1,338 matches
-
fizic. Cum zic, Stșendhalț era un bolnav, atât vroiam să arăt în articolul meu de acum; pentru celășlațlt, care vine, rămâne de arătat consecințele acestei boli în activitatea pur literară. Recenziei d șumițtale. despre Lovinescu nu-i găsesc decât un cusur: e prea blândă în ton față de o producție care pare remarcabilă prin șarlatania literară și lichelismul politic din care a ieșit. Pentru întâia oară, după multă, multă vreme, aud ceva bun de la d șumneațta: vorbești de liniște, și îmi pare
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
încheind, să spunem, cu sălile de teatru și de cinema, golurile sînt, contrar așteptărilor, în cea de astăzi" ( p. 244). Dincolo de informațiile și comparațiile foarte interesante pe care le conține, Întoarcere în Bucureștiul interbelic este o carte de suflet. Fără cusur, stilistic vorbind, scrisul Ioanei Pârvulescu are certe valențe simpatetice. Așa se face că la sfîrșitul lecturii cititorul are nu doar o foarte clară idee despre realitatea politică, socială, culturală, economică a Bucureștiului interbelic, dar și sufletul plin de emoția descoperirii
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
fost cazul altora. Când, în caleașca de stații lungi, țarina Ecaterina (cea Mare!) gonea furtunos prin ceea ce, cu ifose, numea Taurida, descurcărețul Potiomkin îi arăta sate și orășele, viu colorate și pestriț populate de toate semințiile imperiului, al căror unic cusur era că toate casele de-a lungul șoselei - altele nu erau - aveau un singur perete. Folosind aceeași droașcă, împăratul Iosif al II-lea, poftit să participe la punerea pietrei fundamentale a unei catedrale - a mântuirii? -, nota că împărăteasa pusese prima
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
unora dintre fotografiile care ilustrează volumul, altele fiind împrumutate de Societatea istorică din Chicago. Nu știm cât de bun este scriitorul Brik. Hemon, însă, a uluit America: a început să scrie și să publice într-o engleză nu doar fără cusur, ci și aforistic expresivă, cu formulări lapidare dar pline de înțelesuri, la numai trei ani după ce începuse să învețe această limbă, întrecân-du-l prin rapiditatea cu care și-a însușit-o până și pe Joseph Conrad (venit nu dinspre bosniaca maternă
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
stilului indirect liber, pe care Aldulescu îl amplifică și-l deturnează după caz. Se pliază pe vocile alunecoase ale unor personaje și mai alunecoase. Nu e omniscient, e numai matur. Are, adică, în plus experiența trecerii timpului și controlul fără cusur al limbajului. Există, în finalul capitolului al douăzecilea, un pasaj care ar suna intolerabil dacă ruptura dintre "omul nou" și vocea povestitorului n-ar fi categorică. Un pasaj care aparent nu trece de nivelul unei filozofii gratuite și caduce, dar
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
în istoria literară, volumele sale întrutotul americane și imaginea sa mediatică de poet, prozator, eseist, om de radio? Chestiunea rămâne deschisă, în orice caz. Oarecum în afara tuturor acestor preliminarii se situează Miracol și catastrofă : redactate direct în limba română (fără cusururi majore, dacă exceptăm câțiva false friends) și deparazitate de vreun fel de tezisme, răspunsurile lui Codrescu se citesc sub o anumită tensiune a atenției și a încântării care le imunizează față de eventuale, vagi, prejudecăți dogmatice. În vreme ce întrebările lui Lazu vin
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
a fost o foarte plăcută surpriză în rolul lui Camacho, căruia i-a imprimat un încântător caracter comic. În schimb, interpretările feminine au fost undeva la jumătatea drumului către o realizare deplină. Mădălina Stoica în Kitri/ Dulcineea a fost fără cusur ca realizare tehnică, dar trebuie să lucreze tot atât de mult pentru a da rolului și interpretarea absolut necesară. Legat de acest rol, aveam în minte strălucirea deplină pe care i-o dăduse, la premiera variantei puse în scenă de Mihai Babușka
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
cele mai apreciate în alte versiuni, cel al dansului țigan din actul trei, interpretat altădată cu strălucire de Valentina Massini, nu a fost nici el pus integral în valoare de interpretarea dată de Camelia Soare. Cine au fost însă fără cusur în rolurile Juanita și Piquilla, prietenelor lui Kitri, au fost cele două japoneze, Rin Okuno și Sena Hidaka, impecabile în variațiile pe care le-au avut de interpretat. Ansamblul de fete al Baletului Operei Naționale București este, în continuare, unul
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
pagini de antologie pe plan artistic (articole apărute în primăvara și vara lui 1946, n. ed.). Totuși cu aceeași sinceritate, trebuie să mărturisesc că oportunitatea publicării acestor articole satirico-destructive, tocmai în momentul actual, când vizații Maniu și Brătianu - cu toate cusururile lor - reprezintă oricum în plan politic stema demnității și intransigenței noastre naționale, mi se pare îndoielnică și ca atare reprobabilă (s.m.). Asta nu înseamnă că Dinu Pillat îl admira mai puțin, că, în curând, ajuns șomer, îi va solicita ajutorul
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
unor Soviany, Marian Drăghici, Mariana Marin, Paul Vinicius ș.a. Atunci când renunță la o prea strictă logică gramaticală, scutindu-și textele de prea multe pronume relative (cinci, în tomberonul) și chiar de locuri comune (ibidem), Florica Madritsch Marin scrie poeme fără cusur, ca de exemplu: ,gara unui oraș îngropat în uitare/ nu vreau să renunț la această imagine/ poate că n-o să știu niciodată/ unde se ascundeau mâinile tale/ când te cuprindea rușinea/ și teama de moarte/ dar drumurile s-au împrăștiat
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
dorințele, băieții nu s-au apropiat de Tina, iar liftierul n-a rezistat succesului și, probabil, și-a pierdut mințile: „am trecut de mult de parter și de treizeci de ani și voi tot / n-ați ajuns” (ce credeți voi). Cusurul cărții: la final, ai senzația că povestea „scrisă cu ojă” a fetei din lift s-a terminat prea repede, că acest roman en croqui ar fi putut continua cu noi istorisiri picante și/sau amuzante. Or el a ajuns la
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
caprele de pe cîmpiile greciei și-i va da să bea lapte din pumnii lui însinguratului homer și-l va ajuta să scrie continuarea odiseei bărbatul care sînt va ridica vulturpoema pe catarg va urla la zei în limba lor fără cusur le va spăla apoi cu umilință înzecită gleznele agere și perucile fără de moarte și cămășile de mătase rătăcite printre pădurile de nouri zburători pe cerurile de deasupra scurt pe doi a venit poate clipa în care fîntînile din adîncime ar
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
originală reviviscență modernă a lumii antice". Cele opt proze din Euridice sunt ambițioase - rescrieri, abordări proprii ale unor teme consacrate și venerabile mituri, ca formă autoimpusă de încercare a puterilor literare. Producție de laborator artistic, s-a spus, executată fără cusur și cu "sânge rece" (I. Vartic), de un autor care și-a propus mai întâi să experimenteze în materie culturală, să facă literatură din ceea ce îi oferă literatura, și doar mai târziu să facă literatură din ceea ce îi oferă viața
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
delimitează de tagmă. Preferă, așadar, să fie un connaisseur, degustător, expert. El întreprinde explorări în continente dilecte, iar dacă unul dintre poeții prețuiți, Victor Felea, bunăoară, declara, în jurnalul lui intim, a-l detesta pe Ilie Constantin, din n enumerate cusururi, acesta, în final de partidă, răspunde cu simpatie. Cum și noi, de acord cu laudele aduse liricii și omului Cezar Baltag, ne bucurăm a-i fi plăcut eseistului versurile ca de descântec: "Cu bice de insomnie/ și cu funii de
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
mine și-am privit pe fereastră lumea din care lipseam, retras în această odaie le fac silă pereților cu creierul meu de putregai, în timp ce afară oamenii trec pe străzi pur și simplu pentru că există străzi și respiră aerul acesta fără cusur al nepăsării universale care-i face prieteni cu pietrele și cu bondarii. Cînd casc mi se umflă venele pe frunte și-mi aduc aminte de mama cum orînduia musafirii la perete după înălțime, e poate o amintire inventată dar le
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
descrie situația lui Mircea Eliade la Paris, unde „Sorbona voia să-l însărcineze cu un curs de specialitatea lui, plătit destul de bine. Din politețe, francezii au întrebat Legația; s-a răspuns că într-adevăr omul e bun scriitor, dar are cusurul că a servit regimurile defuncte și că e fascist... Sorbona a cerut probe, nu afirmări și într-o scrisoare dură au dat peste nas Stoilovului comunist. Acesta n-a mai răspuns. Mircea dă crusurile, dar pe gratis.” „Nădejdile sunt mereu
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
scris extrem de puțin despre acest critic atipic, ținând de o generație anterioară celei împreună cu care s-a impus și față de care a avut o atitudine aproape paternă: le-a acordat o grijulie atenție, conștient fiind de valoarea, dar și de cusururile lor, scriitorilor și îndeosebi criticilor cu douăzeci de ani mai tineri, grație cărora literatura română renăștea după un deceniu și jumătate de dirijism ideologic, și i-a tras totodată de urechi fără tandrețe ca pe niște copii neascultători. Ca unul
Când criticii literari și-au găsit nașul by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/2781_a_4106]
-
Simona Vasilache Ziceți voi cum știți, eu zic cum am apucat". Așa "sting" o polemică personajele (scuzată fie-mi generalizarea...) lui Caragiale. E cusurul lor: într-o "soțietate fără prințipuri" fiecare speculează cum crede cutuma, ca să-și motiveze starea pe loc. Altfel spus, o revoltă a "fondului" neschimbător contra "tezelor" lovinesciene. Lovinescu accepta, la rîndu-i, existența unui "genotip" cultural pe care mediul îl poate
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
ce nu avea?! Pînă și un atelier de tîmplărie, răspîndind un parfum hrănace de scînduri geluite... Ba mai repara și ceasuri! Conducea, de sărbători, o motocicletă cu ataș! În ataș își plasa soția, mult mai tînără ca el. Un insolit cusur: schimba tabla de pe casă, urmuzian, în arșița verii, distrugîndu-mi creierii dedați la elegii! În fața ușii creștea mărul cunoașterii! Pereții exteriori ai casei erau căptușiți cu zorele. Mai era și o grădiniță de flori, invadată de crini, chiar sub fereastra camerei
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
înregistrate în DEX. Sînt mulți termeni în -giu (împrumuturi din turcă sau formații pe teren românesc) cu valoare de epitet depreciativ: scandalagiu, cusurgiu, damblagiu, palavragiu, pomanagiu, chilipirgiu etc.; foarte adesea elementul negativ era deja prezent în cuvîntul de bază (scandal, cusur, dambla etc.), uneori el e fost produs de derivare: fustangiu. În prezent pare mai accentuată valoarea peiorativă a variantei -angiu a sufixului (desprinsă din cuvinte în care baza avea finala -an : bostangiu, cazangiu, toptangiu), prezentă deja la moftangiul descris de
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
care cumpără suflete moarte. Nobilii vegetează. În cel mai bun caz, merg la vânătoare sau petrec. Munca li se pare josnică, iar oamenii harnici, demni de dispreț. Cu aceasta n-am spus totul despre lene, în care țăranii văd un cusur, iar boierii de odinioară, căci în zilele noastre nu mai există, o calitate. Mai este și o lene caracteristică artiștilor. Nu-i făcea Alecsandri elogiul? N-a publicat Victor Felea o carte intitulată Jurnalul unui poet leneș? Despre desele reflecții
Povestea unui om leneș by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4378_a_5703]
-
română, supunîndu-și darurile unei îndeletniciri de pe urma căreia scriitoarea poate ieși în pierdere. Oricum, textul despre Leonardo da Vinci e frumos, informat și viu. Deloc encomiastic, fără a ni-l înfățișa pe Leonardo după detestabila schemă a geniului providențial lipsit de cusururi, studiul Roxanei Melnicu ne pune în fața unui renascentist proteiform și contradictoriu: pe de o parte, cărturar, om de știință, artist, vrăjitor, inventator, mag, inginer, alchimist și spirit ateu; pe de altă parte, analfabet și nehotărît, dislexic și homosexual, neglijent și
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
frîiele în mînă, poate săvîrși deopotrivă gestul nebunesc al unei demisii cu scandal, și pe acela, inutil și crud, al ruinării micii agoniseli domestice a consoartei. Politețea, formă de reținere a afectelor, de strunire a nervilor, n-ar îngădui așa ceva. Cusurul de a fi "măgar, violent și lipsit de manere" se desprinde, deci, păstrînd proporțiile, ca un hybris. Politețea e, tot la Caragiale, armă politică. Hrănindu-se din degenerescența alteia, punctualitatea. Toți trag de timp, sub domnia blajină a lui "trecute
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
reacția primită, mai cu seamă, din partea lui Stăniloaie. Ortodoxia rămâne slab implicată social. E ezitantă, dar totuși angajată „în cultură și în prezent”. Ortodox, cum se recunoaște, publicistul (eseistul) e obiectiv cu ortodoxia românească. Are în ceea ce o privește ușoare cusururi de arătat. „Ortodoxia românească, deși bazată pe o doctrină riguroasă, se manifestă în practică adesea numai prin stări de spirit, atmosferă, misticism difuz, participare pasivă la acte sacrale.” Esența îi este eminamente bună. „Ortodoxia în România are o identitate a
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
am mai văzut și alte mari artiste. Aceeași rezervă poate fi exprimată și pentru Siegfried, în interpretarea lui Artem Shpilevskij, venit de la Teatrul Bolșoi, înalt, frumos și bun tehnician, dar care în primul act era, ca linie, sub nivelul fără cusur al soliștilor Operei, Vlad Toader (Beno) și Valentin Stoica ( prietenul lui Beno), foarte buni tehnic și ei. Și partenerele lui Valentin Stoica, Laura Blică-Toader și Bianca Fota, ca și lebedele mari ( cele două deja amintite plus Adina Tudor și Gabriela
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]