6,546 matches
-
rîndunica de tip nou nu-și mai face cuib sub streașină. Pentru că inovase locuința în prun. Țelul înalt al păsăricii era să vadă mereu cerul. Cer proletar, mult mai senin decît posacul cer burghez. Repede "orientată" și "limpezită" după îndrumarea dascălului A. Toma, Veronicăi i se încingea condeiul: "O, Europă, te simt în vine,/ Te simt în mine". Ghidușul epigramist a consemnat evenimentul așa: "Domnișoară Veronică, Eu credeam c-o ai mai mică. Dar mărturisirea-ți clară Din "Gazeta literară" Demonstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spre a fi marionetă cu liber arbitru: lungimea sforilor ce-l manipulează. Nu se poate uita dragostea profesorilor pentru elevi, cu o cifră octanică superioară, dar și cu o imensă forță atomică, un potențial neindicat spre folosință niciunei părți beligerante, dascălii fiind o sectă aparte, un hibrid între inchiziție și umanism utopic, între agnosticism și fanatism scolastic. Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni aprinde stelele. Dragostea omului pentru Dumnezeu le stinge. Dragostea lui Dumnezeu pentru lume e reînnoirea sa. Dragostea oamenilor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În tente politice complicate și de neînțeles pentru Victor Olaru, la vremea aceea. Acesta a Început interogatoriul cu ce știa el mai bine: Cum vă numiți, Sfinția-Voastră? Întrebă jandarmul cu respectul cuvenit unei fețe bisericești, neuitând că este nepot de dascăl și că a fost școlit În copilărie de cuviosul părinte Buzdugan, cel care deseori, mângăindu-l pe cap, Îl Întreba cu duioșie: „Ce mai face Victoraș al nostru?” Varlaam, răspunse bunul călugăr, Încercând să afișeze o atitudine de pace și tihnă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-a-am și cred că va da foarte bine: Viorica (Viorița)Victor-Valraam! Desigur, nu este un nume de sfânt dar estre un nume de bărbat, Îl purta un călugăr și Își spuse -lamentându-se - „ce mult s-ar bucura bunicul meu , dascălul, care știa pe de rost viețile tuturor călugărilor!” Nerefăcut după noaptea trecută, dar la fel de bucuros, după ce a trecut pe la „Magazin”, fostă...crâșmă, salutându-se și cinstind ceva cu „conu’ Jorj”, pe la „Cazanul de țuică” (numai pentru a constata ordinea și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
uscate pentru a fi „arse” oalele din lut. Bunicul lui Va era un foarte cunoscut meșter olar, atât În satele din apropiere cât și În cele depărtate, ba era așteptat În mai toate târgurile din regiunea Iași. Deși fecior de dascăl, posesor al unui glas frumos și al tainelor slujbelor din biserică, el părăsește tradiția seculară și neștiinduse din care pricini, s-a Îndreptat spre olărit, acestă Îndeletnicire atât de veche, aflată la Întâlnirea dintre artă și meșteșug. Nobila meserie o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În timp ce gândurile ei zburau către o fetiță care păștea boboceii prin Zânca, un sat depărtat din care o furase Ghiorghi a dascălu’ atunci când nu Împlinise anii Anetei. Ce băiat frumos și mândru, ce ochi și ce musteață mai avea feciorul dascălului și câte cunoașteri avea el pe partea ceia Însorită și care se tot umbrește de-un timp Încoace! Avea o meserie frumoasă, știa să facă bani buni dar dacă știam eu ce bețiv are să se facă nu mă lăsam furată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
erau Înșirate peste tot, oamenii se târguiau, vindeau și cumpărau diverse, de la boi, cai, oi și până la păpușoi, făină, grâu, slănină afumată și săpun de casă. Victor s-a salutat cu niște cunoscuți, cu Bârțoi, Ciulică, Cioancă și cu Ionel, dascălul din sat. Și-a rotit ochii peste târg, s-a schimbat la față de emoție, a făcut un semn cu mâna către intrarea dinspre oraș și a spus: Vezi că vine Mamaia! Ai grijă să spui „Sărut mâna bunică!” Stai să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de a nu-i putea fi de folos bunicului și se Îngrozea la gândul că va primi un „Ămâia mătii!”. Bunicul l-a privit cu mulțumire și gândul i-a zburat În urmă cu cincizeci de ani, când tatăl său, dascălul Vasile, Îl bătea de trei ori pe zi pentru că nu-i „intrau slovili-n cap”. Nu l-a Înjurat pentru că Victor a precizat cu doi ani Înainte și foarte clar: Tată, vorbești uneori fără să te controlezi! Pe mine poți să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bune auspicii, Va era cuminte, ascultător și Învăța să scrie caligrafic, pe caiete pentru clasa a I-a. Școală mică, sărăcăcioasă, vremuri grele, copii și părinți săraci, domnul și doamna Silion, Învățătorii dăruiți de Cel de Sus cu harul adevăraților dascăli de țară, veritabili martiri ai Învățământului nostru din toate timpurile, făceau tot ceea ce era omenește posibil, ba Încă și ceva pe de-asupra, pentru promovarea a cât mai mulți „poieșteni”. Învățau simultan: dimineața, clasele a I-a și a III
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de a fi poet. Dacă transcriem, de pildă, „poemul“ Încurcat în socoteli ca pe un text în proză, obținem un articol de ziar (local) referitor la profesorii fără vocație pedagogică: „Copiii vin la școală cu dragoste de carte, dar, printre dascăli, găsesc și momâi împăiate care le amărăsc dragostea de carte. Pe lângă oameni cu sentimente mărețe, se mai strecoară și bețe care n-au știut să ia din viață decât uscăciunea... Și atunci copiii uită să numere sau să spună poezia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poet singur pe pajiștea cuvintelor integrale. De ce să-l deranjăm când este atât de ocupat cu disocierea larvelor încinse de infuzii radiante? InsemnAri fArA InsemnAtate Volumul Clipe de viață de Mihai Munteanu (Quadrat, Botoșani, 2008) cuprinde „însemnările zilnice ale unui dascăl de țară - 1970-1977“ (acesta este de altfel subtitlul cărții). În Prefață, autorul se așază pe sine, ca autor de jurnal, în rând cu Titu Maiorescu, Tolstoi, Jules Renard, Julien Green, Pasternak, Schiller, Goethe, John Keats, Emily Dickinson ș.a. Și explică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ar fi știu să vadă în viața de fiecare zi acel ceva care iluminează câte un moment și îl face de neuitat (așa cum vede, ca autor de jurnale, Valeriu Cristea). Foarte rare sunt aceste sclipiri de sens. De cele mai multe ori „dascălul de țară“ notează conștiincios fapte anodine care n-au relevanță decât pentru el sau membrii familiei lui: „Vineri, 15 august [1975] Cei de la Vorniceni nu ne vin la hram. Sora Maria e la spital la Iași. Bădica Vasile s-a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu cu puțin efort, încît să spun "bietul băiat!" Mentalități ale vremurilor noastre Învățămîntul în România s-a schimbat radical și definitiv. Modelul vehiculat în țările UE s-a instalat și la noi, în pofida unor murmure din partea cîtorva părinți și dascăli. Chiar dacă Ion Creangă a fost corectat la timp cu Sfîntul Nicolae, tot s-a ales ceva de capul lui, fiind răspopit, dar ajungînd unul dintre marii titani ai literaturii romane. Europenii s-au lămurit însă că "pielea rea și răpănoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
minte cu lacrimi pe obraz! Privește: îndoliata nu reușește să convingă, încă nu e momentul potrivit pentru leșin, o va face de trei ori: în poarta casei, la biserică, pe marginea gropii. Privește-o cum trage cu ochii la prohabul dascălului, ăsteia nu-i scoți pula din cap nici în mormânt. Copile, moarte și viață se pișă peste adevărul tău imaginar, în timp ce tu faci tumbe într-o oglindă țăndări. Dar cine, dracu, să-ți spargă orbitele, să te trezească? Dormi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aceeași inundație, o amurgire fără sfîrșit. Era mijloc de noiembrie și vara din ochiul meu ciudat și invizibil, ascuns, nu dispăruse. Nici șalul galben de la gîtul profesoarei mele favorite nu se Îndepărtase de chipul ei, nici halatul de doctor al dascălului Sorin Secășan și nici pantofii lui roșietici, lucitori de te puteai oglindi În ei, nu-și schimbaseră stăpînul. Colegii mei, la rîndul lor, nu-și Înlocuiau Îmbrăcămintea de la o zi la alta, dar ei măcar erau supușii uniformei școlare. Totuși
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ghetou era Strada numită astăzi a „Martirilor Deportați“. Printre spaimele și lacrimile celor Înghesuiți acolo În mai ’44, se auzea și glasul băiatului de treisprezece ani al lui Weisz, cel mai Înzestrat dintre toți copiii lui, precoce, după spusele tuturor dascălilor săi, singur se abonase la ziarele din oraș, singur Își procura, prin corespondență, cărțile care-l interesau: — Tată, a zis el, venind Încoace, am văzut În apropiere o fereastră prin care aș putea sări Într-o pivniță să mă ascund
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un cerc de mătuși cu mama la mijloc. Venisem acasă În vacanță, de la școala aia a mea din Cluj, orb și limbut. Nu-mi tăcea gura o clipă, povesteam verzi și uscate, le Înfloream de zor, mai ales istorii cu dascălii mei, pe unii Îi și imitam. Tocmai terminasem clasa a cincea. Soseau neamurile În vizită să mă vadă și să mă audă. Dispariția de vreun an de zile a luminii mele Îi năucise pe toți. Închideau ochii, dînd să facă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
când o să găsească nuiaua că de!... "Îți arde de râs, derbedeule! Las' că vezi tu!" Zis și făcut. Mi-a lăsat urechea și dă-i și dă-i cu nuiaua subțire-subțire, se îndoia, nu se rupea și ustura. Parcă era dascălul nostru (ah! și ăla, egiptean afurisit!). Auzi: una-două, cu nuiaua. Și-i mai învăța și pe părinți parcă părinții au vreodată nevoie să fie învățați: "urechea școlarului e pe fundul lui: dacă nu-i bătut, nu ascultă"15. Parcă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un scandal cu harababură și urlete până la Dumnezeu (ăla de urlam aș fi fost eu, fiindcă m-am plictisit chiar toată ziulica s-o încasez ba peste cap, ba la fund) și mai ales acuma, de când mi-au schimbat și dascălul, sigur că știam ce mă așteaptă (auzi colo: Gamaliel, cică, o să mă învețe să vorbesc! Doar vedeți și voi că vorbesc... cât de cât și lumea înțelege. De-nțeles, înțelege, da' nu pricepe asta-i altă poveste). Așa că... am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Și toți câți eram acolo vedeam fața lui ca fața unui înger. L-au scos afară din cetate să-l ucidă cu pietre. Eram și eu acolo. Alergasem, strigând la ei, să-i opresc. Dar ce poate face un biet dascăl când Răul astupă urechile, orbește ochii și închide inimile celor mari?! Își puseseră hainele la picioarele lui Saul (și ăsta fusese elevul meu, știa multe lucruri și prindea ușor, dar, încăpățânat, răutăcios, înfumurat și plin de invidie cum era, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pomeni vizitat acasă de Grigore Gospodin care, cu un aer vesel și încrezător, îi dădu de știre că tocmai reușise să mai cumpere câteva pogoane bune de pământ pentru grădinăria lui și că era mulțumit de noul său ginere, Marinică dascălul, care muncea cât doi și n-avea absolut nici o pretenție de la el. Nici nu se compara cu potlogarul de Siminică, cu pretențiile lui nesocotite la averea familiei și de care nici cu spatele nu mai voia să știe. Auzi, cuscre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mă descurc convenabil... Și să știi că ar trebui să-i dai Măndicăi cele două pogoane de pământ, pe care le ai dincolo de cimitir, spre Obedeni, ca să-și facă o casă... Că așa e bine... Dacă ai măritat-o cu dascălul, să-i dai acum și zestre!... Atunci rămâi sănătos, cuscre, că eu am plecat, am treabă!... vesti grăbit Grigore Gospodin și ieși afară din curte. Amintindu-și în ultima clipă că îi promisese mai demult cuscrului său niște bani, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el surpriza, uitându-se mai întâi la ceasornicar, apoi la fratele său. O-ho-ho, și încă cum! spuse Mișu Leibovici cu o anumită mândrie. Noi suntem prieteni de pe vremea lui Adam-Babadam!... Nu-i așa, domnule Teodorescu?... Cilibi Moise ne-a fost dascăl la amândoi... Într-un fel se poate spune și așa, se declară Stelian de acord, după care dori să afle cum îi mai mergea cu atelierul și cu viața de familie. Mișu Leibovici stătu puțin pe gânduri mai înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el ursuz. Am auzit că i-a născut unguroaica o fată... Dar eu mi l-am scos de la inimă... Nici cu spatele nu vreau să mai știu de el!... E bine că te-nțelegi măcar cu ginerele ăsta tânăr, cu dascălul Marinică..., zise Stelian liniștit. A, da, cu Gâgă ăsta mă-mpac eu bine! dădu din cap Grigore Gospodin și se grăbi să o ia din loc, fără să mai lămurească de ce-i spunea ginerelui său Gâgă, și nu Marinică, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scoasă din fântâna adâncă. Tot el trebuia să înlocuiască pe domnul Ovidiu la treburile mărunte de pe lângă casă, unde doamna Ana, care nu dăduse ascultare ordinului de refugiu, trebuia să vadă de băieți și să fugă la școala unde rămăsese ca dascăl doar ea și domnul cel bătrân, cum îi spuneau copiii tatălui domnului Ovidiu. Ziua aceea, ziua aceea cumplită, când domnul cu țăcălie și mustață răsucită de la Poștă despre care se spunea că este "reformat" îi pusese mâna pe creștet ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]