nu-l poate anunța, pentru că altul se afla cu arhiepiscopul; să mai aștepte până va pleca acela. După câtva timp, Proclu s-a dus din nou; dar iarăși l-a văzut pe străin tot acolo; s-a dus și
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
timp, Proclu s-a dus din nou; dar iarăși l-a văzut pe străin tot acolo; s-a dus și a treia oară dar în zadar. Nu după mult timp a tocat pentru slujba de noapte. Atunci Proclu a spus curteanului să se ducă acasă și să vină în seara următoare, că nu-l mai poate introduce, pentru că arhiepiscopul își începe rugăciunea, care durează până dimineața. Curteanul a venit și a doua seară, dar n-a putut să intre pentru aceeași
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
Nu după mult timp a tocat pentru slujba de noapte. Atunci Proclu a spus curteanului să se ducă acasă și să vină în seara următoare, că nu-l mai poate introduce, pentru că arhiepiscopul își începe rugăciunea, care durează până dimineața. Curteanul a venit și a doua seară, dar n-a putut să intre pentru aceeași pricină ca și în seara trecută. Mirarea lui Proclu era mare; cine putea fi străinul acela care intra neobservat? Și s-a hotărât să nu mănânce
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
putea fi străinul acela care intra neobservat? Și s-a hotărât să nu mănânce, să nu doarmă și să nu se dezlipească de ușă până nu va afla cine este acel bărbat. Și a făcut așa. Seara, când a venit curteanul, încredințat că nimeni n-a intrat la arhiepiscop, i-a spus că va vorbi negreșit cu el, că n-a văzut pe nimeni intrând. Totuși, ca și mai înainte, s-a uitat înăuntru și a văzut iarăși pe acel bărbat
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
n-a intrat la arhiepiscop, i-a spus că va vorbi negreșit cu el, că n-a văzut pe nimeni intrând. Totuși, ca și mai înainte, s-a uitat înăuntru și a văzut iarăși pe acel bărbat. Proclu a spus curteanului să se ducă la casa sa și să se roage singur lui Dumnezeu pentru mântuirea lui, că bărbatul care vine la arhiepiscop este trimis de Dumnezeu, că intră în cameră fără să fie văzut. A doua zi dimineața, Sfântul Ioan
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
sa și să se roage singur lui Dumnezeu pentru mântuirea lui, că bărbatul care vine la arhiepiscop este trimis de Dumnezeu, că intră în cameră fără să fie văzut. A doua zi dimineața, Sfântul Ioan și-a adus aminte de curteanul care trebuia să vină la el și l-a întrebat pe Proclu de nu la căutat cineva. Proclu i-a răspuns că da, dar i-a povestit totodată și motivul pentru care nu l-a putut introduce. Când a terminat
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
simplitatea și franchețea oglindindu-se în chiar stilul consemnării, printr-o contracțiune a motivelor romanului galant. Trimiterea poate să-ți apară poate insolentă, Cititorule, dacă ai fost adăpat doar la izvoarele cunoașterii culturii hexagonale hiper-pudice din spațiul bahluvio-repedian, unde romanul curtean (de care se aude câte ceva, prin așchii desprinse de autorii de antologii) este cool (sau poate măcar "chic") iar Elpi este doar un sinistru porno-sexisto-(homo)-nespălatmisogin, care nu ezită să denunțe în spațiul public efervescența hormonală din mediul academic
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
-i cunoască pe membrii familiei Martei, pe sora acesteia, Luisa, pe Dean, tatonând terenul suspiciunilor în jurul cauzei și împrejurărilor morții, climatul fiind unul de uluire resemnată și asumare discretă a fatalității. Introducerea Unicului în scenă și a anturajului său de curteni caricaturali, este un prilej de ironie subtextuală dar și de satiră politică (în măsura în care narcisicul personaj trebuie să-și țină discursul, stilizat de "negrul" Victor și supervizat de Juan Téllez, la Strasbourg), autorul comentându-le nu numai ticurile vizuale sau verbale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dezvoltat din Consiliul regal 176, regulă valabilă în egală măsură pentru Polonia, Ungaria, Danemarca, Norvegia și Suedia, exemplul clasic constituindu-l Anglia. Punctul de focalizare a guvernării regale era curia regis (King's court), din care făceau parte consilierii și curtenii care îl asistau pe rege în administrarea țării. În timpul lungilor absențe din țară ale regilor Henric al II-lea și Richard I, din a doua jumătate a secolului al XII-lea, activitatea judiciară centrală a Curții regale și-a găsit
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
excepțional starea privilegiată inferioară și "altă țară". Cu o sferă de cuprindere mai restrânsă, "țara" își menține importanța pentru a indica un anumit nivel al reprezentării: "țara" prezentă la alegerea lui Ștefan cel Mare (1457) cuprindea boieri, clerul superior și curteni. În secolul al XVII-lea "toată țara" era reprezentată, conform hrisoavelor de la Leon Tomșa (1632) și Miron Barnovschi (1628), de către boierii mari și mici, roșii, mazili și toți slujitorii 612. De aceea, interpretarea izvoarelor impune definirea corectă a sensului pe
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
roșii, mazili și toți slujitorii 612. De aceea, interpretarea izvoarelor impune definirea corectă a sensului pe care îl ia "țara", căreia cronicarii îi atribuiau, în secolul al XV-lea și la începutul celui următor, un caracter reprezentativ general 613. Reprezentarea curtenilor și slujitorilor se baza pe recunoașterea aportului militar direct. O relație documentară din 14 octombrie 1625 (Hîrlău)614, menționează un înscris drept mărturie la o judecată "de la Cristiian logofăt, Savin fost sulger, Pătrașcu Ciplan, Dumitrașcu Șoldan, Lupu, Ionașcu Preporjescu și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nostris et nobilibus pocioribus corpus dictarum parcium nostrarum representantibus, adăugând și alte stări celor nobile menționate: ac ceteris nostris fidelibus 630. În raport cu celelalte stări privilegiate clerul deținea o poziție preeminentă, consolidată prin întemeierea Mitropoliilor Țării Românești și a Moldovei. Reprezentarea curtenilor și a slujitorilor, se baza pe recunoașterea aportului militar direct. Stările și ordinele (status et ordines) apar menționate cu aceste denumiri, în special în relația documentelor de politică externă. Privilegiul acordat brașovenilor de către Vladislav Vlaicu, este întărit de cuiusvis status
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
alegerea lui Ștefan cel Mare ca domn al Moldovei (1457), au participat alături de boierii mari și mici, partea bisericească (mitropolitul Teoctist și călugări) și "altă curte măruntă"636. Această ultimă "parte" prezentă la adunare, subliniază distincția, de altfel necesară, între "curtenii cu atribuții militare și administrative în timp de pace, aflați în slujba domniei și alții, de origine modestă, aflați în slujba marilor feudali"637. O relație polonă despre închinarea lui Ștefan cel Mare la Colomeea (1485)638, descriind suita domnitorului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
638, descriind suita domnitorului enumeră "omnibus suis armigeris boiaris vulgaris eorum lingua dictis, suis vero omnes terrigenae, bona hereditaria in Moldavia habentes et alii omnes curienses notabiliores" și face, astfel, distincția între suita de boieri a domnului și cea de curteni. Poporul ("tot norodul" sau "tot poporul") are un rol secundar. Răspunsul prin aclamații ("cu glas mare") este un consimțământ "decorativ" al alegerii (laudatio), o practică ce amintește de Veneția cu prilejul alegerii dogelui, după căderea Republicii 639. În privința structurii Adunărilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Résumé). Stănescu, E., Din istoria ideilor politice în Evul Mediu românesc (M. Costin și problemele regimului boieresc), în vol. "Omagiu lui P. Constantinescu-Iași (cu prilejul împlinirii a 70 de ani)", Edit. Academiei R.P. R., București, 1965, pp. 309-316. Stoicescu, N., Curteni și slujitori. Contribuții la istoria armatei române, Edit. Militară, 1968. Idem, Sfatul domnesc și marii dregători din Țara Românească și Moldova (sec. XIV-XVII), Edit. Academiei R.S.R., București, 1968. Streisand, J., Deutsche Geschichte in einem Band. Ein Überlich, Berlin, 1971. Șerban
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
V.Al. Georgescu, Types et Formes, p. 124. 635 Apud Gh. I. Brătianu, op. cit., p. 52. 636 Pentru detalii: Gh. I. Brătianu, op. cit., pp. 123-124; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 155; C.C. Giurescu, D.C. Giurescu, op. cit., pp. 154-155. 637 N. Stoicescu, Curteni și slujitori. Contribuții la istoria armatei române, Edit. Militară, 1968, p. 18. Pe larg asupra situației curtenilor: Ibidem, pp. 15-59. 638 Ibidem, p. 25. Cu alt sens pentru "toată curtea" în actul alegerii lui Constantin Brâncoveanu: apud N. Iorga, Cronicele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Pentru detalii: Gh. I. Brătianu, op. cit., pp. 123-124; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 155; C.C. Giurescu, D.C. Giurescu, op. cit., pp. 154-155. 637 N. Stoicescu, Curteni și slujitori. Contribuții la istoria armatei române, Edit. Militară, 1968, p. 18. Pe larg asupra situației curtenilor: Ibidem, pp. 15-59. 638 Ibidem, p. 25. Cu alt sens pentru "toată curtea" în actul alegerii lui Constantin Brâncoveanu: apud N. Iorga, Cronicele muntene. Cronicele din secolul al XVII-lea, AARMSI, seria II, t. XXI (1898-1899), București, 1900, p. 406
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
2002, p.303-375 HOBSBAWM, Eric, Era Imperiului 1875-1914, Cartier, Chișinău, 2002 HOFFET, Frédéric, Psychanalyse de Paris, Grasset, Paris, 1953 HORUJENKO, K. M., Kuliturologhia. Ențiclopediceskii slovari, Fenix, Moscova, 1997 HOURS, Bernard, Ludovic al XVI-lea și curtea să. Regele, eticheta și curteanul, Arc, Chișinău, 2004 HUET-BRICHARD, Marie-Catherine, Littérature et mythe, Hachette, Paris, 2001 HUIZINGA, Johan, Homo ludens, Humanitas, București, 2002 HUSAR, Al., Izvoarele artei, Meridiane, București, 1988 HUSTACHE, P. A., Destins des femmes dans le român populaire en France et en Angleterre (1837-1867
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
între cele trei fiice. Protagonistul nu-și pulverizează aici doar fundamentul puterii, dar organizează și un veritabil spectacol al declarațiilor siropoase, în urma cărora ia decizii pripite și iresponsabile. Mai precis, își cheamă cele trei fiice Regan, Goneril și Cordelia în fața curtenilor și a oficialităților medievale, rugîndu-le să-i descrie, în cuvinte, dragostea lor pentru el (aceste e criteriul unic după care Lear vrea să împartă regatul, arătîndu-și disponibilitatea de a fi generos cu progenitura mai abilă discursiv). Supușii sînt uimiți de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]