821 matches
-
cuvintele cântecului: Cutezați, o, voi, a urca oare Inaccesibilul munte numit Kâf? îi doboară pe toți cu a sa vâltoare, Voința cea tare o preschimbă-n praf, Vorbele sunt prea mici să-l cuprindă, Râsul dispare - pentru mulți epitaf, Nu cutezați a urca, o, voi, Inaccesibilul munte numit Kâf. Cândva, mai apoi, toți îl vom urca, mai apoi. Când se trezește, omul cere adăpost și, fiindcă un bordel este un loc de refugiu, i se oferă adăpost. Și mâncare. Și haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu speriase moartea nevestei, dar pe el îl îngrozise în schimb un pasdar apărut dimineața, ca să-i spună cum s-o îngroape: — Nu o s-o duci înapoi, în Yazd, ci direct la Zahra. — Dar e zartoshtă, nu s-a convertit, cutezase să îi spună. — Cui îi pasă? îi spusese răstit. În Iran e o singură religie bună. Poți să-ți chemi aici mazdeenii, dacă au cu ce să ajungă, dar ai s-o îngropi ca șiită. Tu te-ai dat Profetului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ținea să-ți schimbe ideile. Îi era de ajuns să dovedească tuturor că nici tu nu îndrăznești să spui ce crezi. În clipa aceea mulți oameni și-au spus, probabil, că nu mai puteau spera nimic " Dacă Galilei n-a cutezat, având probe clare că pământul se învîrtește, cum o s-o facem noi?" Așa că abjurarea ta a pus multor guri o pavăză. Și mai e ceva, Galilei. ― Uită-te mai bine cum își arde vara parfumurile. Ea e convingătoare fără patos
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
altora. Oamenii au așteptat, de aceea, de la tine mai mult decât au cerut de la ei. Trebuie să înțelegi asta. Voiau să faci tu ceea ce nu îndrăznesc ei. Și nu-ți ascund că eu însumi sunt în aceeași situație. N-am cutezat niciodată să mă ridic împotriva Inchiziției. Dimpotrivă, într-un fel, am slujit-o. ― Cum? ― N-are importanță. I-am detestat pe inchizitori în tăcere, fără să o arăt. M-am mărginit să cârtesc în șoaptă și unele lucruri n-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
spunea că avea mână norocoasă și că adusese pe lume mult mai mulți băieți decât fete. Sora mea, Mariam, se născu spre amiază. Taică-meu abia de-i aruncă o privire. Nu mai avea acum ochi decât pentru Salma, care cuteză să-i spună: „Eu n-am să te dezamăgesc!“ Numai că nu era chiar așa de sigură, în pofida rețetelor fără greș ale Sarei și repetatelor ei făgăduieli. Mai ales, fu nevoită să suporte încă două nesfârșite zile de neliniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
indiscrețiilor oaspeților și ale slugilor, simpla menționare a numelor sultanului și al Sorayei aducea pe buzele tuturor injurii și ocări, împingând uneori oamenii până în pragul răzmeriței. Fără a fi nevoiți să se lege direct de Abu-l-Hassan, lucru pe care rareori cutezau să-l facă, unii predicatori din ziua de vineri 1 nu trebuiau decât să defaime corupția, nerușinarea și nelegiuirea pentru ca toți binecredincioșii să știe fără urmă de îndoială cine anume era vizat și să arunce în gura mare strigăte răzvrătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de Anul Nou, în sala Ambasadorilor. Tocmai aflasem crudul adevăr despre Basta de la un tânăr ofițer berber din pază, care avea rude în orașul împresurat. Venea ades să mă vadă la cancelaria statului, și mi se adresase mie căci nu cuteza să i se adreseze direct sultanului, mai cu seamă pentru a-i vesti o nenorocire. L-am condus pe dată în fața lui Boabdil, care l-a invitat să-i dea raportul cu voce scăzută. Aplecat spre urechea ciulită a monarhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și va mai vopsi niciodată părul cu hena, hotărâse el într-un moment de lehamite, și vai de cel care îl întreba din ce motiv: „Atunci când Ziditorul tău te va întreba ce-ai făcut când a fost asediul Granadei, vei cuteza să-I răspunzi că ți-ai cănit părul?“ În fiecare dimineață, la ora muezinului, urca pe acoperișul casei, una dintre cele mai înalte din oraș, nu pentru a-i chema pe credincioși la rugăciune, așa cum o făcuse vreme de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
abia pubere, își acopereau chipul din teamă de Dumnezeu, altele de teama bărbaților, căci se alcătuiseră grupuri de tineri înarmați cu ciomege care îi pofteau pe oameni să facă fapte bune și să fugă de rău. Nici o tavernă nu mai cuteză să-și deschidă ușa, nici măcar pe ascuns. Prostituatele părăsiră orașul în număr mare spre a se duce în tabăra asediatorilor, unde soldații le primiră cum nu se poate mai bine. Librarii sustraseră privirilor lucrările care puneau la îndoială dogmele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe atât de dezlănțuiți, dădeau târcoale pe străzi în căutarea unui vinovat bun de pedeapsă. În jurul orașului împresurat, luptele erau mai rare, mai puțin violente. Călăreții și pedestrașii Granadei, decimați la fiecare dintre ieșirile lor de către artileria castiliană, nu mai cutezau să se aventureze în masă departe de metereze. Se mulțumeau cu mici lovituri în cursul nopții pentru a ataca vreo căprărie dușmană, a șterpeli arme sau a pune mâna pe niscaiva vite, acțiuni temerare, dar fără perspectivă, căci nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără să se mai uite la noi. Era pentru întâia oară când tatăl tău vorbea despre plecarea în pribegie și aș fi vrut să-l întreb mai multe despre decizia lui și despre hotărârile pe care le luase, dar nu cutezam, iar el nu mi-a vorbit decât o singură dată despre acest lucru, a doua zi, ca să-mi spună cu glas scăzut să nu amintesc de problema asta în fața Wardei. În zilele următoare, tunurile și catapultele au rămas tăcute; zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așadar fără să se mai uite înapoi; era scris că aveam să-i ajungem curând din urmă pe drumul risipirii. ANUL SĂRBĂTORII MIHRAJAN 896 de la hegira (23 octombrie 1492 11 octombrie 1493) Niciodată, începând din anul acela, n-am mai cutezat să rostesc în fața tatălui meu cuvântul Mihrajan, atât de tare îl cufunda în cele mai dureroase amintiri. Și niciodată de atunci familia mea nu a mai ținut această sărbătoare. Totul s-a petrecut în a noua zi a lunii sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înseamnă a păcătui de două ori. Îi repeta necontenit tatălui meu acest lucru, fără a izbuti să-l clintească. Singurii ochi care se uită după mine pe străzile Granadei sunt aceia ai oamenilor care n-au plecat. Ce învinuiri ar cuteza ei să-mi aducă? De altfel, ne asigura el, dorința lui cea mai scumpă era să se îndepărteze de acest oraș în care onoarea sa de bărbat fusese călcată în picioare; numai că nu avea să fugă precum un șacal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un clinchet s-ar fi auzit, ci o adevărată salvă de zornăieli, căci tatăl tău îmi dăduse să port sute de dinari, îngrămădiți în zece pungi pântecoase, pe care le agățasem în jurul șoldurilor, convinsă fiind că nici un bărbat n-ar cuteza să scotocească atât de departe. Când trecătorii providențiali ajunseră în dreptul nostru, am văzut că era vorba de un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le povestească în amănunt urzeala căreia îi căzuserăm victime. Tocmai, explică atunci comandantul lor zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pot adresa lui Khâli, el va găsi argumentele care să-l convingă pe tata. — Deschide bine ochii, nu pe tatăl tău trebuie să-l convingi. — Totuși, nu Mariam ar fi cea care ar putea refuza să se mărite! Dacă ar cuteza să scoată fie și un sunet, i-ar rupe oasele! — Rămâne logodnicul! Nu pricepeam. Cu siguranță nu mă deșteptasem bine. — Zeruali? — Da’ cine altcineva, și nu te mai uita la mine cu ochii ăștia! Scoală-te și hai după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părut palidă și fragilă. — Ce se întâmplă în casa asta? Mi se pare că ați plâns amândouă. Lacrimile începură să le curgă din nou; dar Warda își veni în fire imediat: — De două zile e un adevărat iad. Nu mai cutezăm să ieșim pe stradă. Vecinii vin necontenit să mă întrebe dacă e adevărat că... Vocea i se frânse, așa că Mariam a fost cea care a continuat, cu un aer absent: — Întreabă dacă sunt atinsă de boală. Când se spune „boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mânie. Niciodată până atunci nu mă mai simțisem bărbat, niciodată n-o simțisem femeie. Avea treizeci și doi de ani, vârsta de a fi bunică, dar chipul ei n-avea o zbârcitură, iar părul îi era negru corb. Nu mai cutezam să mă mișc, de teamă să nu mă trădez, nici să vorbesc, de teamă să n-o îndepărtez, nici măcar să deschid ochii, de teamă că va trebui să recunosc că eram înlănțuit de unica femeie care îmi era cu strășnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din mintea mea și dintr-a sa! Suveranul și-a dres glasul, pentru a-și ascunde încurcătura. — Ce s-a mai întâmplat cu nefericita aceea? — Un băiat de treabă, hamal, a obținut mâna ei, apoi a fugit împreună, fără a cuteza să mai dea vreo veste, ca și cum ar fi fost niște răufăcători. — Ai vrea să-ți dau pentru ei un permis de liberă trecere? O grațiere? Le va pregăti secretarul meu. — Bunătatea domniei voastre nu cunoaște limite! Să vă dea Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru cel puțin doi ani. Să se ducă în pelerinaj, apoi să se întoarcă pentru o vreme în satul lui de baștină. Toți curtenii ascultau cu lăcomie. În câteva ceasuri, zvonul avea să facă înconjurul orașului. Nimeni nu va mai cuteza să-i dea binețe proscrisului, nimeni nu se va mai încumeta să-i facă vreo vizită și iarba va crește curând pe drumul ce duce la casa lui. Îmi savuram dreapta răzbunare, fără să știu că ea va atrage asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Djenne, din Mali, din Ualata sau din Tombuctu spre Cairo. N-am avut nevoie de mai mult de douăsprezece zile pentru a ajunge, mergând de-a lungul Nigerului, în orașul Gao. Nu avea zid de împrejmuire, dar nici un vrăjmaș nu cuteza să se apropie, atât de mare era renumele suveranului, Askia Mohamed, omul cel mai puternic din ținutul negrilor. Neguțătorii din caravană erau destul de mulțumiți să se oprească acolo. Mi-au explicat că locuitorii din Gao posedau atât de mult aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
găsită pe străzi va fi biciuită în public până la sânge. Șapte grade însemna mai puțin de o jumătate de ceas. M-am uitat în jurul meu. La toate colțurile străzilor nu mai erau decât soldați care priveau cu nervozitate spre asfințit. Necutezând nici să alerg, nici să întreb în ce direcție s-o apuc, de teamă că voi părea suspect, m-am mulțumit să merg de-a lungul fluviului, grăbind pasul și trăgând nădejde că până la urmă casa va fi ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui Avraam ca să-l jertfesc în numele Credinței. Oare nu în lama cuțitului înălțat de Prietenul lui Dumnezeu deasupra unui rug se regăsesc religiile revelate? Această crimă sacră, pe care eu o slăvesc an de an la sărbătoarea Adha, n-am cutezat s-o făptuiesc. Totuși, în anul acela, datoria mi-o poruncea fără înconjur, deoarece, în fața ochilor mei, un imperiu musulman era pe cale să se nască, iar acest copil îl amenința. Într-o zi, Bayazid, fiul lui Aladin, va face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care vestea că se pusese un preț pe capul Iscoditorului. Locuințele noastre au fost puse sub supravegherea poliției. Se aflau acolo zi și noapte agenți care puneau întrebări minuțioase oricărui musafir, astfel că nici prietenii cei mai apropiați nu mai cutezau să se arate alături de rudele proscrisului. De atunci, în fiecare săptămână, se dădea citire unei noi proclamații care îi acuza pe Harun și banda lui că atacaseră un convoi, jefuiseră o caravană, măcelăriseră călătorii. Nu este adevărat! am exclamat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Iar familia ta e în siguranță. Pe deasupra, îți vor fi suportate în întregime cheltuielile și vei fi generos răsplătit. Nu se feri să adauge, cu un zâmbet de pirat în colțul gurii: — Bineînțeles, nici eu, nici însoțitorii mei nu vom cuteza să-i spunem lui Barbă Roșie că ai refuzat. Aveam tot atâta libertate de mișcare ca o păsăruică urmărită de șoim. Neputând dezvălui adevărata cauză a șovăielilor mele fără să trădez taina lui Nur, nu izbuteam să găsesc argumente. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi tânăr. Călătoria pe mare presupune riscuri, desigur, dar fiul meu trebuie să se deprindă cu ele. Dumnezeu este cel care îl va apăra sau îl va face să piară. Era atât de sigură de ea, că n-am mai cutezat să-i discut motivele, preferând s-o iau pe ocolite: — Harun nu va accepta niciodată să plec cu nevastă și copil. Dacă tu dai curs cererii lui, el nu ți-o poate refuza pe a ta. Vorbește cu el, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]