1,810 matches
-
nu de puține ori până la aversiune. În principiu, cu cât idealizarea este mai pronunțată, cu atât dezamăgirea e mai mare. (Dar nu trebuie considerat totul numai în termeni de percepție. Bunăoară, de la o anumită vârstă, atractivitatea fizică, ce reprezintă un dat esențial în cristalizarea și întreținerea iubirii, scade la modul obiectiv.) Gelozia și infidelitatea reprezintă o cauză și un produs al neînțelegerilor din familie. Însă faptul că relațiile extraconjugale reflectă tensiuni și stresuri maritale nu trebuie exagerat. Mai mult, unii autori
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
alăptând copiii, pot procrea mai puțin, de unde grija pentru ei și pentru tatăl lor, care le asigură protecție. Din mai multe motive, teoria sociobiologistă se potrivește puțin realităților contemporane, deopotrivă la cele simple, cât și la cele complexe. Totuși, acest dat biologic nu trebuie neglijat. Probabil că numărul femeilor geloase este mai mare, dar ca intensitate și comportament violent asociat geloziei, domină bărbații. Antropologii de orientare biologistă explică agresivitatea masculilor legată de gelozie tot în spirit sociobiologist: programați să-și reproducă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a include o educație mai generală. școlile izolau tinerii de lumea adultă, care erau priviți, În noua lor „clasificare” drept copii. Părinții Își asumau o nouă responsabilitate În a-și educa copii și În a le urmări dezvoltarea. Pentru prima dat, observa istoricul Philippe Aries, „copii au devenit centrul familiei”21. În secolul al XIX-lea, familia individuală modernă a Înlocuit familia comunală extinsă din Evul Mediu. Separarea crescândă și detașarea individului față de viața colectivă a comunității a Început să-și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
întețit al altor albine în același punct; multe vor muri, colonia - inclusiv regina - va rămâne.) Oricâte analogii sau chiar mecanisme formale s-ar evidenția între nivelul uman și cel infrauman, rămâne problema crucială epistemic și tulburătoare uman, și anume dacă datul conștiinței nu aduce ceva fundamental diferit în ceea ce privește altruismul: în prima împrejurare el este „instinctiv”, în cea de-a doua e deliberativ. Distincția este notată și de Wilson (1979): „Capacitatea comună pentru sacrificiul suprem nu înseamnă că mintea umană și «mintea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
constituit fondul genetic uman (stadiul de vânători și culegători), și respectivul fond, care a rămas același de zeci de mii de ani. Să evidențiem și în acest caz o fundamentală inconsecvență logică: dacă totul sau aproape totul trebuie explicat prin datul natural-biologic, cum a fost posibilă apariția - determinată de acest dat - a unor structuri socioumane incompatibile cu el? În fine, viziunea biologistă nu poate da seama pentru larga gamă a comportamentelor individuale (la primatele nonumane, standardizarea este incomparabil mai mare decât
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
respectivul fond, care a rămas același de zeci de mii de ani. Să evidențiem și în acest caz o fundamentală inconsecvență logică: dacă totul sau aproape totul trebuie explicat prin datul natural-biologic, cum a fost posibilă apariția - determinată de acest dat - a unor structuri socioumane incompatibile cu el? În fine, viziunea biologistă nu poate da seama pentru larga gamă a comportamentelor individuale (la primatele nonumane, standardizarea este incomparabil mai mare decât la om) și, mai ales, nu poate explica extraordinara variabilitate
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mai degrabă pluridirecțională decât omogenă și univocă. În lumea contemporană este vădită tendința creșterii diversității intraculturale și a scăderii diversității interculturale. Tot mai multe valori, norme, atitudini și stiluri de viață devin universale. Orientarea axiologică individuală (valorile interiorizate) constituie un dat subiectiv, ceva interior și virtual, acționând ca vector motivațional care determină sau colorează actele noastre de conduită. Acest lucru e recunoscut direct sau indirect de aproape toți cei care s-au ocupat de personalitate și motivație: pentru G. Allport (1984
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
pronunțau asupra profilului axiologic al altor categorii de tineri (preadolescenți, liceeni și muncitori). Am considerat că asemenea abordări pot servi ca repere metodologice și în investigația concretă a fenomenului pe care l-am numit negentropie axiologică, adică măsura în care datul axiologic al indivizilor și colectivităților rezistă presiunilor entropice ale mediului înconjurător, ale evenimentelor istorice, ale întâlnirii dintre culturi, argumentând importanța distincției dintre situații-limită și situații obișnuite în înțelegerea respectivului fenomen (vezi, pe larg, Iluț, 1985; Radu și Iluț, 1994). De
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și ineist sau dobândit al structurilor mentale, purtate la un înalt nivel teoretic și de școala piagetiană și de cea chomskiană (Piaget, 1988) și prezentat într-o altă lucrare (Iluț, 2000), să mai menționăm doar că psihosociologii și sociologii, admițând datul esențial al moralei în comportamentul uman general, și cu atât mai mult în cel prosocial, îl operaționalizează în valori, norme, atitudini. Pregnanța motivațională a acestora a fost dezvoltată și în capitolul anterior. S. Chelcea (în Chelcea și Iluț, 2003) acordă
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
implicate din ce în ce mai multe femei. Ceea ce ar contrazice cumva teoriile sociobiologiste despre diferențele dintre bărbat și femeie în potențialul empatic și agresiv. Socializarea nontradițională de gen (încurajarea femeilor spre combativitate și acțiuni dure), acompaniată de multiple condiționări familiale și sociale, transcende datul genetic. Desigur, socializarea și condiționările sociale - ele însele în strânse raporturi dialectice - nu exclud forța motivațională a principiilor morale și a empatiei în angajarea psihosocială de lungă durată, interesul colectivității din care indivizii fac parte. Dimpotrivă, ele sunt prezente de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
MGAA, dar care pot fi folosite și ca predictori direcți în evaluarea agresivității și a actelor antisociale. Spre pildă, delincvența este mai frecventă la tineri și la anumite grupuri etnice. Explicațiile nu rezidă atât în natura biologică sau într-un dat imanent, cât în socializare și în condiționările sociale acute (șomaj, sărăcie, lipsa de educație). O atenție specială a fost acordată diferențelor dintre bărbat și femeie în promovarea și receptarea violenței. La nivel de folclor, în reprezentările stereotipizate despre bărbat și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și relații socioafective" 3.2.1. Relații de afiliere infrastructurale: prietenia și dragosteatc "3.2.1. Relații de afiliere infrastructurale\: prietenia și dragostea" Una dintre certitudinile majore despre ființa umană este aceea că are nevoie de afiliere. Sociabilitatea este un dat genetic (omul este un animal social, în termenii sociobiologiei), întreținut și amplificat de organizarea vieții sociale (de la hoardele primitive, până la grupurile și instituțiile moderne) și operaționalizat pe plan spiritual-simbolic în valorile sociale. Ca entitate umană autentică, individul nu poate fi
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ș.a.). Această conjuncție se observă cel mai bine în eseul titular din volumul Hermeneutica sensului, unde procesul semantic e descris în termenii unui proces inițiatic: „Călătoria sensului parcurge [...] etapele unei inițieri în tainele înțelegerii; plecând de la sine, pornind din primatul datului său, sensul trece succesiv prin magia semnificantă, prin imaginar, prin magia imaginară pentru a ajunge, la capătul itinerarului, dezmembrat, risipit, în imaginea unui sens multiplu”. Sintezei disciplinare i se adaugă alta, prin care interpretul transgresează granițele dintre diferitele tipuri de
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
unde a fost diacon. Cînd a murit, a fost înmormîntat în biserica din cartierul Kyros. Firește, astăzi nimeni nu mai crede că el ar fi compus o mie sau mai bine de o mie de kontakia; în ce privește viața sa, unicul dat istoric, adică informația potrivit căreia Roman s-ar fi dus la Constantinopol în vremea împăratului Anastasios, rămîne relativ nesigur deoarece, potrivit unora, e vorba de Anastasios I (491-518), iar după alții de Anastasios al II-lea (713-716). Datorită demonstrației lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
testate îi aparțin și nu sunt grevate de datorii („ce am și de la tatăl mieu, Dumnedzămi-l pomenească, și de la înma mea (și nice sânt dator nemănui nice un ban”), le lasă soției sale. „Iar printr-ace’ia, eu las, după datul sufletului mieu, câte ocine am și eu și câtă agonisită am eu și bucate, toate să fie giupânesei mele, Antemiei...”. La fel, câțiva ani mai târziu, prin 1635, medelniceul Simion Gheuca lasă „de bună voie” „giupânesii” sale, „Maricăi, cu partea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
organizarea ei interioară „bio-psiho-cultural-morală”, o definește și o individualizează ca pe ceva unic. Fiecare persoană Își are propria sa existență, iar existența este expresia posibilităților biologico-vitale, sufletești și cultural-morale ale persoanei respective. Trăiești așa cum ești. Existența este, prin urmare, un dat, o dimensiune de a fi a tuturor persoanelor. Dar așa cum persoanele sunt unice și totuși diferite Între ele, același lucru se poate spune și despre existență. Așa cum există tipuri de persoane În mod egal sunt și tipuri de existențe. Ceea ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care Eu mă reflect și mă reprezint ca subiect pentru mine, În mod paradoxal, prin faptul că mă gândesc pe mine Însumi, eu de fapt mă distanțez de mine, devenind obiectul propriei mele reflecții. Ceea ce este În sine rămâne un dat al meu imanent. Eul care mă reflectă, distanțându-se prin aceasta de Sinele imanent, dobândește virtuți sau dimensiuni transcendente. Este de fapt o dispunere seriografică a planurilor conștiinței autoreflexive care-mi dă iluzia unei separări interioare a persoanei mele. De
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
schimbarea umanului, marcată de trecerea de la omul natural al physis-ului, la omul cetății, al polis-ului. Transformarea va pune o nouă amprentă asupra conduitelor umane. Dimensiunii naturale, primare, a libertății se supraadaugă una nouă, cea a responsabilității. Libertatea este un dat natural al omului. Dar libertatea omului natural diferă de a omului cetății. Cetatea impune individului necesitatea. În virtutea acesteia, fiecare individ este liber de a fi și de a face ceea ce este permis conform legilor cetății. Libertatea fiecăruia nu trebuie să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plenitudinii noastre” (Traité de l’existence moraleă. Un studiu interesant, privitor la destin, ne este oferit de către V. Băncilă (v. Ideea de destină. Pentru acesta, destinul este ceva ontologic, dar nu În absența omului, ci integrat existenței acestuia, ca un dat al realității umane. Destinul este o realitate unică, majoră și substanțială, care se manifestă sub trei aspecte: determinism, fatalism și libertate. Orice destin va reuni cele două planuri ale existenței umane: planul metafizic și planul natural, sau planul inteligibil și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
O analiză mai atentă, care să meargă mai departe de interogația persoanei În legătură cu propriul său destin, ne conduce la ideea că această contradicție pe care individul o vede concentrată În destinul său este de fapt contradicția persoanei umane ca un dat structural, pe care aceasta o poartă În interiorul său, dar pe care fie că nu o vede, fie că nu o poate Înțelege; o simte și o trăiește, proiectând-o asupra propriului său destin. Și În cazul acesta, este firesc să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu tradițiile, dorul și legendele sale. În acest spirit se configurează cărțile următoare: Lungul drum către casă (1976), Tărâmul magic (1980), Veghe și dor (1984), unde autorul încearcă să confere spațiului natal o dimensiune mitică, morală și sentimentală, consonantă cu datul benefic al firii. Mai târziu, printre imaginile solare se strecoară accente dramatice, tristeți care adumbresc rememorările lirice. Drumul revenirii devine tot mai lung și mai anevoios, deși dorința recuperării unui spațiu de acasă rămâne mereu vie și apăsătoare. În Tărâm
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
este mult? Dar este abia suficient ca să mențină rangul său În societate” . Nu am identificat nici o probă clară că Boerescu ar fi cunoscut scrierile lui Edmund Burke; Însă paralela se impune aproape de la sine. Acceptarea practicilor bisericești ca pe un dat social, semnificația lor morală, separarea lor de considerațiile personale, riscurile apostaziei sunt argumente temeinice. Trebuie remarcată, odată În plus, detașarea de principiile primilor ani; marginalizarea clerului, cel puțin la nivelul ierarhiei și al ramurii sale monahale, făcea loc unei apologii
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
savuros umorist”, Perpessicius se oprește și asupra numelor proprii, a căror autenticitate poate fi concurată doar de realitate: Filodorma e o copilă de țăran botezată de nevasta unui funcționar bancar, Mândricioaia e o moașă meșteră în „trasul de rânză” și datul „în zodii”, Gâță e un soi de șantajist rural, doctorii Popescu-Căpușe și Cicoare schimbă între ei localitățile de reședință - Noroaiele de Sus cu Croncani și Smârcuri -, o țărancă e Silistra, alta e Safta lui Briceag. Spirit riguros, doctorul U. a
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
periplu în diverse spații geografice. În esență, personajul trăiește trei probe fundamentale: iubirea, războiul și revoluția, în și prin care caută certitudini ultime, absolute. Condiția sa atinge granițele tragicului tocmai pentru că percepe distanța dintre construcțiile imaginative, dintre ideal și lume, datul real. La capătul drumului intervine însă o revelație compensatoare, oferind un sens existenței: „Cred în suferință, singurul adevăr, singura viață, singura fericire, singura înălțare”. Piesa, s-ar spune Peer Gynt a literaturii noastre, rămâne, în ciuda unor scăderi (parțiala nebulozitate a
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
științelor implicite. Cum frumosul nu are sens decât pentru oameni și mai mult decât atât, numai pentru cei capabili a-l percepe, dacă frumosul natural beneficiază de atuul primordialității suportului real, nemijlocit, frumosul artistic se definește prin pregnanța sintezei dintre datul natural, amplificat și transfigurat de forța creatoare a artistului și puterea de construcție a acestuia. Nu e cazul să vorbim aici despre acest lucru într un chip care să epuizeze chestiunea, ci numai să indic punctul de vedere din care
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]