805 matches
-
de altă parte, existau o serie de alte funcții cărora nu li se putea acorda încă o localizare anatomică. Funcționarea primei părți a fost localizată anatomic la nivelul centrilor din măduva spinării; în ceea ce privește cea de a doua parte, el a cutezat să o situeze la nivelul etajelor superioare din creier. Ipoteza schemei lui Hall a fost considerată relevantă și clară și s-a impus în timp în fața numeroaselor contraargumente de diferite feluri. Cel care a încercat să facă din concepția reflexologică
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
nivelul structurilor cerebrale, o seamă de funcții, cum sunt memoria, inteligența ș.a. Desigur, ideea apare a fi mai veche și ar corespunde acelei încercări de a pune pe seama structurilor centrale ale creierului funcții psihice altfel generale, generice. Gall însă a cutezat pentru prima dată să localizeze pe suprafața masei creierului unele din aceste forțe spirituale și aptitudini psihice generale, așa cum erau ele cunoscute în psihologia aptitudinilor de atunci. Ipoteza lui Gall, considerată atractivă, a fost preluată de numeroși cercetători care, din
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
leoparzii în poziție verticală ce poartă coroane pe cap și țin în gheare un fel de băț sub forma literei P. Ne spune textul canonic iudeo-creștin că șarpele a dat puterea sa fiarei ca să poată stăpîni toată lumea și nimeni nu cuteza a se împotrivi. Ori sigiliul amintit arată tocmai puterea divinității reprezen- tată prin cele două animale pe care le hulea cu atîta înverșunare născocitorul Ioan și toți cei care credeau în Făcă-Tora. În bătălia împăratului Constantin purtată în anul 324
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
făcut ca să-și ascundă fața ca să nu Vă audă. Căci mâinile voastre sunt pline de sânge și degetele voastre de nelegiuiri.”. Vreți să fiți ascultați? Trăiți în sfințenie! Țineți poruncile! împliniți cuvintele evangheliei Mântuitorului! în acest caz, nici nu veți cuteza a cere lucruri necuviincioase, nici vistierul bunătăților nu vă va refuza. „Atunci Mă vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga și El va zice: Iată-Mă!”. Bine a zis cineva, că rugăciunea nu înseamnă a chema pompierii la vreme
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să se poată face întâia oară părtaș cu Cel Care este nestrămutat și Neschimbat, încât să-l pot chema Tată!” Ce suflet se cuvine să aibă cel ce zice Tată? Cum ar trebui să-ți fie conștiința pentru a putea cuteza să numești Ființa dumnezeiască Tată! Noi, cei care, iubim banii, dorim sau avem lux, ne place slava lumească, ne împlinim poftele, vrem să îl numin Tată! De aceea, când ne rugăm, Domnul ne poruncește de fapt să ne asemănăm Tatălui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
voință bună de la Domnul, dându-ni-se voie când ne rugăm, când venim înaintea lui Dumnezeu, să-L numim Tată, socotindu-ne pe noi fiii lui Dumnezeu, după cum și Hristos este Fiul lui Dumnezeu! Nimeni dintre noi n-ar fi cutezat să-I spună astfel, la rugăciune dacă El însuși nu ne-ar fi îngăduit să ne rugăm așa.” Primul cuvânt pe care îl rostește omul cel nou, renăscut, reunit cu Dumnezeu prin harul Său, este cuvântul Tată. Aceasta pentru că a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
îi va aduce un statut social, dar îi va răpi libertatea, pe care o simte ca făcând parte din ființa sa. Prinsă între acești doi poli opuși, între aspirație și teamă, între dorință și repulsie, Catherine șovăie, pendulează mereu: ar cuteza dar nu cutează, ar vrea dar nu vrea, inițiază aventuri din care se simte curând "silită să se smulgă". Rezistă ispitelor, iar apoi se condamnă că le-a rezistat. Vreme îndelungată, universul ocrotit al copilăriei o cruță pe Catherine de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se va mai ivi niciodată 196... "Orice... dar asta nu" Înainte de acest sfârșit al inocenței însă, înaintea acestei basculări în timp și în maturitate, mai există o ultimă limită a flirtului, o ultimă frontieră pe care unii foarte puțini au cutezat s-o exploreze. Un mod, o artă, aproape, de a merge, ca un echilibrist, pe un fir întins care separă inocența de cunoaștere. Un fel de a merge aproape "până la capăt", de a se aventura până la marginea extremă a relației
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu începuturi de căsnicie, că așa erau atunci unele pelicule, dulci provocatoare, după ce am ieșit de la spectacol, cu toate că mă socoteam a fi îndrăzneț, de data aceasta m-a m dovedit un mare timid. Rușinos, mi-am dezvăluit gândul și am cutezat: —Lenuțo, știi ceva, aș vrea să ne căsătorim... Asta sunt care mă vezi, dacă mă vrei, mi a răspuns e a, nu mai mult curajoasă. Ce am mai discutat noi atunci, nu mi mai aduc bine aminte, sunt anii trecuți
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
române” Împreună cu oameni ai locului, iar soliștii de bază erau Însăși redactorii Vasile Filip și Grigore Hoarță. Că era dificilă cântarea, ne-o spune tot profesorul, pentru ca, În vremea aceea, pușcăriile României erau Încă pline și cu oameni care mai cutezau să mai cânte fie ,,Trăiască Regele” fie ,,Deșteaptă-te române”, interzise iar eventualii făptași condamnați, dar punându-li-se În sarcina fapte de drept comun. ,,...Ne puteam pomeni În orice clipă cu cine știe ce reacție dură a oamenilor stăpânirii. Dar nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o aduseseră fugarii din Răsărit, mânați din urmă de tăvălugul războinicilor lui Mahomed. Nimeni nu știa ce e și cum se numește. Dar era cumplită și fără iertare. Bolnavii erau aruncați departe, dincolo de zidurile orașului și nici măcar rudele nu mai cutezau să se apropie de ei. Mureau acolo ca niște sălbăticiuni, și gunoieri plătiți Împărătește pentru această treabă ingrată Încărcau hoiturile Învinețite În căruțe și le Îngropau Într-un loc pustiu, al cărui nume stârnea fiori. Când fața frumoasă a lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
averile lor... și cine să urce atunci pe tron? Ginerele, cine altul! Dacă n-ar fi Adelheid atât de arogantă! Bastarda! Ce-și Închipuie, că e mai bună ca noi? O să fie surprinsă de ce-o să se Întâmple dacă va cuteza să respingă un cavaler de neam bun și să-l facă de batjocura celorlalți... Mai Întâi, așa cum se cuvenea pentru rangul lui, o copleși cu galanterii. Plăti trubaduri să-i cânte frumusețea, la turnire Îi purtă culorile și-i Închină
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vom elibera din robia rușinoasă. Nădăjduim că nu e moartă. Dar atunci răzbunarea noastră va fi groaznică.“ Totuși, nu cred să fie așa. O persoană de rang Înalt ca ea nu poate să dispară așa, fără urmă. Nimeni nu va cuteza să ridice mâna asupra ei. Mai degrabă mă tem de vreo intrigă politică. Oricum, cunoaștem toți izbucnirile de mânie ale fratelui meu. Ceea ce nu face lucrurile mai simple... Părintelui Bernhard Îi plăcea să vorbească și se pregătea să mai povestească
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a dăruit toată valea, până la mânăstirea Sfântul Trudpert. Deci la el o ascunde Eglord pe nepoata mea? și el e un trădător! Oh, va plăti scump ticălosul de pe Stouff! Ca și ceilalți trădători care fac tagma cavalerilor de rușine! — Stăpâne, cuteză iarăși cerșetorul, am mai aflat ceva. După cum știi, oamenii noștri au cutreierat noaptea tre cută tot ținutul, călare sau pe jos, cum a putut fiecare, și și-au Întrebat toți ortacii. Din nenorocire se mai Întâmplă ceva ciudat. Adineauri s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nimic... și acum și primejdia asta... Doamne, ce i s-a Întâmplat? Mișcat la culme, tânărul duce Încercă s-o liniștească, explicându-i că se teme mai ales pentru ziua de mâine și că, orice ar fi, nimeni n-ar cuteza să se atingă de stăpân. — Nădăjduiesc, dragă cumnată, că Îngrijorarea noastră este de prisos. Oricum, nu pot lăsa lucrurile În voia lor. Plec cu cavalerii noștri să-l căutăm. Poate are nevoie de ajutor. Poate că n-are și ne
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Zähringer. Așa că Își spuse: „De ce el, și nu eu? Mai ales acum, când nu mă așteaptă decât fuga sau moartea. Conrad, acest câine blestemat, nu va avea nici o milă dacă mă va prinde, și nici Împăratul, nici altcineva n-ar cuteza să pună o vorbă pentru mine. Pe când dacă aș fi soțul domniței Adelheid... Ehei, alta ar fi socoteala. Conrad n-ar Îndrăzni să Înfiereze În public o rubedenie, mai mult, pe soțul singurei sale nepoate, unica fiică a lui Bertold
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gât avea o tăietură adâncă ce aproape Îi retezase capul. — și-a scos coiful pentru că se sufoca și atunci i-au retezat beregata, șopti Îngrozit careva. Cutremurat, Bodo Își uită slăbiciunea și răspunse tot În șoaptă: —Un singur om putea cuteza să facă asta... Adalbrecht nu și-ar fi dezvăluit oricui taina... Eglord, Eglord, ți-ai ucis ultimul prieten! Doamne Sfinte, strigă el Îngrozit, Înseamnă că Eglord a fugit. A scăpat. A fugit Înainte să ajungem noi aici. și și-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
constituie un adevărat cocteil Molotov în lupta pentru cucerirea cititorului". Din păcate, din spațiul, literar și nu numai, din care descind eu cocteilul Molotov nu e doar o metaforă... În special "cocteilul" politic, cu odiosul pact Ribentrop-Molotov... A.B.Ați cuteza să faceți o despicare de ape dintre literatura care se scria în Basarabia acum un sfert de veac și cea din prezent? Ați putea releva niște deosebiri, particularități? Într-o anumită măsură, diferențele le vede "cu ochiul liber" cel care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ziarul vorbea despre cei cinci ani de când democrații dlui Fl. Lupu „au pus mâna pe Centrală”; despre adunarea preoților români pentru o organizare mai sistematică a lor, despre gazeta Freielhareazeitung care „s-a năpustit asupra dlui inspector Simionovici pentru că a cutezat să fie în afacerea decretării noilor inspectori școlari districtuali de altă socoteală decât alții”, cu rubrici de informații diverse, revista politică, știri mărunte, invitare la abonamente dar și la colaborare pentru scoaterea ziarului, plus ceva reclamă comercială. Ziarul următor (13
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
e bărbat; oare poate să fie voia lui Dumnezeu: ca preoții să surpe sau măcar să știrbească legea fundamentală a lui Dumnezeu, adică legea: „nu-i bine să fie bărbatul singur” și „creșteți și vă înmulțiți?” Cât privește recăsătorirea preoților, aș cuteza să-i întreb pe aderenții necăsătoriei preoților: „n-au întins ei nicicând mâinile lor după femei străine?” Dacă da, atunci se potrivesc minunat la dânșii cuvintele Mântuitorului: „Fățarnicilor!, strecurați țânțarul și înghițiți cămila.” (nr.16/28 august, 1908, pagina 12
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Sorbea câteva pahare de vin și nici măcar nu se amețea. „Pe ce cale s-o mai iei, când le-ai făcut pe toate ?“, se întreba. Ce alegeri să faci, când ai ajuns într-un punct la care nimeni nu a cutezat nici să viseze, neavând niciun model după care să te ghidezi ? Nimeni nu i-a spus despre asta, despre momentul după ce cucerești tot publicul și ai lumea la picioare, după ce ajungi să fii cel mai bun, momentul după ce ai scris
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu sau Liviu Rebreanu și... câțiva autori englezi de-a doua mână, la modă atunci, dar și Stendhal, e drept, și Balzac. Dar... la Balzac și mai ales la uriașa sa putere de creație și construcție nu cutezam să ridic ochii! Balzac e, de altfel, dominant și unic - chiar printre cei mari! -, prin acea „ambiție”, acel orgoliu supradimensionat în cazul lui, orgoliu de care a râs chiar și Papa literaturii franceze a secolului al XIX-lea, Saint-Beuve, acela
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Pester, între vii, mai în margine de drum. ...ci o Eugeniță Costea așa cum ași interpreta-o eu. Ași îndrăzni chiar să susțin că aceasta din urmă ar fi mai interesantă pentru că n-ar fi mai adevărată. După lungi discuții am cutezat să scriu așa ceva și am rămas împovărat de mustrările tuturor. Discuție asupra ochilor și fizionomiei Eugeniței. Pe cât știu eu avea ochi negri. Se pare că nu. Dar eu susțiu că are ochi negri și era așa și așa etc. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru vorbiri triviale. Poate fi găsit un motiv artistic în asemenea transcripții care nu sunt totuși transcripții literare? E o îndeletnicire puerilă pe care copiii de la școalele elementare o săvârșesc cu creta pe ziduri ca să dovedească lumii importanța lor. Ar cuteza unii din acești matatori virili ai expresiilor tari, într-o adunare la Academie, la Ateneu, ori în familie față de soțiile și copilele, mamele și surorile lor să rostească vorbele pe care le adresează poporului român și tuturor popoarelor lumii? Atari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rău că mustrarea mea atinge pe unii dintre scriitorii noștri tineri cei mai de talent. E vorba de transcrierea, frecventă astăzi, a înjurăturilor. Acest entuziasm pentru vocabulele rușinoase ar trebui răcorit. Pare a fi un fel de impotență artistică. Ar cuteza oare acești matadori virili să rostească într-o adunare la Academie, la Ateneu, ori în familie, față de copilele, surorile și mamele lor asemenea expresii? Atari repetiții fastidioase vor fi fiind oare singurele lor resurse pentru a-și agrementa stilul? S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]