1,200 matches
-
partea nobilă a stilului byzantin cu cunoștiințele dobândite în școlile clasice. Ansamblul decorațiunei byzantine a catedralei de la Constanța reamintește epoca înfloritoare a acestei arte, al cărei caracter mulți și-l închipuiesc la noi că ar consta în barbariile și imperfecțiunile decadenței ei"193. Sculptorii casei regale, Fritz Storck și Oscar Spaethe au marcat această afinitate pe care cele două regine au avut-o cu cultura bizantină în opere menite să o sublinieze. În articolul său " La présence à l'étranger de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de artă, George Dragomirescu și Ion Frunzetti, în monografia consacrată pictorului. În abordarea acestei picturi cu subiect mitologic de către cei doi se poate sesiza o notă decadentă prin trimiterea la una din femeile fatale celebre, Messalina, și prin ea la decadența latină. "Ea (pânza) reprezintă o bachantă odihnindu-se după unul din acele tumulturi orgiastice caracteristice serbărilor lui Dionysos, într-un câmp smălțat de flori, pe o piele de leopard, cu capul rezemat de genunchii unui faun brun și hirsut. Privirea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oferă o perspectivă luminoasă, lumea nu s-a schimbat în esența ei. Mesajul era același într-un roman-parabolă, ezoteric, precum Creanga de aur (1933) al lui Mihail Sadoveanu, unde experiența inițiatică a lui Kesarion Breb, preotul lui Zalmoxis în cetatea decadenței, Constantinopole, conduce la concluzia că noua religie n-a schimbat lumea. C. Săteanu, care realizează prima monografie Băncilă în 1930, simte această tensiune indusă și de titlul tabloului, încercând o explicație care să scoată tabloul din sfera unui pesimism evident
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Isaia, Învierea lui Iisus, Samson și Dalila, Judecata lui Paris, unele au rămas înregistrate în reproduceri fotografice precum, Golgota, Învierea fetei lui Iair, Martiriul Sf. Ștefan, Regele Saul, Femeia adulteră (1913), Judecata lui Solomon. V.2. Eminescu: luciferic și decadență, geniul damnat Tema geniului este ilustrată de figura complexă și de maximă investiție simbolică a poetului național, poetul romantic, Mihai Eminescu. Figura acestuia este valorificată într-o dublă dimensiune, naționalist-martirologică și în perspectiva unui "eroism al reflecției" ("héroïsme de la pensée
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care se află încifrată imaginea ideală a poetului, desprinsă mai curând din fotografia de la 19 ani făcută la Viena, cea care apărea reprodusă în mai toate manualele școlare 261. În descrierea lui Ion Frunzetti, masca mortuară înregistrează naturalist relieful decadenței fiziologice, de calcul crud al descompunerii care modifică grotesc trăsăturile, sacrilegă exacțiune în efigie la care este supus ultimativ poetul. Pe mistificarea acestei figuri ultime situate sub pecetea autenticității și distribuită majorității sculptorilor se va construi mistica "poetului nepereche", a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o intensă expresivitate, eul social cedează pas cu pas locul eului profund. Punctul de inflexiune îl constituie maladia care se declanșează la 33 de ani și care-l va ucide la vârsta de 47 de ani, după o lungă agonie. Decadența are aici sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și ținuta mondenă a pictorului, precum autoportretul atribuit perioadei pariziene. Pictorul poartă costum și o cravată papion, totul de o maximă sobrietate. Cu un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și cultural. Pentru Viena fin-de-siècle, Viena somațiilor tragice, cultura este pusă în serviciul statului ca liant capabil să transceandă ingerințele de ordin politic și să stopeze mișcarea disolutivă care va conduce la căderea imperiului. Cultura Vienei fin-de-siècle ilustrează din plin decadența imperiului, iar femininul își face apariția într-o formulă virtual punitivă, sub chipul zeiței Palas Athena, care nu mai consfințește așezarea imperiului sub scutul rațiunii, ci prezidează, ca în afișul realizat de Klimt pentru Ver sacrum, înfruntarea dintre Minotaur și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În contextul esteticii decadente, victoria asupra bărbatului este capitalizată ca suprema sursă a satisfacției sexuale, iar toate celelalte motivații țin de domeniul secundarului. Tabloul este surplombat de elementul decorativ, aurul constituind o expresie a luxurii, pentru că în economia simbolică a decadenței actul atroce se desfășoară pe fundalul luxurei întreținând cu acesta tensiunea necesară a contrastelor. Frumusețea Judithei și bogăția faraonică a generalului cartaginez realizează un contrast cu atrocitatea. Această bogăție asociată nudității voluptoase a femeii constituie un afrodisiac suplimentar în jocul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vagă de provocare. Nudurile sale se bucură de popularitate tocmai pentru senzualitatea lor, pe care S. Maur o plasa în contextul morfozelor decadente care reclamă feminintatea sub semnul frisonului nevrotic al unei patologii a voluptuoaselor isterice. Pallady asociază, în sensul decadenței, reflexivitatea cu senzualitatea, nudul său care emană subtil toxinele erotice are o atitudine căutat meditativă. Prin contrast, ca expresie a unei degenerescențe superioare, este recuperată tensiunea dintre febricitările voluptoase și litificarea afectivă a unei feminități mașinale, tentaculare. "Domnul Th. Pallady
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
citadină"380, notificând încadrarea pe care i-o fac o parte a criticilor de artă ca "decadent". Deși au descifrat în opera lui ipostaze de elan, unii dintre critici nu s-au sfiit să-i sublinieze crizele de "morbideță" și "decadență""381. Pe consolele unor interioare poate fi regăsit celebrul volum de versuri al lui Baudelaire, Florile răului, volum pe care Ion Minulescu îl introducea în bric-a-brac-ul "bazarului sentimental" al unei iubite, alături de cel al lui Villiers de l'Isle Adam
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spațiul reveriei căreia lectura, prin aluzie, îi servește drept anticameră. Tudor Vianu sesiza această alianță pusă în abis între pictură și poezia lui Baudelaire, a cărui carte se evidențiază pe o masă de toaletă, dar criticul îl disociază de lumea decadenței baudelairiene. Relația este încă odată subliniată de pictor în însemnările sale: "Un tablou este un poem pictural de linii, forme și culori". Deviza pictorului este dată de versurile lui Goethe "Zum sehen geboren/Zum schauen bestellt" (Născut să vadă/ Menit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de pictor în însemnările sale: "Un tablou este un poem pictural de linii, forme și culori". Deviza pictorului este dată de versurile lui Goethe "Zum sehen geboren/Zum schauen bestellt" (Născut să vadă/ Menit să contemple). Ce se potrivește cu decadența este faptul că Pallady este un autentic aristocrat, un dandy, însă mult prea sever cu sine pentru a tolera vreo notă de frivolitate. Iar pentru aristocratul dublat de omul de artă, sfârșitul trebuie să se încadreze într-o demnitate estetică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Orfeu în Infern nu este străină de alte două descinderi exemplare în lumea infernală, cea a lui Iisus Hristos și cea a lui Dante însoțit de Vergilius din Divina Commedia. Una are caracter soteriologic, care în economia simbolică a decadenței va fi atribuit artei de către esteții impenitenți, cu riscul uzurpării poziției simbolice a Mântuitorului, cealaltă, unul mistagogic-ezoteric, poetului/artistului fiindu-i deschise inițiatic toate căile către cunoaștere, poezia/ arta dobândind astfel și un rol psihopomp. Temă predilect decadentă, întrucât evocă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
narcisică"397 din Jurisprundența, era concepută ca efemeridă numai insistența lui Hevesi a salvat-o de la distrugere -, parte a instalației decorative din jurul singurului exponat. Dacă reprezentările celor trei "facultăți", dimensiuni ale cunoașterii, Filozofia, Medicina, Jurisprudența ofereau un tablou global al decadenței societății burgheze pusă nu sub semnul artei, ci al științelor umane, în schimb, Arta se dovedește acum a fi singurul spațiu care se sustrage exacțiunilor lumii reale, erodate de un permanent declin. Spre deosebire de Schubertul lui Klimt, Beethovenul lui Klinger pare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și prostesc al ambalajului, care constituie personalitatea lui"413. Plasticitatea idiomului critic la Arghezi, care lasă să se vadă stilistul atent la nuanțe, relevă prin reluarea "cuvântului potrivit", ca fixare a imprecației, relația pe care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei formule și pictura lui Loghi ilustrativă în sens depreciativ. În "Vers și Poezie", articol apărut în Linia dreaptă 414, Arghezi comenta termenul "decadență", pentru a-l disocia de cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei formule și pictura lui Loghi ilustrativă în sens depreciativ. În "Vers și Poezie", articol apărut în Linia dreaptă 414, Arghezi comenta termenul "decadență", pentru a-l disocia de cel de simbolism, și aprecia distorsionarea curentului parizian reverberat până la București, utilizând același termen colorat de "izmenitură". ""Noua școală" franceză, de câte ori i-a venit ei chef, a râs în hohote la "Chat noir" de s-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau francezii Etienne Azambre (1859-1935) și Maximilien Luce, "șeful școalei pointiliste din Franța". Cu G. Rochegrosse, pictor de factură istoristă brodând flamboiant și voluptuos pe teme orientale de o senzualitate pletorică, avem însă ceea ce John Reed numește un stil al decadenței și nu un stil decadent, anume prezența temelor decadente, a "literei", nu și a spiritului decadenței, a unei stilistici proprii. Pictorul își preciza afinitățile cu decadentismul ilustrând romanul Salammbô al lui Flaubert, ediția apărută în 1900 la Ferroud, gravurile în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictor de factură istoristă brodând flamboiant și voluptuos pe teme orientale de o senzualitate pletorică, avem însă ceea ce John Reed numește un stil al decadenței și nu un stil decadent, anume prezența temelor decadente, a "literei", nu și a spiritului decadenței, a unei stilistici proprii. Pictorul își preciza afinitățile cu decadentismul ilustrând romanul Salammbô al lui Flaubert, ediția apărută în 1900 la Ferroud, gravurile în aqua forte fiind executate de Champollion. Un simbolism care provine din cel mai pur academism este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
toate splendorile lor, nu ne-au rămas astăzi decât gândirea vreunui poet, gravată în câteva versuri pe o cărămidă, sau vreo bucată de marmură sau de lut, însuflate de geniul vreunui artist"503. Alexandru Bogdan-Pitești plasează într-o perioadă de decadență, de declin al Occidentului "latinitatea muribundă". Misia ultimului vlăstar al latinității, aflat sub semnul înfloririi pe fundalul ruinist al decăderii culturii europene de gintă latină, ar fi să stingă grandios specia, după o spectaculoasă ecloziune. Sunt ideile epocii, cele pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înfloririi pe fundalul ruinist al decăderii culturii europene de gintă latină, ar fi să stingă grandios specia, după o spectaculoasă ecloziune. Sunt ideile epocii, cele pe care le preia Alexandru Bogdan-Pitești pe filiera lui Joséphin Péladan, teoretician flamboiant, misticoido-estetizant al "decadenței latine". În cele din urmă, această "ultimă civilizație latină" se vrea reluată sub semnul solar al unei ultime Elade, "alba-dreapta Isarlâk" la Ion Barbu, separată însă de orice contingență istorică și redusă la o insulă utopică a fericiților esteți de unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă este clar că un rol hegemonic putea fi exercitat de către România numai asupra popoarelor din Balcani. În context decadent, criticul-estet deschide perspectiva supraviețuirii prin cultură a civilizațiilor apuse sau ajunse într-o fază crepusculară. Pentru comparație, apar ca repere decadențele prestigioase ale civilizațiilor grandioase, stinse, având ca model decăderea Imperiului Roman. Utopia estetică a lui Alexandru Bogdan- Pitești are rădăcini mult mai adânci, ea se modelează în atmosfera acestei crepuscularități fin de siècle și, ca orice stingere, este înnobilată fictiv
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Alexandru Bogdan- Pitești are rădăcini mult mai adânci, ea se modelează în atmosfera acestei crepuscularități fin de siècle și, ca orice stingere, este înnobilată fictiv în contextul sensibilității decadente. Acest mesianism bizar, deoarece prevede paradoxal o înălțare până la măreția decadenței europene, se articulează pornind de la premise culturale. În opinia lui Alexandru Bogdan-Pitești, România trebuie să îndeplinească un rol tutorial-civilizator prin promovarea unei politici culturale extinse la nivelul întregii arii balcanice. Perspectiva optimistă a criticului a început să prindă o oarecare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Dorian Gray, se petrece transferul magic, malefic, de la imagine-spectru-simulacru la ceea ce este viu, persoana empirică, ce se încarcă pe loc cu întregul lest de culpabilitate. Tânărul devine peste noapte bătrân. Metamorfoza are loc prin intermediul acestei intercesoare stranii, emblemă a decadenței, evreica Salomeea, un avatar nu doar al frumoasei fiice a Herodiadei, dar și al punitivelor divinități feminoide arhaice, precum Astarte. În cartea pe care Petre Oprea i-o dedică lui Alexandru Bogdan-Pitești se face referire și la o anecdotă piperată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și orientării estetice a pictorului presupunea abordarea unui astfel de subiect. Cu toate acestea, există ceva similar, un tablou enigmatic care aduce în discuție tema biblică, ieșită de sub incidența contextului istoric, pentru a se transforma într-o figură cheie a decadenței. Tabloul Post-mortem laureatus (1896), expus la Expoziția Universală din 1900, revendică statutul compozițiilor având-o drept personaj pe Salomeea. O fată pe jumătate dezbrăcată ține în poală nu un cap propriu-zis, ci un craniu încununat cu lauri. În fundal avem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estet și casa sa, prin abolirea exteriorității compromise, degradate, și replierea către propria interioritate ca spațiu privilegiat. Absorbția exteriorului în interior unde este reinvestit estetic pe baza unui metabolism artificial, specific decadent conduce la ceea ce Séverine Jouve numește "case introvertite". "Decadența propune case introvertite, locuințe unde singură amenajarea interioară pare a se impune. Nu găsim o descriere exterioară a locuirii"562. Se poate vorbi astfel, de un sistem complex de corespondențe, de procedee de transfer, de efecte de rezonanță care transformă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]