4,964 matches
-
se specializaseră în raiduri de noapte. Americanii, privind lucrurile din perspectiva debarcării, unde precizia era esențială, erau interesați în bombardamente de zi. Pierderile însă erau considerabile, ridicându-se și la 20-30% [2, p. 115]. Debarcarea în Africa de nord-vest Marea debarcare în Normandia nu se putea începe în 1942, deoarece nici Anglia și nici Statele Unite nu dispuneau de efectivele umane necesare și nici de tehnică militară suficientă și de calitate. Această tehnică trebuia produsă. Pentru șefii de state era dificil să
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
deliberări, indicându-i să accepte varianta "Torch" [11, p. 123]. Președintele Roosevelt a ordonat desfășurarea în 1942 a acțiunii militare din nord-vestul Africii. Președintele Roosevelt considera utile campaniile în Africa, dar le aprecia ca acțiuni preliminare și auxiliare ale marii debarcări "Overlord" (anterior purtând numele de cod "Roundup"), despre care se convenise cu aproape un an înainte că va reprezenta principalul efort aliat în vederea înfrângerii Germaniei [2, p. 203]. La sfârșitul lunii iulie 1942 (24 iulie) s-a hotărât trecerea la
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
numele de cod "Roundup"), despre care se convenise cu aproape un an înainte că va reprezenta principalul efort aliat în vederea înfrângerii Germaniei [2, p. 203]. La sfârșitul lunii iulie 1942 (24 iulie) s-a hotărât trecerea la întocmirea proiectului de debarcare în Africa de nord-vest a unor forțe aliate formate din toate genurile de arme. Președintele Roosevelt a aprobat operațiunea denumită "Torch" pe data de 25 iulie. Decizia luată de debarcare în Africa de nord-vest a fost adusă la cunoștința Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
24 iulie) s-a hotărât trecerea la întocmirea proiectului de debarcare în Africa de nord-vest a unor forțe aliate formate din toate genurile de arme. Președintele Roosevelt a aprobat operațiunea denumită "Torch" pe data de 25 iulie. Decizia luată de debarcare în Africa de nord-vest a fost adusă la cunoștința Rusiei. În noaptea de 10 august 1942, Churchill și grupul său, împreună cu Averell Harriman, reprezentantul Statelor Unite, au plecat spre Moscova pentru prima întâlnire cu Stalin. După nemulțumirile exprimate de Stalin în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
fi scos din funcțiune Strâmtoarea Gibraltar ca arteră de întreținere a forțelor Aliate. Evaluarea situației politice din Africa de Nord a fost unul din cei mai importanți factori în pregătirea expediției. Dată fiind ostilitatea unor ofițeri francezi față de englezi, era important ca debarcarea să aibă o emblemă americană. Poziția armatei franceze, precum și a autorităților și populației Africii de nord-vest puteau face ca debarcarea să se realizeze fără rezistență sau putea îngreuna acest proces. Comandamentul american a luat în considerare în mod deosebit potențialul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
unul din cei mai importanți factori în pregătirea expediției. Dată fiind ostilitatea unor ofițeri francezi față de englezi, era important ca debarcarea să aibă o emblemă americană. Poziția armatei franceze, precum și a autorităților și populației Africii de nord-vest puteau face ca debarcarea să se realizeze fără rezistență sau putea îngreuna acest proces. Comandamentul american a luat în considerare în mod deosebit potențialul semnificativ al francezilor în această zonă. Astfel, forțele militare franceze se ridicau la cifra de 200.000 de ofițeri și
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
britanic nu se vor amesteca în problemele de administrație locală. La Conferința de la Casablanca (14-23 ianuarie 1943), președintele Roosevelt, prim-ministrul Churchill și comandantul-șef al Statului Major au convenit asupra viitoarelor operațiuni ale forțelor americane și britanice, printre care debarcarea în Sicilia, îndată după lichidarea trupelor Axei în Africa, și amânarea cu un an a debarcării în Europa. La Casablanca, Churchill a făcut sugestia elaborării unei declarații care să afirme "intenția fermă a Statelor Unite și a Imperiului Britanic de a
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
1943), președintele Roosevelt, prim-ministrul Churchill și comandantul-șef al Statului Major au convenit asupra viitoarelor operațiuni ale forțelor americane și britanice, printre care debarcarea în Sicilia, îndată după lichidarea trupelor Axei în Africa, și amânarea cu un an a debarcării în Europa. La Casablanca, Churchill a făcut sugestia elaborării unei declarații care să afirme "intenția fermă a Statelor Unite și a Imperiului Britanic de a continua fără încetare războiul, până vom determina capitularea necondiționată a Germaniei și Japoniei". Churchill nu includea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
de sârmă ghimpată prizonierii, singurii supraviețuitori [2, p. 225]. În ziua de 20 mai 1943, a avut loc la Tunis o paradă a victoriei pentru celebrarea prăbușirii imperiului Axei în Africa. Izbânda în Tunis dovedise că Națiunile Unite luaseră inițiativa. Debarcarea în Sicilia După succesul din Africa, așa cum stabilise Conferința din ianuarie de la Casablanca, Sicilia reprezenta obiectivul cel mai indicat pentru eliminarea inamicului din Mediterana, pentru ca aliații să poată naviga fără teamă în această mare. Ocuparea insulei nu ridica angajarea de către
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
efective prea numeroase. De la bazele aeriene din insulă s-au făcut numeroase bombardamente, inclusiv în regiunea petrolieră Ploiești [2, p. 232]. Pentru ocuparea Siciliei (denumire codificată "Husky") forțele aliate aveau să atace insula la începutul lunii iulie. Alegerea zonei de debarcare constituia o problemă complicată. Au fost formulate mai multe variante de asalt. Până la urmă, s-a procedat la concentrarea unui maximum de forțe posibile pentru ocuparea sistematică a unei insule apărate de 350.000 de soldați și ofițeri. Efectuarea debarcării
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
debarcare constituia o problemă complicată. Au fost formulate mai multe variante de asalt. Până la urmă, s-a procedat la concentrarea unui maximum de forțe posibile pentru ocuparea sistematică a unei insule apărate de 350.000 de soldați și ofițeri. Efectuarea debarcării s-a realizat în sectorul britanic sub conducerea generalului Alexander, iar în sectorul american sub conducerea generalului Patton. În prealabil, s-a considerat oportun să se ocupe insula Pantelleria, situată între Sicilia și coasta de nord a Tunisiei. Aici se
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
însă Marshall și Eisenhower au examinat propunerile doar prin prisma repercusiunilor pozitive sau negative pe care le-ar fi putut avea asupra șanselor de succes ale operațiunii "Overlord". În această viziune, urma să se profite de orice ocazie favorabilă pentru debarcarea în Italia. Debarcarea în Sicilia era planificată pentru sfârșitul lunii mai. În Africa de Nord, pregătirile pentru asaltul asupra insulei se desfășurau febril. Marshall, șeful Statului Major al armatei americane, urmărea de la Washington debarcarea și, cunoscând condițiile meteorologice, a sugerat cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Eisenhower au examinat propunerile doar prin prisma repercusiunilor pozitive sau negative pe care le-ar fi putut avea asupra șanselor de succes ale operațiunii "Overlord". În această viziune, urma să se profite de orice ocazie favorabilă pentru debarcarea în Italia. Debarcarea în Sicilia era planificată pentru sfârșitul lunii mai. În Africa de Nord, pregătirile pentru asaltul asupra insulei se desfășurau febril. Marshall, șeful Statului Major al armatei americane, urmărea de la Washington debarcarea și, cunoscând condițiile meteorologice, a sugerat cel puțin o debarcare parțială
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
să se profite de orice ocazie favorabilă pentru debarcarea în Italia. Debarcarea în Sicilia era planificată pentru sfârșitul lunii mai. În Africa de Nord, pregătirile pentru asaltul asupra insulei se desfășurau febril. Marshall, șeful Statului Major al armatei americane, urmărea de la Washington debarcarea și, cunoscând condițiile meteorologice, a sugerat cel puțin o debarcare parțială: "...chiar dacă pe coasta meridională forțele noastre se vor vedea nevoite să-și amâne debarcarea, cele de pe coasta de est vor ajunge cu siguranță la țărm. În felul acesta, inconvenientele
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Italia. Debarcarea în Sicilia era planificată pentru sfârșitul lunii mai. În Africa de Nord, pregătirile pentru asaltul asupra insulei se desfășurau febril. Marshall, șeful Statului Major al armatei americane, urmărea de la Washington debarcarea și, cunoscând condițiile meteorologice, a sugerat cel puțin o debarcare parțială: "...chiar dacă pe coasta meridională forțele noastre se vor vedea nevoite să-și amâne debarcarea, cele de pe coasta de est vor ajunge cu siguranță la țărm. În felul acesta, inconvenientele și dezordinea ar fi fost mai mici decât dacă am
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
asupra insulei se desfășurau febril. Marshall, șeful Statului Major al armatei americane, urmărea de la Washington debarcarea și, cunoscând condițiile meteorologice, a sugerat cel puțin o debarcare parțială: "...chiar dacă pe coasta meridională forțele noastre se vor vedea nevoite să-și amâne debarcarea, cele de pe coasta de est vor ajunge cu siguranță la țărm. În felul acesta, inconvenientele și dezordinea ar fi fost mai mici decât dacă am fi încercat să oprim întreaga expediție" [2, p. 246]. Sicilia și Salerno Primele trupe care
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
care se efectua aproape toată asigurarea materială germană. Ofensiva lui Montgomery a progresat susținut; din 17 iulie se afla în față cu Muntele Etna. Generalul Patton presa energic spre centrul insulei și a intrat în Palermo după 12 zile de la debarcarea primului eșalon. Campania din Sicilia a trupelor aliate a avut rezultate militare și politice de anvergură. Italia căuta ieșirea rapidă din război pe o cale cât mai facilă. Evenimentele internaționale, precum și înfrângerea suferită de italieni în Africa de Nord, în mai 1943
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
a trupelor aliate a avut rezultate militare și politice de anvergură. Italia căuta ieșirea rapidă din război pe o cale cât mai facilă. Evenimentele internaționale, precum și înfrângerea suferită de italieni în Africa de Nord, în mai 1943, urmată, în iulie 1943, de debarcarea anglo-americană în Sicilia au determinat reprezentanții cercurilor industriale, conducători ai vechii clase politice, între care Achile Grandi (fost ambasador la Londra), numeroși generali și mareșali să se orienteze spre ieșirea Italiei din război. Săgeți critice împotriva lui Mussolini au venit
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
o puternică forță aliată, de cel puțin 15 divizii, să debarce în țară. Generalul Eisenhower nu dispunea pe moment de atâtea trupe, însă cu diviziile pe care le avea putea asigura ofensiva. Astfel, într-o noapte a traversat strâmtoarea Messina, debarcarea pe continent devenind un fapt împlinit. Apoi, Montgomery a început să înainteze spre nord. În ce privește capitularea, Eisenhower a recunoscut că problema delicată era cea a posibilității capitulării în timp ce germanii dominau țara. Totuși, s-a căzut de acord ca armistițiul să
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Totuși, s-a căzut de acord ca armistițiul să intre în vigoare în seara de 8 septembrie și să fie anunțat în același timp de Badoglio și de Eisenhower. Data comunicării fusese astfel aleasă, încât să coincidă cu cea a debarcării aliate la Salerno. Între timp, Badoglio, de teama represaliilor germane, s-a răzgândit. Eisenhower i-a comunicat însă că el va face cunoscut la ora 6:30 capitularea Italiei, indiferent de atitudinea primului-ministru italian. "Tremurând de spaimă", Badoglio a anunțat
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
al Europei și deci necesitatea de a menține ritmul ofensivei în Italia și de a-i lărgi cadrul, cuprinzând o mare parte din litoralul septentrional al Mediteranei. Ca și în alte împrejurări, el pleda pentru diferite variante "pe când planul unei debarcări peste Canalul Mânecii îl lăsa rece" [2, p. 273]. Președintele Roosevelt a sosit, pe calea mării, la Oran. După câteva vizite pe câmpurile de luptă din Tunisia, a plecat spre Cairo. Un subiect care a reținut atenția în convorbirile dintre președinte
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
cea mai mică sustragere din efectivele destinate ofensivei care urma să se desfășoare la începutul verii anului 1944 dincolo de Canalul Mânecii. Reprezentanții Statelor Unite priveau proiectele din bazinul mediteranean exclusiv prin prisma eventualului folos pe care ele le-ar fi putut aduce debarcării în Franța [2, p. 279]. Eisenhower recunoaște însă că nu l-a auzit niciodată pe Churchill să propună renunțarea la "Overlord". În concluzie, spune Eisenhower, pe frontul din Mediterana era necesar să ne mulțumim cu un obiectiv mai modest. Recomandările
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Președintele i-a mai înfățișat lui Eisenhower opiniile sale în legătură cu ocuparea Germaniei. Planul general al operațiunii "Overlord" Începând din ianuarie 1944, generalul Eisenhower, în noua sa calitate de comandant al operațiunii "Overlord", a demarat acțiunea de pregătire a planurilor de debarcare în Normandia. În urma dezbaterilor cu ofițerii din Statul său Major, precum și cu alți generali, a fost aprobat un plan general al operațiunii care urma să fie efectuată. Acest plan conținea, sub formă imperativă, acțiunile pe care urmau să le întreprindă
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
punând din nou accentul asupra flancului stâng. Imediat după aceea, lansați o ofensivă pe teritoriul Germaniei, pe o direcție care se va stabili la momentul oportun. Curățați restul Germaniei" [2, pp. 316-317]. Acest plan general, elaborat de Statul Major înaintea debarcării în Normandia, a fost un veritabil ghid în întreaga campanie. Calendarul operațiunii era dificil de stabilit. Depindea de o serie de variabile probabile, incerte, între care starea vremii era esențială. Cunoscându-se faptul că exista o cursă între marile puteri
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
interes pentru operațiunea "Overlord" dacă germanii puteau produce o surpriză sub acest aspect. În ce privește vremea, pentru a se beneficia de o perioadă cât mai lungă de timp frumos, a fost aleasă inițial luna mai. Când generalul Frederick Morgan elaborase planul debarcării, a avut în vedere un anumit număr de nave maritime și alte materiale care nu permitea decât folosirea unui număr de trei divizii de desant. Generalul Eisenhower dorea însă să folosească cinci divizii. Pentru pregătirea unui număr de nave mai
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]