803 matches
-
încă de la nașterea lui, pe Vasile Stancu, fiul nedeclarat al bucătăresei, acum student, ziarist și periculos „socialistru”, fiica doamnei Angèle Mischianu, „amazoana” Roxane, e cucerită de acesta înainte de a-l vedea. Tânărul e râvnit și de gazda lui, o fostă curtezană. Discursurile rostite la adunările socialiste atrag și admirația nemărturisită a unei muncitoare, Firina, întreținuta unui avocat în vârstă. Deși îndrăgostită de unul de seama ei, Ionel Frumosul, femeia îl urmărește pe fascinantul orator, care nu o cunoaște, până la casa lui
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
de negustori foarte bogați. Se spune că următorul convertit, după cei cinci asceți, a fost unul dintre acești negustori pe nume Yasa. Acesta era fiul unui comerciant înstărit din Varanasi. Într-o dimineață, Yasa s-a umplut de dezgust, văzând curtezanele cu care petrecuse cum zac în jurul lui cufundate în somnul greu al beției. S-a îndreptat atunci cu deznădejde către Parcul Cerbilor, unde l-a întâlnit pe Buddha, care i-a vestit cele patru Nobile Adevăruri. Yasa a părăsit lumea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Cellei că MRP telefonase (eu nu aveam la vremea aceea telefon, unde locuiam) să mă invite la premiera de la Brăila a piesei sale Asta-i ciudat. Avea să fie, din nou, o Împrejurare „tipică” MRP. Participa boema pestriță a literaților, curtezanelor, militanților de toate culorile, informatorilor vizibili sau nu. Amical bâlci al deșertăciunilor. Acolo aveam să-l cunosc, Însă, pe Radu Petrescu și să mă bucur astfel În anii următori de benefica sa amiciție cărturărească. Încă mai surprins decât de evenimentul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
debut, se înscrie amăgitor într-o „tematică” tradiționalistă, dezrădăcinarea, exploatată deopotrivă de sămănătoriști și poporaniști. Dar mahalaua, lume la care se vor raporta și I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Eugen Barbu ș.a., precum și victima ei (o fată de la țară ajunsă curtezana cartierului, înrădăcinată, până la autocondamnare, în acest loc sordid) sunt privite fără lirism, într-un „film” cu derulare alertă, cu secvențe abrupte, de o țipătoare concretețe senzorială. Vocea autorului pus pe filosofare sceptică rostește panseuri fals compasive. Cazuistica aceasta se dovedește
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
proces de spiritualizare în cazul terminalilor și care sunt consecințele impresionante cu care se acompaniază uneori. Cercetând palmaresul cazuistic al reputatului psihoterapeut I. Yalom (2009), vom prezenta cazul pilduitor al Paulei, suferindă de un cancer mamar, multiplu metastazat. Devenind o „curtezană a morții”, pacienta, datorită elevației spirituale pe care i-a provocat-o traversarea acestei „golgote”a suferinței, împreună cu psihoterapeutul ei, doctorul Yalom, înființează cel dintâi grup de suport în beneficiul bolnavilor neoplazici, aflați în fază finală. Această premieră care a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
jocul savant al asimetriilor, al efectelor bizare se întâlnește în texte libertine din secolul al XVIII-lea, în care efectul de supriză, anunță plăcerea și conduce la ea. La Mandiargues, ospitalitatea erotică, asociată morții, - un tânăr francez răpit de niște curtezane va asista la punerea în scenă a unei actrițe japoneze - devine spectaculară și interculturală și pune probleme deosebite ca teatralizarea, estetizare și artializarea morții ospitaliere. Nici experiența de oaspete a lui Jean-Jacques Rousseau nu este lipsită de erotism, dar nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
capitol special (în al doilea volum) și totuși nu scapă nici un prilej de a ironiza, nega acel tip de jurnal - criticul o consideră pe autoare victima modei psihanalizei în prima jumătate a secolului. "Sînt scriitor, aș fi preferat să fiu curtezană", scrie Anaïs Nin. Comentariul ironic, dur, al criticului îi urmează imediat: "A reușit cred să fie și una și alta. Cu o mai mare izbîndă în cea de-a doua calitate." Atunci, vine întrebarea legitimă, ce caută această mică scriitoare
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
Nin. Comentariul ironic, dur, al criticului îi urmează imediat: "A reușit cred să fie și una și alta. Cu o mai mare izbîndă în cea de-a doua calitate." Atunci, vine întrebarea legitimă, ce caută această mică scriitoare (și mare curtezană) lîngă Pavese sau Green, studiată separat? Eugen Simion se arată pudic în fața rîndurilor scrise de Nin: "ar rușina și-un rinocer" spune criticul. în alte părți verdictul este dat scurt și la obiect: "nimfomană". Mondenitatea, felul acestei scriitoare de a
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
levitații budiste, nu s-a gîndit să-i facă un monument colegului său Mihai Eminescu, partener legitim de tremol metafizic, și s-a lăsat sedus cu o ușurință atît de suspectă, cu o slăbiciune de refuz acceptabilă doar la o curtezană, de ochiul bulimic al lui Caragiale și de limba lui robespierriană. Poate fi socotită această alăturare Brâncuși-Caragiale, o simplă problemă contractuală, un episod care-i privește exclusiv pe un comanditar și pe un prestator de servicii sau, în spatele banalei întîmplări
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
ambasadorul englez la Paris. Despre Franța va păstra o părere negativă care se va notă în "Notes on Present State of Christendom", scrisă în 1582. Scrie că regele Henric al III-lea pare a fi un om dedicat placerilor, petrecerilor, curtezanelor și dansului, iar Franța o țară profund coruptă, rău administrată, săracă și aproape de ruină. Următorii trei ani vizitează Blois, Poitiers, Tours, Italia și Spania. În timpul călătoriilor sale a studiat limba, dreptul civil și arta guvernării, în timp ce îndeplinea sarcini diplomatice de
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
scrisese versuri, ca un bolnav căruia nu îi mai rămăsese decât tânguirea îndulcită de rimă, asupra căruia stăteau muzele poeziei dictându-i cuvinte potrivite lacrimilor sale. Apropiindu-se, Filosofia strigă dușmănos: „Cine a îngăduit să se apropie de bolnav aceste curtezane de teatru, care nu numai că nu i-ar liniști durerile prin nici un remediu, dar chiar i le-ar mări mai mult cu veninuri dulci?” Filosofia intervine mânioasă alungând Muzele poeziei ca pe niște „curtezane de teatru” și acuzându-le
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
se apropie de bolnav aceste curtezane de teatru, care nu numai că nu i-ar liniști durerile prin nici un remediu, dar chiar i le-ar mări mai mult cu veninuri dulci?” Filosofia intervine mânioasă alungând Muzele poeziei ca pe niște „curtezane de teatru” și acuzându-le că ele nu poartă altceva decât „spinii sterili ai pasiunilor”, ucid rodul bogat al rațiunii și „mințile oamenilor le obișnuiesc cu boala”. Muzele poeziei avuseseră nerușinarea să se apropie tocmai de sufletul ales al lui
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Urcă-te dacă vrei, dar cu condiția ca să nu ți se pară nedrept să te cobori, când rațiunea jocului meu o va cere” - vorbește însăși soarta prin intermediul lor. De oamenii aleși, de cei hrăniți „cu învățături eleatice și academice”, aceste curtezane n-au voie să se apropie . Problema raportului între cultura filosofică și cultura literar-retorică nu este nouă la Boethius, nici măcar la Augustin (care „optase” și el pentru „convertirea la filosofie”, după o îndelungă practicare a retoricii), ci datează din perioada
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
pare că face reclamă la prostituție, după spusele ghizilor turistici din oraș. Constă într-o palmă, o formă vagă de inimă, o urmă de picior și un număr. Acestea indică subtil câți pași trebuie făcuți ca cineva să găsească o curtezană (mâna reprezentând plată). Romanii gravau graffiti în proprii pereți și monumente, iar exemple ale lucrărilor lor există de asemena și în Egipt. Erupția Vezuviului a păstrat graffiti zgâriat pe pereții din Pompeii, și ne oferă o perspectivă directă asupra vieții
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
moștenirile habsburgilor, cea a Casei de Burgundia și moștenirea spaniolă a mamei sale, Carol transcendea frontierele etnice și naționale. Deviza sa a fost "Plus Ultra", „Mai departe”. Carol s-a născut în orașul flamand Ghent în 1500. Cultura și viața curtezană din Țările de Jos burgunde l-au influențat mult la începutul vieții sale. Vorbea cinci limbi : flamandă, germană, spaniolă, franceză și italiană. Vorbea franceza ca limbă maternă și flamanda din copilărie, după care a învățat spaniola la un nivel acceptabil
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
atenieni din vremea sa: a trebuit să învețe muzică, gimnastică și gramatică, adica studiul limbii bazat pe comentarii de texte. Printre maeștrii a căror frecventare ar fi contribuit la formarea gândirii lui Socrate, Maximus din Tyr citează doua femei: , o curtezană, și Diotima din Mantineea, o preoteasă. Despre prima, Platon vorbește în "Menexenos", dar este evidentă ironia lui Socrate atunci când face din ea un profesor de elocință; și Xenofon vorbește de Aspasia în legătură cu Socrate, iar după Eschine, ea l-ar fi
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
Goya , pictura engleză cu William Turner și John Constable, precum și francezii Courbet, Ingres și reprezentanții Școlii de la Barbizon. În 1863, Édouard Manet pictează tabloul intitulat "Olympia", care a provocat un scandal enorm, reprezentând-o pe zeița "Venus" în chip de curtezană. Nu se vorbește încă de impresionism, dar se pot deja întrevedea caracteristicile principale ale acestei mișcări, care îl vor duce în aer liber să picteze faimoasele sale peisaje. Respinse de juriul Salonului Oficial, Manet își va expune picturile, printre care
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
Fondaco dei Tedeschi", tematica să denotă aceeași preocupare cu subiectele esoterice. În "Portretul unei tinere femei", cunoscut în mod tradițional și sub numele de ""Lăură"", datorită ramurilor de laur ce se văd în spatele modelului, artistul a pictat probabil portretul unei curtezane din Veneția. Senzualitatea emanata de tablou întărește această presupunere, mai ales că Giorgione - așa cum notează Văsari - "era un mare iubitor al aventurilor amoroase ("cose d'amore")". După majoritatea istoricilor de artă, tabloul "Concert câmpenesc" (""Concerto campestre"") realizat între anii 1508
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
au deținut diferite funcții pe insulă. Herodot ("Istorii" II) poveștește pe larg despre o aventură sentimentală a lui Caraxos în Egipt, la Naucratis, unde, sosit cu o încărcătură de mărfuri din Lesbos, era gata să se ruineze pentru o preafrumoasă curtezană, Doricha. Într-un lung poem, plin de admonestări, din care s-au păstrat câteva rânduri, Sapho își îndeamnă fratele să revină pe calea cea bună. Cu privire la viața intimă a poetei părerile sunt împărțite. Notița biografică din lexiconul bizantin "Suda" susține
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
decât curiozitatea elocventului".”)</poem> Adică, e de preferat a se evita retorica pompoasă și exprimarea forțată și cultă, pentru ca poezia să poată apărea ca sinceră, autentică și spontană; obiectivul poeziei este să fie „auzită”, este comunicarea sentimentelor, nu stârnirea admirației curtezane. Astfel, Garcilaso preferă tonul intim, personal și confidențial în poezie, față de retorica și pompa tonurilor marțiale sau culta exhibiție curtezană a ingeniului, punând în acest fel prima piatră a unui curent liric hispanic care va ajunge până în lirica lui Bécquer
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
să poată apărea ca sinceră, autentică și spontană; obiectivul poeziei este să fie „auzită”, este comunicarea sentimentelor, nu stârnirea admirației curtezane. Astfel, Garcilaso preferă tonul intim, personal și confidențial în poezie, față de retorica și pompa tonurilor marțiale sau culta exhibiție curtezană a ingeniului, punând în acest fel prima piatră a unui curent liric hispanic care va ajunge până în lirica lui Bécquer. Stilul lui Garcilaso este unul foarte caracteristic : este preocupat în mod special de muzicalitatea versurilor, folosind aliterația și un ritm
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
Nonant, nu departe de orașul Bayeux din Franța), care a fugit de acasă la vârsta de 13 ani. Ajunsă la Paris fără bani, a început să practice prostituția. La 18 ani devenise deja cunoscută ca una din cele mai scumpe curtezane (care în limba italiană se numește "traviata"). Spre a scăpa de urmărirea familiei, și-a schimbat numele de fată în Marie-Duplessis. În această perioadă, l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas-fiul (1824 - 1895), care s-a îndrăgostit de ea și
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
moștenire o moșie. Vecinii săi, însă, nu recunoșteau însă legitimitatea actului de cumpărare, dar tribunalul nu avea să dea o sentință definitivă decât după moartea poetului, pe care îl va moșteni nepotul său Pedro Alderete. Ajuns astfel departe de intrigile curtezane, singur cu conștiința sa, Quevedo va scrie unele din cele mai valoroase poezii ale sale, cum ar fi „"Retirado a la paz de estos desiertos"...” („"Retras în pacea acestui deșert"...”) și va renunța treptat la vechile sale ambiții de mărire
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
stilului și că de multe ori el se amuză pe seama oamenilor simpli, nu a nobililor, cum avusese în timpul său curajul să o facă Juan de Tassis y Peralta, Conte de Villamediana, de exemplu. Quevedo a cultivat de asemenea o lirică curtezană subtilă, realizând o operă inspirată în „"Il canzoniere"” de Petrarca, cu aceeași temă, același stil și atingând perfecțiunea în realizare tehnică. Opera este construită în jurul unei figuri feminine, Lisi, care nu trebuie însă identificată cu o femeie reală, ci cu
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
estetică realistă în comedii, în timp ce comediile de „mantie și spadă” aveau succes la popor datorită figurii „glumețului” (în general un servitor care se remarcă datorită spiritului sau). Tendinței spre realismul adresat poporului i s-a opus tendința religioasă, nobiliara și curtezana a barocului, care a adus cu sine importante inovații estetice. Limbajului clar și popular al secolului al XVI-lea, castilianei vii, creatoare și efervescente a lui Bernal Díaz del Castillo sau a Sfintei Teresa („"lipsită de afectare, scriu precum vorbesc
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]