1,473 matches
-
Goffis afirmă: Quasi soltanto per la storia della fortuna del Leopardi și possono ricordare i tentativi, effettuati în fine del secolo da Pascoli, di conquistare îl Leopardi alla propria poetica e alle proprie ideologie; come le simpatie în genere dei decadenți, che îl discorso e dialogato di Leopardi, contrapposero, senza troppa chiarezza critică, alla poesia risorgimentale ed eloquente. Și ebbe così un Leopardi intimista, caro ai crepuscolari, leopardisti senza istanze metafisiche e titanismi; e în fine îl mito leopardiano dei rondisti
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
realiste. Lucrul face din Primăvara ... un roman, pînă la un punct, demonstrativ-onirist. Atmosfera "fantastică", "de eliberare", se simțea încă din primul segment al deceniului parizian, prezentat în Tropicul Cancerului. Textul inițial explora senzația de "scăpare" trăită de Miller în lumea decadentă a artiștilor europeni interbelici. Relația cu Anaïs Nin văzută în amă nunte naturaliste, ușor exagerate pentru gusturile culturale ale vremii (de aici și un proces pentru pornografie intentat prozatorului!) "plutește", în roman, precum majoritatea poveștilor lui Miller, între biografic și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de cinci decenii, absolut remarcabile. Vorbeam acolo despre o "legătură" simbolică, realizată între "două Americi". Seize the Day surprinde o societate americană în expansiune economică, focalizîndu-se pe un discurs narativ psihologizant, în timp ce Ravelstein sondează universul intelectual din jurul globalizării, cosmopolit și decadent, înclinat spre confuzia axiologică. Recenta publicare a prozei scurte a lui Bellow (desigur, la aceeași editură Polirom!), Collected Stories/ Filiera Bellarosa și alte povestiri, mă convinge pe deplin că acest longeviv scriitor american a avut, cu adevărat, o viziune epică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fără etaje, este o carte singulară pentru momentul în care a apărut. Redactat între 1935 (noiembrie) și 1936 (ianuarie), perioadă în care cei doi scriitori au călătorit în Statele Unite, volumul surprinde, măcar în teorie, imaginea oferită de însăși inima capitalismului decadent unor intelectuali europeni, descinși din centrul comunismului progresist, i.e. prima țară socia listă din lume tînăra (pe atunci) URSS. Totuși, această prezentare, să zicem, "istoriografică" nu trebuie să sur prindă. Ilf și Petrov sînt autori recunoscuți internațional (în ciuda morților lor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Breban, D. R. Popescu, Constantin Țoiu, George Bălăiță, Octavian Paler, Gabriela Adameșteanu, Teodor Mazilu, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu etc., întrucât erau considerate "snoabe, mistice, descompuse, dezumanizate, degenerate, morbide, iraționale, retrograde, putrede și mai ales decadente toate creațiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste, dadaiste, moderniste, neomoderniste, șaizeciste etc., precum și tot ce ține de estetism, formalism, purism, experimentalism. Însuși locul în literatură al lui Eminescu e pus sub semnul întrebării, căci poetul nu numai că a împărtășit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
experimentalism. Însuși locul în literatură al lui Eminescu e pus sub semnul întrebării, căci poetul nu numai că a împărtășit și propagat o filozofie idealistă și un pesimism contagios, dar a și compus versuri ce poartă semnele periculoase ale formalismului decadent"224. Comunismul românesc milita pentru "accesibilitate și uza cam de același set de etichete infamante atunci când se referea la produsele artistice ale capitalismului cosmopolit"225 ca și criticii și istoricii artelor plastice, care serviseră propagandei hitleriste și mussoliniene în țările
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
amanți dezaxați, căței Chihuahua, droguri și felurite substanțe psihotrope. Dincolo de povestea femeii fatale, se configurează un Hollywood pe fond de război cu Vietnamul, la apogeul mișcării hi ppie, frămîntat, strălucitor și sensibil la impulsurile culturale venite din Europa, un univers decadent, din care omenescul profund, descifrat de Simon Liberati, capătă forme estetice inedite, nu lipsite, uneori, de rafinamentele cruzimii. Virtuozitatea narativă a autorului te antrenează aproape fără voie într-o poveste halucinantă, sacadată, în care simți că te scufunzi printre meandrele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
caracterul de construcție provizorie, nefixată și procesuală. Asupra necesității de a privi postmodernismul diacronic, sincronic, dar și dialectic a insistat și Ihab Hassan, aceste perspective instituind însă și o "instabilitate semantică" acestei categorii. Matei Călinescu a alăturat postmodernismul și "euforiei decadente" din anii 1880-1890, și kitsch-ului și camp-ului, dar mai ales avangardei, toate aceste asemănări conturându-i ideea apartenenței postmodernismului modernității. În "Concluzia" la Cele cinci fețe ale modernității, criticul își rezumă propria orientare: "Teoria mea sau, mai precis
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Spaima de om a constituit principala frică a decadenței antice; în Evul Mediu, accentul se mută pe Diavol sau pe terifianța extraumană silvatică, de pildă, sau aparținând unei geografii fantasmatice amenințătoare -, semn că, pentru omul medieval, spre deosebire de cel al antichității decadente, alexandrine, înspăimântătoare devine în primul rând lumea, pe care omul încetează s-o mai înțeleagă. Ocultismul inițial sau fantasticul de mai târziu reprezintă raționalizarea acestei spaime de necunoscut: în locul lumii înspăimântătoare sugerează Baltruišaitis -, oamenilor li se oferă un cod cultural
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
suspendate la scurt timp după aceea, idei concepute îndrăzneț, dar nicicând realizate complet" (O'Brien, 2003: Unul dintre părinții spirituali ai teatrului de extracție horror din Paris, celebrul Grand Guignol (creat, în 1888, de Oscar Metenier și închis abia în 1962), decadentul Jean-Marie-Mathias-Philippe-Auguste, conte de Villiers de l'Isle-Adam,38 s-a impus destul de târziu, odată cu publicarea, în 1883, a culegerii intitulate Contes cruels, căreia îi urmează, în 1888, Nouveaux contes cruels.39 În 1886, îi apare romanul de anticipație L'Ève
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ea este receptată, simultan, și de alte personaje nu contrazice această viziune). Distrugerea portretului din penultimul capitol al cărții este o tentativă de exorcizare a modelului, iar hipotextul romanului lui Eliade poate fi detectat în relația ambivalentă dezvoltată de estetul decadent Dorian cu propriul portret, zugrăvit de Basil Hallward. A doua grilă de lectură este mai puțin evidentă,95 dar nu mai puțin incitantă. Întregul roman poate fi interpretat ca o frescă a prăbușirii aristocrației în favoarea unei clase sociale în plină
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
exilat din Transilvania în însorita Italie, în căutare de sânge de virgine) și de tinerele fiice ale marchizului di Fiori, este ridiculizată de virilul țăran Marco, sedus de idei progresiste și egalitariste. În final, acesta se răzbună pe toți patricienii decadenți, ucigându-l pe conte și violând-o pe mezină, singura care scăpase, până atunci, farmecelor erotice ale neverosimilului marxist. Deși detaliile plot-ului diferă într-o oarecare măsură, linia socială directoare, vizând răsturnarea vechii ordini pernicioase, este transparentă în ambele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Jörg Waltje, "au devenit cele mai influente pentru literatura gotică și pentru romanticii englezi în general" (2005: 32): Der Vampir de Heinrich Ossenfelder, Lenore de Gottfried August Bürger și Die Braut von Korinth de Johann Wolfgang Goethe. Cât privește filiera decadentă (ancrată tot în romantism), ar merita menționate prozele Carmilla de Sheridan LeFanu 97, Amena de Alexei Tolstoi, Clarimonde de Théophile Gautier, toate având în centru figuri de vampiri-vampă (femei dispuse, simultan, să iubească și să-și distrugă partenerii), pentru a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Marcel Iancu și Ion Vinea), pictori ca Max Ernst, de Chirico, Salvador Dali au produs emoții estetice care au revigorat mințile și sufletele, îmbinate însă și cu stupori la unii, care i-au îndemnat să folosească pentru "arta nouă" calificativele "decadent", "cosmopolit" și altele. Sculpturile lui Constantin Brâncuși din țară și din marile muzee occidentale, avangardiste și ele, au rămas mai aproape de o metafizică împletită cu mitologie și sacru, ce uimește dar și tonifiază dorința de a trăi mai bine și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
că totuși el trebuie să rămână om. Mulți dintre artiștii postmoderni se inspiră din geniul dovedit de Brâncuși în arta contemporană cu sculpturile de la Tg. Jiu, pe când foștii secretari cu propaganda din județ nu numai că le clasau în categoria "decadent", dar le și demolau barbar. Hipermodernitatea Estetica literară occidentală a anilor 1970 consemna apariția vocabulei hipermodernitate. Ihab Hassan, egiptean emigrat în SUA prin 1946, pare să o fi folosit, iar Gilles Lipovetski (n.1944) ar fi cel care i-a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
școală filosofică. Filosofia însăși a fost inclusă în științele umane. De altfel, Nietzsche a preluat pesimismul lui Schopenhauer, dar formația sa era de savant în limbile clasice, neagreind universitatea, cu care a și intrat în conflict. Lui îi plăceau artiști "decadenți" ca Wagner, și invers, artiști precum Rilke, Yeats, Proust, Joyce s-au simțit atrași de ideile lui Nietzsche. În Est, prozatorul rus Dostoievski a împărtășit, fără să știe, idei asemănătoare cu cele susținute de Nietzsche despre creștinism, cu diferența că
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a anunța "orgia mass-media". O elită de savanți și de poeți (cei din avangardă sau premiații Nobel n.ns) anunță însă un mit "nou" și "Un zeu "nou" care recuză nu doar titanismul preromantic, ci, în egală măsură, și dionisismul "decadent". Acest zeu, înger și mesager al comunicării este Hermes. (Op. cit., p. 239) El este zugrăvit de către creștini sub chipul lui Hristos. În mod derizoriu, în mod paradoxal, "Geniul Creștinismului" pare să se fi refugiat departe de secularizările ecleziale, în cercurile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mării de mult nemaivăzute îl transformă în profet al trecutului și salvator fără noroc al aces tuia; întâlnirea cu Ilinca-Wanda, eșuată, îi marchează decisiv destinul în carte, ca, de altfel, și pe al celorlalte personaje. Tot într-o manieră deformată, decadentă, momentul epistemologic al experienței este jucat, pe scena cărții, de Pașadia. Matei Călinescu deduce că studiile diurne ale lui Pașadia erau tot istorice: „Deducem din elogiul naratorului că Pașadia era un memorialist în marea tradiție clasică, tăioasă și neiertătoare.““ El
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
prima jumătate a secolului XX). A primit premiul revistei Cuvântul pe 2005 pentru volumul Explorări în comunismul românesc (coautori: Paul Cernat, Ion Manolescu, Ioan Stanomir), premiul pentru debut al revistei Observator cultural pe anul 2007 cu Mateiu I. Caragiale fizionomii decadente, premiul "Ion Cantacuzino" al Uniunii Cineaștilor din România, Asociația Criticilor de Film pe 2008 pentru profesionalismul întregii activității publicistice, Premiul (Cartea anului 2009) a USRFiliala Dobrogea pentru volumul Cinema (povestiri) (2009). Este membru USR și UCIN din 2010, membru RAAS
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ion Minulescu, Într-un bazar sentimental Cuprins Prefață (Ioana VLASIU) / 13 Cuvânt înainte / 17 Argument / 19 Capitolul I. I.1. Simbolism/decadentism vs realism/naturalism / 37 I.2. Simbolism și decadentism în artele plastice / 41 I.3. Există o artă decadentă prin ea însăși? / 53 Capitolul II. II.1. Gustave Moreau / 57 II.2. Pierre Puvis de Chavannes / 65 II.3. Arnold Böcklin / 68 II.4. Prerafaeliții / 73 II.5. Klimt și sfârșitul raționalismului / 82 Capitolul III.. III.1. Bachelin, Art
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Paciurea / 199 Capitolul VII. VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale / 213 VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat / 223 VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon Loghi simbolistul / 251 VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism / 265 VIII.3. Cecilia Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite / 274 Capitolul IX. IX.1. Secesiuni europene / 287 IX.2. "Sciziunea" românească și societățile artistice / 297
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite / 274 Capitolul IX. IX.1. Secesiuni europene / 287 IX.2. "Sciziunea" românească și societățile artistice / 297 IX.3. Revista "Ileana" / 306 Capitolul X. X.1. Țigănci exotismul spiritualizat. Cecilia Cuțescu-Storck / 319 X.2. Țigăncile lui Vermont Senzualismul decadent / 326 Capitolul XI. XI.1. Salomeea în literatură: de la simbolism și decadentism, la avangardă / 329 XI.2. Salomeea în arta plastică / 334 XI.3. Salomeea în pictura lui Nicolae Vermont / 337 XI.4. Salomeea în pictura Ceciliei Cuțescu-Storck / 342 XI
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cuvântului. O serie de capitole excelente sunt dedicate basmului și mitului în pictura simbolistă românească, în care lucrări discreditate ca sămănătoriste, integrate în contextul lor originar, își pierd haloul negativ care le-a însoțit constant în istoria artei, apoi Saloanelor decadente și casei muzeu, temei țigăncii corelată cu orientalismul, sau Salomeii în arta românească. Revista Ileana, prima revistă de artă românească, este analizată pentru prima oară număr de număr, atât ca text cît și ca prezență vizuală. Tot pentru prima oară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
modern". Pictorul vizita expoziția de artă de la München, unde avea ocazia să vadă pictura prerafaeliților și în special a lui Burne-Jones, dar și pe aceea a simbolistului elvețian, Arnold Böcklin și a secesionistului Franz von Stück, ultimul abordând o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de gust nu la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
literari în calitate de curent literar, decadentismul nu a primit investitura teoretică, rămânând la stadiul de atribut ocazional în măsură să precizeze o nuanță, o impresie și nicidecum o estetică sau un curent literar sau artistic. Am încercat să reconstruiesc o estetică decadentă într-o altă carte, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, carte pe care cea de față o completează. În cazul artelor plastice, decadentismul rămâne tot un atribut legat de un context bine precizat, identificat în cultura franceză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]