139,825 matches
-
mai mult sau mai puțin reale, cronotopi misterios remanenți ai unei/unor �vieți fără nume". Titlurile poeziilor? Niște sintagme de dânsul inventate ca, cu a lor putere să țină oarecum în jug poemul. O întrebare despre inspirație, da Inspirația, da, da. Multe-am mai trăncănit pe la ore despre asta elevilor și elevelor, copiilor și copilelor ani după ani Barba mi-a încărunțit, dorm tot mai mult și-aș vrea să dorm tot mai puțin Inspirația. Frumusețea. Misterul. Și Altele. Vreau să
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
dorm tot mai puțin Inspirația. Frumusețea. Misterul. Și Altele. Vreau să beau o cafea, o beau Vreau să scriu o poezea, o scriu Mi-aduc numaidecât aminte de metafore, de comparații: turturelele-n parc pe ramuri încă neînverzite - niște lindeni Da. Și credința, și coerența principiile, dreapta măsură - pe la ore, ani după ani, copiilor, copilelor Aș vrea să dorm tot mai puțin" V-am răspuns (vorba vine) cu poemul de la care cred că ați pornit întrebarea. Altfel, eu chiar cred că
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
cu o mașină prăfuită, pe care, după câteva manevre, a parcat-o lângă pod. Când s-a apropiat împreună cu fata, bunicul și cu mine umflam roțile la bicicletă. A întrebat dacă avem bere rece, și bunicul i-a zis că da, e rece ca apa râului în care-o ține. Au intrat înăuntru și bunicul a mers după ei ca să-i servească. Atunci am lăsat bicicleta și am intrat și eu. După ce și-a băut berea pe nerăsuflate, bărbatul a întrebat
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
pe nerăsuflate, bărbatul a întrebat cum se poate ajunge la peșteră, și bunicul i-a spus că e târziu ca să se mai urce până acolo. Bărbatul a vrut să știe dacă au unde dormi și bunicul i-a spus că da. Fata se apropiase de ferestruica ce dădea spre curte. Pe urmă s-a întors și s-a oprit în pragul ușii. - Bună, mi-a spus. Am salutat-o și eu. - Cum se numește satul ăsta? I-am spus. A scos
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
se numește satul ăsta? I-am spus. A scos un pachet de țigări boțit din buzunarul pantalonilor, și-a aprins o țigară și s-a așezat pe băncuță, lângă mine. - Mergi la școală? m-a întrebat. Eu am răspuns că da. Că eram în vacanță, desigur, dar că în septembrie intru într-a șasea. Bărbatul s-a dus la mașină să ia bagajele. S-a întors cu un rucsac și o mulțime de aparate; un magnetofon la fel cu ăla pe
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
din peșteră. A mai băut o bere, de data asta fără grabă, apoi a adăugat că îl interesau mai ales lucrurile inexplicabile, fenomenele care la prima vedere nu au o explicație naturală. Că, după știința lui, existau aici asemenea lucruri. - Da' de unde! a răspuns bunicul. Poate altădată, nu zic nu, dar acuma nu mai sunt. - Altădată? s-a interesat străinul. - Da, a răspuns bunicul. Înainte, când nu exista lumină electrică și nici progresele tehnice de azi, ce știu eu. Pe atunci
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
lucrurile inexplicabile, fenomenele care la prima vedere nu au o explicație naturală. Că, după știința lui, existau aici asemenea lucruri. - Da' de unde! a răspuns bunicul. Poate altădată, nu zic nu, dar acuma nu mai sunt. - Altădată? s-a interesat străinul. - Da, a răspuns bunicul. Înainte, când nu exista lumină electrică și nici progresele tehnice de azi, ce știu eu. Pe atunci se vorbea uneori de spiriduși, de stafii, unii credeau în asemenea lucruri. Dar nu toți. Bărbatul stăruia. A luat magnetofonul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
el, am surprins-o limpede și vă asigur că nu mă înșel. Nu știu dacă ce-a făcut pe urmă răspundea sau nu cererii ei mute, fapt e că a vorbit cu și mai multă siguranță. - Sigur că-ți pot da o explicație. Era o noapte călduroasă, dar pe verandă se făcuse răcoare. Se auzea susurul râului pe prund. Pe masă cădea din când în când câte un fluture care se izbea de lampă și rămânea câtva timp zăpăcit, dând disperat
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
a scotocit în rucsac și a scos o cărticică pe care a răsfoit-o în grabă. - Din nou ciupercile. Era un licoperdon. Bășina lupului, ca să vorbesc mai pe înțeles. Sau o sclerodermă. S-au găsit unele exemplare cu adevărat uriașe. - Da'de unde, a exclamat tușa Paula cu glasul ei pițigăiat și tremurător. Am văzut eu destule ciuperci la viața mea și știu cum e bășina lupului. Munții ăștia i-am bătut cu piciorul de când mă știu. Oul ăla nu era o
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
o pungă de plastic cu toarte. Când și-a ridicat privirea, a prins să se lumineze de ziuă. Mi-a zâmbit din nou și s-a apropiat. - Îți plac benzile desenate? m-a întrebat. Eu am dat din cap că da, și atunci mi-a întins o grămadă de reviste legate cu șnur. - Ia-le, mi-a spus. Apoi, arătând spre cort: - Spune-i că am plecat. Și a luat-o la vale, îndreptându-se spre hardughia care acum se deslușea
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
una care se referă la conținutul propriu-zis al rapoartelor (de tot felul) emanate de la fosta Securitate. Dl Pelin greșește, după părerea mea, nespecificînd în mod tranșant ce și cît aparține documentelor ca atare din diferitele dosare consultate, ca să ne putem da seama ce și cît îi aparține d-sale. Așa cum sînt alcătuite fișele, ele lasă loc la interpretări dezavantajoase pentru intențiile și efortul autorului. Le citim în-tr-o dilemă perpetuă: cine afirmă ce se afirmă, documentul de Securitate ori dl Pelin? ce
Securitatea și scriitorii transfugi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15038_a_16363]
-
parte, înalta cultură monastică, ce rămânea oarecum închisă în incinta mănăstirii, cu vizitatorii, pelerinii și ceilalți purtători ai acestei culturi înalte, iar de cealaltă parte o cultură a oamenilor de la munte, a tăietorilor de lemne. Sucevița era o zonă colectivizată? Da. Era, așadar, o cultură de săteni, de oameni ai pădurii, care mi s-a părut a fi foarte departe de înalta cultură ecleziastică. Fiindcă aici se perpetuau totuși practici cu totul străine de acea cultură. Așa se face că, atunci când
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
antrenori, președinți de cluburi și-au și făcut încălzirea în vederea viitoarelor rezultate incredibile din campionatul autohton. De ce n-aș recunoaște, după acest Campionat Mondial, nici măcar nu-i mai pot acuza pe mafioții autohtoni că fac ce fac, fiindcă îmi pot da în cap cu schimbările din fotbalul mondial.
Micul mafiotism autohton by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15057_a_16382]
-
cîini vagabonzi, flămînzi și sălbăticiți, violuri etc. La întrebarea unuia din generalii N.A.T.O. ("în ce țară ne găsim"), răspunsul este savuros: "în ceva mic și-n tranziție, nu-mi aduc aminte, ceva pe lîngă Ucraina - răspunse Van der Merde. Da' nu scrie acolo pe hartă? - A căzut zacuscă pînă lîngă Odessa și nu se mai vede". La prima vedere, în spiritul propriu satirei, de răsturnare a locurilor comune, Vasluiul (prin extensie, România) este raiul pe pămînt. Ba mai mult, spațiul
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
11.12.1999); "reforma poa' să stea în loc" (EZ 11.11.1999); "va reveni cît mai curînd în tribunele tumultuoase ale sportului-rege, unde poa'să strige cît îl ține gramatica" (EZ 11.04.2000); "poa' să fie ea "în direct", da' nu se compară cu-n recital actoricesc" (EZ 5.12.1999) etc. Cel puțin aparent, cre'că are un grad mai ridicat de deviere față de limba literară, regăsindu-se de aceea ceva mai rar în textele jurnalistice, oricum în replici
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
2001). Distribuția diferită a atestărilor nu e totuși foarte semnificativă: în paginile nonconformiste și în listele de discuții din Internet toate formele apar cu mare frecvență: "o greșeală poa'să-ți pună capăt carierei" (fil.unibuc); "ți-am zis, bre, da' cre' că nu ți-ai amintit ce-i aia" (irc.noi.net); "mai am unu pe care tre' să instalez altă distribuție" (learn.reflex). în textele cele mai efemere și neglijente apostroful nici nu mai apare; mai mult, unele forme
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
în �cazul Soljenițîn", cu fațetă zguduitoare, încercarea de ucidere lentă, cu întârziere, a scriitorului, contaminarea acestuia chiar în timpul închinăciunii dintr-o catedrală. Mai e nevoie azi, în lume, de împrospătarea memoriei despre trecutul totalitar și concentraționist? Soljenițîn ne răspunde: categoric, da! Căci, iată, unele evenimente au tendința să treacă, filosofic, în categoria mare a ficțiunii. Și nu doar în estul fost "sălbatic". Experiența decernării premiului Nobel lui Soljenițîn a dezvăluit teama autorităților occidentale - în speță, suedeze - de a nu "supăra" autoritățile
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
luptei pe viață și pe moarte din Vest, dl. Geoană a ieșit, spre meritul său, întărit. Spun aceste lucruri pentru că, în clipa de față, România se află cu adevărat la o răscruce. Doar propria noastră prostie (sau nemernicie) ne poate da jos de pe șinele, în fine montate, ale drumului spre o lume normală. Și le mai spun pentru că semnalele provenind din înaltele cercuri ale puterii indică un fel de angoasă că România s-ar putea elibera, cât de curând, de vechea
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
cineva despre felul necruțător în care Kundera vede poezia în cartea sa căreia i-am împrumutat titlul. Unde este viața? Acolo unde se află armonia și tandrețea, unde verbul se topește în gesturi și gesturile primesc concretețea verbului. Pe pămînt? Da, și pe pămînt, în unele locuri. Ai nevoie numai de șansă ca să se producă revelația lor, ca să se arate. Drumul spre ele te scoate din ordinar și te conduce spre extraordinar, urci trepte spre anumite întîlniri, treci probe ca în
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
care ți l-ai dat. Nu te împing însă la răzbunare, iar ceea ce-ți propun nu este o fericire egoistă. Mă gândesc, de asemenea, și mai ales, la viitor. Peste șaizeci de ani nu va mai rămâne nimeni. Ba da, va rămâne încă o pereche, căreia programul meu îi va asigura supraviețuirea. O tânără pereche care se va iubi și care va fi singură în lume. Ea va reîncepe istoria creației, însă nu vor mai fi ca primii oameni, deoarece
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
de asemenea, în filosofie, psihologie, sociologie, dar și(...) în critica și istoria literară". Nu s-ar putea oare inversa definiția "ideii neconvenționale"? N-ar putea reprezenta ea un răspuns nepotrivit, neașteptat la o întrebare potrivită, așteptată? Ni se pare că da! Oricum e limpede că, pentru a se menține în formă, critica trebuie să ventileze fără încetare climatul literar înclinat spre stagnare și torpoare, printr-o doză de imprevizibil, de dezacord cu ceea ce s-a acreditat, de "îndrăzneală". Constantin Călin se
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
aceeași culoare și de aceeași densitate solară ca petrolul brut, iar pletele-i erau coamă de mînză și ochii imenși mai limpezi ca lumina. Senatorul îi urmări firul privirii și dădu de trandafirul pătat de salpetru. - E un trandafir, zise. - Da - spuse ea cu o părere de descumpănire -, am văzut trandafir la Riohacha. Senatorul se așeză pe un pat de campanie, vorbind de trandafiri, în timp ce-și descheia cămașa. Pe coaste, unde bănuia că se află inima înlăuntrul pieptului, avea
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
și pentru că... trebuie să mâncăm șorici. Îți place? Îți place, că știu eu!... Și pentru că vin colindătorii... Hai, mergem și noi? Uite, așa... ne mai latră câinii, dar poate strângem și ceva bani. - Bani?! Prin sat, noaptea, pe timpurile astea?! - Da! Nu asta am făcut an de an? Voi, băieții! Dar mă luați și pe mine... Hai, mă! Așa e că mergem? - Pui mic, de data asta, nu! E periculos. Tu n-ai auzit cum trag și pe-aici unii cu
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
am făcut an de an? Voi, băieții! Dar mă luați și pe mine... Hai, mă! Așa e că mergem? - Pui mic, de data asta, nu! E periculos. Tu n-ai auzit cum trag și pe-aici unii cu puștile? - Ba da! Dar zic și eu că aș vrea. Și tăticuțul meu e Îngrijorat! Mi-a spus să nu ies din curte. A auzit el, că s-ar duce cu furci și topoare, acolo, la Sfatul Popular, mâine, să-i schimbe pe
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
faptul - total neverosimil, după cum sîntem lăsați să credem - că, într-o bună dimineață, a primit o singură scrisoare. Și mai neverosimil încă, după cum pretinde, este amănuntul că nu a recunoscut nici scrisul de pe plic și nici nu și-a putut da seama, fără a citi, despre ce ar putea fi vorba în misivă. Prea multe semnale, introduse explicit! Corespondentul îl acuză pe Dumas că, într-adevăr, nu a făcut decît să copieze, în tot ciclul Muschetarilor, acest manuscris, pe care, afirmă
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]