1,641 matches
-
Așa credeam și eu, am replicat. Rămase așezată, foarte țanțoșă, cu genunchii strînși și mîinile Împreunate În poală. M-am Întrebat cum de era cu putință să simți pe cineva atît de departe și totuși să-i poți citi fiecare cută a buzelor. — Am venit fiindcă vreau să-ți demonstrez că greșeai În ce mi-ai spus deunăzi, Daniel. Că am să mă mărit cu Pablo și că, indiferent ce-ai să-mi arăți În seara asta, eu am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dimineață visînd cu ochii deschiși În dosul prăvăliei, tot conjurînd imagini ale Beei. Îi desenam pielea goală sub degete și Îmi Închipuiam că-i savurez din nou răsuflarea de pîine dulce. Mă surprindeam amintindu-mi cu o precizie cartografică toate cutele corpului, lucirea salivei mele pe buzele ei și pe acea linie de puf blond, aproape străveziu, care Îi cobora pe pîntece și la care prietenul Fermín, În conferințele sale improvizate pe tema logisticii trupești, se referea ca la „drumeagul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care ori erau morți, ori se ascunseseră de lume. Mercedes avea un copil de șapte ani, bolnav de distrofie musculară, pe care Îl Întreținea cum putea. N-avea decît treizeci și doi de ani, Însă viața i se citea În cutele de pe piele. În toți acei ani, Mercedes a fost singura persoană căreia m-am simțit tentată să-i povestesc totul, să-mi deschid sufletul În fața ei. Ea a fost cea care mi-a spus că Sanmartí era foarte bun prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bătrânească, cu cerdac de lemn, plăcută și încăpătoare, adăpostește somnul cel dulce de dimineață, al nepoților. Bunicul se trezise din zori și tocmai isprăvise treburile casei. Era un bărbat nu prea înalt, uscățiv, cu părul cărunt, frunte înaltă brăzdată de cute adânci, cu ochi blânzi care trădau înțelepciunea strânsă de-a lungul vieții. Pregătea calul și căruța pentru a pleca în pădure, când cel mai mare dintre nepoți și-a făcut apariția în pragul ușii. Unde pleci, bunicule? La pădure. Ia
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ce-aștepta reformele lui Cuza... Istoria cea veche cu ale ei momente, Biserici, catedrale, tradiții strămoșești, Faptul de vitejie înscris pe monumente, Ozana care curge, pe lângă Humulești... Balada Mioriței cântată sus pe munte, Vioara fermecată din mâna lui Enescu Și cuta ce-ți apare, fără să vrei, pe frunte, Când în apus de soare, îți cântă Porumbescu... Colțul căzut din stâncă și stropul cel de apă, Nisipul de pe albii, bobul născut din tină, Ramul bătut de vânturi și cerbul ce se-
CE-I ?ARA? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83762_a_85087]
-
bine, fără machiaj, cu fața proaspătă, atât de naturală, - de ce nu-ți faci tu timp să Încerci să recapeți asta?“ Îl ascultam și știam că are dreptate - când nasturele unicei mele perechi de Sevens se cuibărise atât de bine printre cutele stomacului meu gras Încât devenise imposibil de localizat, era greu să neg că se adunaseră câteva kilograme. Faptul că șomajul m-a făcut să slăbesc era grăitor. Pielea mea era mai curată, ochii mai strălucitori și, pentru prima oară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fost grea. Nu este bine să fii stăpânit de grijile de mâine. Și binele și răul trec ca valul apelor de munte, Dumnezeu te apără și te întărește când te rogi Lui. Ne despărțim copleșiți de amărăciunea momentului, păstrând în cutele sufletului amintiri și speranțe. Eu, în toamna anului 1942, am fost încorporat la armată. Am străbătut hăuri, zări însângerate, 23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din apus, mereu urmărit de Siguranța Statului, izolat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
din această toamnă. Deși Vlad vorbise pe un ton potolit, Oană simți furia din spatele cuvintelor. Vlad se schimbase mult În anii de temniță. Devenise parcă mai voinic, trupul Îi era puțin mai greoi, iar fața avea trăsături mai dure, cu cute adânci pe frunte. Ochii verzi Îi rămăseseră vioi și neliniștiți, ca ai unui animal de pradă. Avea părul aproape pînă la umeri, dar Încărunțise. Rezistase În toți acești ani de așteptare fără să-și piardă mințile și fără să renunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
primul În sală. Pe chipul lui Ștefănel nu se citea nici o surpriză și nici o emoție În fața celui mai puternic om dintr-o mare parte a lumii. Sultanul trecuse de cincizeci de ani. Avea o față lungă, ușor obosită, cu o cută care Îi brăzda obrazul drept. Ochii mici și negri iscodeau chipul tânărului necunoscut care Îi anihilase pe Cei Patru. Se vedea că era contrariat, dacă nu chiar nervos de această schimbare, care se petrecuse independent de voința lui și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alteori era noapte, dar torțe luminau zăpada din apropiere, făcând-o să scânteieze În mii de mici diamante. O dată văzu deasupra lui chipul unui necunoscut cu un turban turcesc, de culoare galbenă. Era un chip aspru, sever, nebărbierit, cu o cută adâncă de-a latul frunții. Deschise iarăși ochii și nu mai era nici un chip, era doar cerul, de un albastru intens. Apoi Începu să simtă frigul. Și apoi Începu să simtă durerea. După un timp pe care nu-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
călăreț care Își biciuia calul Într-un galop sălbatic. În aceeași clipă, de pe malul ungar al Dunării se auzi un sunet scurt de corn. Sosise un mesaj urgent prin rețeaua de informații a Apărătorilor. Alexandru privi spre Amir și văzu cuta de neliniște de pe fruntea mongolului. Călărețul se apropia cu repeziciune. Peste Dunăre, un mesager al Apărătorilor traversa Dunărea Înapoi. Solul Cuceritorilor ajunse primul, sări din șa și Îngenunche În fața lui Amir. - Am vești, stăpâne! - Spune! zise, scurt, Amir. Te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
permanentă, lingușitoare din fire, tocmai pe placul bolnavei. In schimb, leneșă, cochetă, nu aducea nici un ajutor gospodăriei, dimpotrivă, complica lucrurile, pretențioasă și cu nenumărate mici manii. Se iveau dificultăți permanente pentru spălatul, călcatul, plisatul lingeriei, rochiilor, care nu sufereau o cută. Hallipa în tăcere, dar plictisit, primea toate reclamațiile ei și ale personalului și, avîncl nevoie de toți, căuta a stabili pace. De altfel, prezența Elizei nu-1 ușura prea mult. Lenora se arăta tot neliniștită când lipsea și de îndată ce venea tot
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu lanțurile de ceasornic și brățăriie, cu pieptănăturile ticluite și cu aerul acela sperios. Mâinile, firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-un rotocol de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care Rolls giuvaergiul oferise acum 1.500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe peretele exterior? — Ce fel de copil mi-au adus? se văicărește Khwaja-sara. De ce trebuie să fac eu totul? Se apleacă, încercând să găsească pe dibuite o pungă mică de sub faldurile îmbrăcăminții sale. Afundându-se din ce în ce printre cutele șalului negru enorm, încetează din nou să mai fie bărbat sau femeie, de parcă genul s-ar fi retras undeva într-un plan secund al existenței, lăsând în urmă o creatură neutră, nedeslușită. Pran se întreabă dacă Khwaja-sara poate deveni invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dea lecții la toate materiile pe bani puțini ori pe mâncare cui voia să-și vadă odrasla mai răsărită prin cataloage. Oamenii Îi arătau Încredere, că părea hotărât și pus pe treabă: avea privirea Întunecată, sprâncenele Încruntate și cu o cută Între ele, vorba cumpănită și apăsată, pantofii văscuiți, dungă la pantalon, cuvinte alese, ce să mai una-alta - om dintr-o bucată, domnule! Azi așa, mâine așa, prin odăița În care ședea cu chirie se perindau o grămadă de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
obțină bani buni pe ele prin târgurile, bâlciurile și oboarele ce se țineau În jurul marelui oraș. În acea după-amiază, Cap de Șobolan trecuse pârleazul către Valea Puțului, mergea liniștit printre buruienile Înalte, cu o țigară aprinsă În gură, cu două cute adâncite Între sprâncene, semn că era muncit pe dinăuntru sau că dorea cu tot dinadinsul să pară serios, ca atunci când - ca să râdă apoi de el pe ascuns - dracii de copii de prin vecini Îl rugau să le spună cum deosebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin care-și manifesta maxima neplăcere. — Păi cum, Senior Hideyoshi. Nu dumneata ești persoana care a solicitat prezența Seniorului Samboshi? Zău că n-am idee, dar... Nu te înșeli. Eu am susținut-o, din necesitate. — Din necesitate? Katsuie își netezi cutele kimonoului. Era încă înainte de ora amiezei, așa că arșița încă nu devenise prea apăsătoare dar, din cauza grosimii hainelor și a iritației de piele, se simțea extrem de incomod. Așa ceva ar fi putut părea un fleac, dar îi influența tonul vocii și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
M-a implorat doar să-i tai capul. Dacă ăsta a fost singurul lui răspuns, ar fi o lipsă de compasiune din partea noastră să mai insistăm. Hideyoshi părea să fi renunțat la ideea de a-l convinge pe Genba, iar cutele de pe față îi dispărură, dintr-o dată. — Știu ce speraserăți, stăpâne, dar teamă mi-e că n-am fost un mesager prea competent. — Nu e nevoie să te scuzi, îl consolă Hideyoshi. Chiar dacă Genba e prizonier, nu se va pleca în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că suntem în și mai mare siguranță. Lipsa de confort nu era un impediment. Locurile străine în care trăiam ne-au devenit din ce în ce mai cunoscute, mai familiare și fiecare din noi simțea că aceasta este starea normală. Cunoșteam la perfecție orice cută de teren, orice tufă vegetală sau grupuri de pomi aflați în vecinătatea noastră. Nu uit că, în ultima zi a lunii mai, Ghiță al meu mi-a spus că rămâne la cort pentru a spăla rufele noastre. - Bine, Ghiță, spor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
va tăia respirația. Să nu renunți. Trupul meu te veghează doar pentru a te obliga să-mi privești aura arhanghelică pictată de păduri pe deasupra petalelor mele ascuțite... -Privește ochiul de gheață care mi se odihnește pe frunte! Îți poți netezi cutele sufletului în oglinda ochiului veșnic deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri aceeași lacrimă albastră a sufletului nostru, prăvălită într-un ecou răsunător din universul vorbelor regăsite în sipetul îmbătrânit. Lacrima e cristalină și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, răvașele de dragoste netrimise vreodată, pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea mult. Se lăsa o clipă spre ea, ca o pâlpâire ușoară deasupra sufletului, doar atât încât să îi vadă cutele acelea, adânc săpate de o cuminte așteptare. Apoi, vanitos din fire, își lua răcoarea de pe tâmplele ei arzânde, îndreptându-și trupul zidit cu mare migală spre alte femei cărora le închina viața lui searbădă, cu acel "ceva" sălbatic în privirile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu mine am decis să ne abținem să tragem vreo concluzie înainte de a vedea dacă și al patrulea membru al găștii pățește același lucru. îEi, hai, puțină încredere...) N-a trecut mult timp, și l-am văzut pe Johnno la Cute Hoor. Numai că Johnno a stat pe scaun ore întregi, încât Brigit și cu mine ajunseserăm să credem că n-o să se mai ridice niciodată să-i vedem fundul. Și cum am tras de berea aia din care beam amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu Luke sau cu oricare din prietenii lui era de-a dreptul caraghioasă. Ba chiar de neimaginat. Dar ce știam eu pe atunci... Seara cu pricina a venit cam la o lună după Marea Distracție cu tipii din Mayo de la Cute Hoor. Brigit și cu mine ne duceam - sau mai degrabă dădeam buzna, ca să fiu sinceră - la o petrecere la Rickshaw Rooms. Ne chinuiserăm teribil să ne compunem o imagine sexy, fiindcă, așa cum se întâmpla de fiecare dată când mergeam undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la New York. Și odată ajuns acolo, o să-l caut pe Luke ăla și-o să-l pun la punct. Ochii mi s-au încețoșat și-am început să fantazez. Mă vedeam întorcându-mă în New York, la brațul lui Chris, mergând la Cute Hoor împreună cu el, iubindu-ne la nebunie. Chris depășind pragul emoțional al unui copil de doisprezece ani. Amândoi dorindu-ne să ne distrăm. Mă vedeam împreună cu el: un cuplu superb, doi oameni teribil de potriviți. Normal că aveam să mințim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ales și am fost nevoită să cooptez câțiva prieteni, un grup atent selecționat, care să-mi dea o mână de ajutor pe parcursul cercetărilor. Dar nici așa n-am avut mai mult noroc. Dacă îl întâlneam pe, să zicem, Ed, la Cute Hoor, iar el îmi spunea că-l văzuse pe Luke, cu zece minute înainte, la Tadgh’s Boghole, iar eu și Brigit ne repezeam cu viteza luminii până la Boghole, când ajungeam acolo nu mai găseam decât un pahar gol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]