25,049 matches
-
Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Obrazul încărunțit al pământului tresare sub un cald fior Pleoapele plumbuite de somnul iernii zvâcnesc,zbătându-se ușor. Cu degete reci, amorțite începe-a țese peste dealuri O pânza verde-nrourată și peste ramuri albe șaluri. Bătrân și ostenit de trudă, se odihnește către seară, Când se trezește-n pragul ierbii cu-ncântătoarea primăvară. Dulce, adolescentină, pășește scuturăndu-și părul Împletit cu ghiocei,tremurând pe-obraji ca mărul
CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384150_a_385479]
-
deschis ochii în satul de pe valea Gumei,pe marginea căruia curge liniștit pârâul Câinelui făcându-și loc prin văgăuni și mușcând din maluri ori năvălind în grădinile oamenilor când nu mai are loc în matcă.Satul sărac se întinde pe dealuri și se lasă apoi spre vale trecâd pârâul de o parte în alta printr-o mulțime de poduri și punți .Casele de chirpici majoritatea asemănătoare prin arhitectură sunt așezate de-alungul străzilor,înșiruindu-se pe ulițe mici și întortocheate unde noroiul
FLOAREA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384189_a_385518]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ Autor: Viorica Gusbeth Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului O toamnă neobișnuită Pe dealul ce sta de strajă orașului, o întâmplare neobișnuită îi făcu pe cei ce locuiau în preajmă să intre în panică atât de mare, încât o bătrânică ce spunea că ,văzu ce văzu, pică la pat și-și dete obștescul sfârșit
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
ce sta de strajă orașului, o întâmplare neobișnuită îi făcu pe cei ce locuiau în preajmă să intre în panică atât de mare, încât o bătrânică ce spunea că ,văzu ce văzu, pică la pat și-și dete obștescul sfârșit. Dealul să fi avut 500 metri, se întindea pe o suprafață de doi, poate trei, kilometri. O iarbă moale ce rămânea verde până în toamnă târziu, îmbrăca dealul de jos până sus. Cândva, cu mult timp în urmă, nu se știe cine
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
ce spunea că ,văzu ce văzu, pică la pat și-și dete obștescul sfârșit. Dealul să fi avut 500 metri, se întindea pe o suprafață de doi, poate trei, kilometri. O iarbă moale ce rămânea verde până în toamnă târziu, îmbrăca dealul de jos până sus. Cândva, cu mult timp în urmă, nu se știe cine anume a sădit o mulțime de copaci. Dealul era acoperit de copaci bătrâni, dar, dintre toți, falnic și cel mai înalt, se ridica Stejarul Auriu. Așa
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
pe o suprafață de doi, poate trei, kilometri. O iarbă moale ce rămânea verde până în toamnă târziu, îmbrăca dealul de jos până sus. Cândva, cu mult timp în urmă, nu se știe cine anume a sădit o mulțime de copaci. Dealul era acoperit de copaci bătrâni, dar, dintre toți, falnic și cel mai înalt, se ridica Stejarul Auriu. Așa l-au botezat locuitorii din zonă. Se povestea de bătrâni că pe vremuri pe dealul acela se înălța o cetate puternică, cetatea
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
anume a sădit o mulțime de copaci. Dealul era acoperit de copaci bătrâni, dar, dintre toți, falnic și cel mai înalt, se ridica Stejarul Auriu. Așa l-au botezat locuitorii din zonă. Se povestea de bătrâni că pe vremuri pe dealul acela se înălța o cetate puternică, cetatea lui Lațcu Vodă - Domn al Moldovei. Uneori copiii ce se rătăceau pe deal, jucându-se cu arcul confecționat de tata sau de bunic, spuneau că auzeau voci ce se ridicau din adâncul dealului
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
înalt, se ridica Stejarul Auriu. Așa l-au botezat locuitorii din zonă. Se povestea de bătrâni că pe vremuri pe dealul acela se înălța o cetate puternică, cetatea lui Lațcu Vodă - Domn al Moldovei. Uneori copiii ce se rătăceau pe deal, jucându-se cu arcul confecționat de tata sau de bunic, spuneau că auzeau voci ce se ridicau din adâncul dealului. Prostii, de copii neștiutori, spunea câte un bărbat. aveți grijă voi, să nu vă atingeți de Stejarul Auriu, și nimic
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
dealul acela se înălța o cetate puternică, cetatea lui Lațcu Vodă - Domn al Moldovei. Uneori copiii ce se rătăceau pe deal, jucându-se cu arcul confecționat de tata sau de bunic, spuneau că auzeau voci ce se ridicau din adâncul dealului. Prostii, de copii neștiutori, spunea câte un bărbat. aveți grijă voi, să nu vă atingeți de Stejarul Auriu, și nimic nu vi se va întâmpla. Dar ce este, bunicule, de ce să nu urcăm în bătrânul Stejar? E atât de înalt
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
și sănătos este, gândesc că se vor bucura și strănepoții mei de pomul minune ! Ce credeți oameni buni, ce îl face să trăiască atât de mult,atât de viguros? Câți copaci s-au uscat, iar acesta stă falnic de straja dealului, a orașului. Păi să-ți povestesc eu o legendă, îi spuse Victor, cel a cărui străbunic de nouăzeci de ani, încă mai ducea caii la păscut. Spune bătrânul meu că , rădăcina Stejarului Auriu își trage seva dintr-un filon de
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
zise Aurel, care nu prea vorbise până acum. Într-o dimineață foarte devreme deabia se lumina de ziuă, am plecat cu nevastă mea să culegem bureții ăștia de toamnă, sunt grozavi de buni pentru zacuscă. Ne-am cățărat noi pe deal, nu ne-am dus pe cărarea aceea din spatele fântânii, am luat-o pe de-a dreptul, urcând dealul pieptiș. Nu făcusem nici jumătate din drum când auzim un zgomot făcut parcă de o bucată de tablă ce părea că vine
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
am plecat cu nevastă mea să culegem bureții ăștia de toamnă, sunt grozavi de buni pentru zacuscă. Ne-am cățărat noi pe deal, nu ne-am dus pe cărarea aceea din spatele fântânii, am luat-o pe de-a dreptul, urcând dealul pieptiș. Nu făcusem nici jumătate din drum când auzim un zgomot făcut parcă de o bucată de tablă ce părea că vine cu viteză la vale. Dar era un zgomot atât de puternic și cumva sinistru, în liniștea dimineții de
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
mai urcăm, sau să ne întoarcem ? Hai să mergem mai departe zice Tina, nevastă mea . Doar nu suntem copii să ne speriem . Se liniștise, păsările s-au împrăștiat, și nouă ne trecuse teama. Avem noi , acolo în cealaltă parte a dealului, acolo spre pădure, o poiană unde în fiecare an găsim bureții ăștia de toamnă, nu vă spun unde că ne lăsați fără ei. - Lasă-te păgubaș , Aurele. știu și eu poiana aceea, dar noi mergem la cules către seară, e
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
să-l vedem acum dimineața mai de aproape că tot nu înțeleg de unde venea zgomotul acela! Ne-a fost destul de greu să ajungem până acolo, ar trebui curățată zona, e plină de tufă sălbatică, nimeni nu mai are grijă de dealul ăsta. Păi cine să aibă grijă ? Primăria ar trebui să facă o programare pentru cei apți de muncă și odată pe anotimp să facă ordine. Da, lăsați-mă să povestesc până la capăt . Ne-am apropiat de Stejar la lumina zilei
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
uriașă stătea înfiptă într-o minge strălucitoare, mare cât o casă.. Ce de aur, am gândit eu ! Am auzit o voce , dar nu am văzut nici o făptură. Să nu săpați aici, nicicând, de veți încerca să umblați la rădăcina Stejarului, dealul se va surpa, va acoperi toată Moldova.Cutremure vor zgudui țara, pământul se va prăbuși, la suprafață va ieși apa, marea cea mare ce a acoperit, demult, demult această țară. Visele noastre au fost identice. ne-am tot verificat, fiecare
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
știi că tata merge la pădure în fiecare an și taie un brad frumos pentru noi. Îi dă doi-trei lei lui moș Vasile, pădurarul, și gata. Tu știi, Felicia, i-am auzit pe părinți vorbind că pădurea asta imediat de după deal, bucata dinspre gârlă unde mergeam noi să paștem vaca, ar fi a bunicilor ,și se judecă cu Statul să primim moștenirea de la bunici. Nu reușesc să primească înapoi bucata de pădure, chiar dacă au acte. Ce greu este să fii adult
ANII TREC AMINTIRILE RĂMÂN de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384237_a_385566]
-
strada. Strada, mai bine zis, ulița, nu era lungă , să fi avut douăzeci de case bătrânești,dar era în pantă, numai bună de sanie, dar vai și amar de bătrânele ce veneau spre casă cu sacoșe pline. Era greu la deal ! Era greu la deal chiar și cu sania, dar puștimea pusese stăpânire pe ulița care dădea într-o stradă importantă, pe care se circula intens, era șoseaua ce ducea spre punctul de frontieră. .De două zile de când viscolise și ninsese
ANII TREC AMINTIRILE RĂMÂN de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384237_a_385566]
-
zis, ulița, nu era lungă , să fi avut douăzeci de case bătrânești,dar era în pantă, numai bună de sanie, dar vai și amar de bătrânele ce veneau spre casă cu sacoșe pline. Era greu la deal ! Era greu la deal chiar și cu sania, dar puștimea pusese stăpânire pe ulița care dădea într-o stradă importantă, pe care se circula intens, era șoseaua ce ducea spre punctul de frontieră. .De două zile de când viscolise și ninsese tare , nu era chip
ANII TREC AMINTIRILE RĂMÂN de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384237_a_385566]
-
ieșind din hornurile caselor, pătrunzându-i în nări îl aduceau cu mintea pe ulița pe care aluneca. O, a fost nemaipomenit ! Ce se va supăra soră mea când îi voi spune ce grozav a mers sania! Trăgând-o acum la deal își făcea calcule că ar încerca să se mai dea odată, cu sania: nu-i păcat de poteca asta pe care am lărgit-o, eu ? Coborî din nou în viteză amețitoare. Apoi încă o dată. Nu simțea frigul, uitase de căciulă
ANII TREC AMINTIRILE RĂMÂN de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384237_a_385566]
-
grăsuță, brunețică, evreică drăgălașă.) - Am emoții. Repetăm înainte de a ajunge sub fereastra dirigintelui ? Hai, începem cu romanța Liliacul ! -Viorica: ( O puștoaică de 16 ani, colegă de clasă, înăltuță ,subțirică, cu pretenții de poetă...) - Ba nu, să cântăm romanța, Sara pe deal ,, Știți cât iubește domnul diriginte această melodie ! -Herbert: ( Puștan, de 17 ani, roșcovan, pistruiat, coleg de clasă inteligent și cu dorința de a se impune, neamț ) - Taceți odată ?, dacă m-ai trăncăniți mult, noi plecăm și vă lăsăm pe voi
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
și.. Se adună sub fereastra luminată. Tușesc încet, bombăne câte unul, apoi o melodie timidă la început, crește în intensitate, E atât de minunată seara aceasta de mai! Au cântat romanța Liliacul, apoi melodia îndrăgită de domnul diriginte ,, Sara pe deal,, - Herberth: ( Încet spre colegi, spunându-le) - Cântăm, la mulți ani , apoi o tulim că ne prinde domnul diriginte. Apare dirigintele lângă grup, în timp ce ei cântă urarea. (bărbat tânăr, în jur de 35 ani, înalt, păr șaten, solid.) -Dirigintele: - Vă mulțumesc
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
este capriciul final. Nu trebuie să te ciupească cineva de braț pentru a realiza că nu ești cufundat în vreun vis. Restaurantul din poveste, cu specific românesc și internațional, cu nume de distincție supremă în cinematografie, Oscar este amplasat pe dealul Copoului, pe strada Lascăr Catargi, în spatele Policlinicii Mari. Imediat ești întâmpinat de o terasă spațioasă ce reflecta un deosebit simț estetic și un gust deosebit al aranjamentelor. Interiorul nu e cu nimic mai prejos, nici ca spațiu si nici ca
And the Restaurant goes to Oscar [Corola-blog/BlogPost/99888_a_101180]
-
îngrijesc de destinele societății. Unul dintre ei este chiar specialist în producție - producția de vinuri, el activând, până nu demult, la o altă societate viticolă din zonă. De remarcat ar fi că ambele societăți producătoare aparțin de același areal specific: Dealu Mare. Este, la această oră, cea mai “aglomerată” regiune viti-vinicolă a țării. Motivul: glisarea spre vinurile roșii pe care o înregistrează trendul mondial.
Noutăţi din lumea vinurilor [Corola-blog/BlogPost/99985_a_101277]
-
feluri de vin, de la soiuri autohtone ca Fetească Albă, Fetească Neagră și Fetească Regală, până la soiuri internaționale ca Pinot Gris, Viognier, Shiraz sau Riesling de Rhin. Vinurile sunt obținute din plantații de viță de vie întinse pe 400 hectare în Dealu Mare și Transilvania și poți fi sigur că la The Winery Outlet vei găsi cam tot ce cauți în materie de vinuri liniștite sau spumante, albe sau roșii, dulci sau seci. În plus, ai ocazia să încerci și soiuri mai
Vin premiat cu cinci stele [Corola-blog/BlogPost/96838_a_98130]
-
talazurilor înspumate, fiecare gură de aer proaspăt din diminețile încremenite în poveste, orice miros de floare înstelată, toate sunt minuni. Minune e și surâsul mamei, minune e și mâna bunicului pe creștet, minune e nepăsarea lumii ascunsă-n vârf de deal atunci când tolănit pe spate iei un fir de iarbă-n colț de buză și aștepți să-ți treacă norii prin față. Minune e numele fiecărei file de carte pe care o întoarcem ritmic, minune e și Mozart, care dezmiardă timpanul
Minuni obişnuite [Corola-blog/BlogPost/96892_a_98184]