863 matches
-
va lăsa lui Ciciagov doar obscurul rol de a supraveghea retragerea trupelor ruse din Principatele Române. Un rol de administrator, cu totul nedemn de un amiral. Generalul mai luă o gură din Cotnarul alb, sec și licoros. Așeză paharul jos, decapită și celălalt păstrăv tot cu o singură apăsare a lamei cuțitului, apoi îl împinse, până când îl văzu rostogolindu-se în farfurioara pentru resturi și zâmbi, cu totul mulțumit de sine. Terminase și cu Ciciagov. Privi cele două capete alăturate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
apreciere, era lipsit de orice prejudecată, aplecat fiind spre „pozitivism“. „Scena era cumplită“ (spunea domnul Benedek În Aradi Napló). Doar din considerație pentru cititor, ne vom abține să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satîr, iar fetițele... Se făcea o aluzie prudentă la faptul că fetițele fuseseră violate de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucît fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dorothy Canfield Încearcă, dar sunt handicapați de lipsa totală a oricărei urme de umor; cel puțin Însă Își burdușesc zdravăn opera, În loc să emită un discurs subțire. Orice autor ar trebui să-și scrie fiecare carte ca și cum ar urma să fie decapitat În ziua când o termină. - Nu e asta o double entente? - Nu-mi pune piedică! Există printre ei câțiva care dau semne că ar avea o pregătire culturală, puțină inteligență și o cantitate rezonabilă de talent literar, dar ăștia pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un somn ciudat închide ochii balaurului” (Ovidiu, Metamorfoze, VII). Motivul adormirii/amorțirii demonului de către zeu (erou) este sinonim cu cel al „legării” acestuia. Aceste forme de „îmblânzire” a monstrului definesc zeul (eroul) magician, în antiteză cu zeul (eroul) războinic care decapitează monstrul cu sabia sau îl străpunge cu sulița. Totuși, cele două tipuri de zei (magicieni și războinici) sunt rar strict delimitate. Marduk, de pildă, în vederea confruntării cu demonul Tiamat, se înarmează până în dinți cu arme „războinice” (arc cu săgeți, măciucă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
similar cu cel al înfruntării dintre Sf. Ilie și Iuda și, de aceea, comentariul pe care îl face Mircea Eliade primului scenariu este, în bună măsură, valabil și în cazul celui de-al doilea : „A-l fulgera și a-l decapita [pe V«tra] echivalează cu actul creației [...]. V«tra con- fiscase Apele și le păzea în adâncul munților. Aceasta înseamnă : 1. fie că V«tra era stăpânul absolut - cum era Tiamat sau orice altă divinitate ofidiană - al întregului Haos anterior
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cântecul bătrânesc tip Trei crai (34, p. 427). În orice caz, nu pare să fie vorba de o „intervenție” din partea lui Alecsandri. Într-o notă de subsol, poetul amintește că, potrivit Cronicii românilor a lui Gh. Șincai, Brâncoveanu a fost decapitat, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Dacă Alecsandri ar fi intervenit în textul baladei populare, este de presupus că el ar fi urmat versiunea cronicii pe care o menționează (128). Nu aș insista atât de mult asupra acestui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
jertfită unui balaur marin care pustia ținutul. Fecioara este salvată și monstrul răpus de Perseu, care zbura prin văzduh datorită unor sandale înaripate (Ovidiu, Metamorfoze, IV). f) Tot despre un sacrificiu uman ratat vorbește legenda Ifigeniei, care trebuia să fie decapitată pe altarul zeiței Artemis, pentru oprirea unei furtuni. În ultima clipă, zeița o înlocuiește cu o căprioară, care e sacrificată în locul ei. Ifigenia este învăluită de un nor și purtată prin aer până pe țărmul Mării Negre (Taurida), unde devine preoteasă la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
g) Cel mai insolit exemplu de probabilă camuflare ulterioară a unor practici rituale care presupuneau sacrificii umane îl găsim în legendele românești privitoare la „sfințirea” lui Ilie. Acesta, un om ca toți oamenii, păcălit de diavol, își omoară (de regulă, decapitează) părinții sau soția și copilul : „Sf. Ilie intră în casă și, necăjit de vorbele diavolului, scoate sabia și dă cu sete mare în capul patului unde erau culcați mă-sa și tată-său, și le-a tăiat la amândoi capul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ci mălaiul ăsta” și brusc, fără să aștepte un răspuns sau să schițeze un gest de șovăială, zdrobea capul bătrânului cu un fier de plug. Practici rituale similare sunt atestate și la sârbi, muntenegreni și macedoneni ; aceștia din urmă îi decapitau cu secera pe bătrânii neputincioși (46, p. 204). Deși exemplele sunt multiple, mă opresc aici și trec la alt tip de posibile argumente. Am văzut în legendele hagiografice refe- ritoare la Sf. Ilie, în cele istorice referitoare la Numa, precum și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Alexandria, Covoarele, IV, 8) sau „cel mai frumos și mai bun dintre ei (geți)” (Enea din Gaza, Teofrast). Ulterior, cei sacrificați erau aleși dintre sclavi, condamnați la moarte sau prizonieri. Așa cum apare pe Columna lui Traian, se pare că geto-dacii decapitau prizonierii romani și le înfigeau capetele în pari, pe zidurile cetăților. Iordanes (Getica, 40- 41) scria despre geți că-l înduplecau pe zeul Marte „printr-un cult sălbatic (căci victimele lui au fost prizonierii uciși), socotind că șeful războaielor trebuie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de interesele colective ale umanității, cum ar fi pacea, securitatea, mediul înconjurător, dreptatea socială și chiar stabilitatea piețelor financiare. Suveranitatea este un concept anacronic, moștenit din vremurile în care regii domneau peste supușii lor. în timpul Revoluției franceze, regele a fost decapitat, iar poporul a preluat conducerea statului. Deși ar părea utopic să înlocuim suveranitatea poporului cu altceva, principiul în sine este inadecvat pentru lumea contemporană tot mai independentă. Există numeroase interese care depășesc granițele naționale. De exemplu, ne confruntăm cu o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
ogarii ar rămânea fără stăpâni. * De când spune adevărul, a început să-i crească nasul. * Săpând în stânga și-n dreapta, a făcut carieră. * Guvernanții își servesc poporul pe tavă. * Glumele nesărate sunt ca ciupercile necomestibile. * Înțelepții gândesc și după ce au fost decapitați. * Păsările migratoare au concurență: migratorii politici. * Cine sapă groapa altuia se numește gropar. * Descoperiri în lanț: găurile din bugetul statului. * Omul este cauza tuturor relelor. * Numai omul își ucide părinții și copiii. * Cea mai desăvârșită creație divină a devenit cea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ananași strălucitori și dovlecei-șarpe atârnând. Jackfruit mari în copac și câteva găini care scurmau. Dat fiind că soacra și soțul se retrăgeau îngroziți, neîndrăznind să o tulbure pe ea sau pe copilul aflat încă înăuntru, desenă o pleiadă de bucătari decapitând capre. Desenă alții fugind spre o piață înțesată de lucruri pentru care merita să te târguiești. Unii postați deasupra oalelor aburinde cu polonice în mâini sau măcinând mirodenii în râșnițe. Desenă plante agățătoare și vreji care intrau pe ferestre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fost prevenită, Kulfi îl zărea chiar la timp pe spion și-l pocnea cu mătura în cap. Un așa BUM te putea ucide, își zicea el și o privea din tufișuri cum își continua munca, feliind plină de vigoare legumele, decapitând puii și gâștele cu lovituri nonșalante de secure. Și totuși, cu cât îi erau mai zădărnicite eforturile, cu atât devenea mai suspicios. În clipa în care se întorcea din nou cu spatele, spionul nu se putea abține să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
despre acest concept. În acest context, a fost declanșată o inspecție de la ministerul justiției. Pe atunci, ministerul avea în mână Inspecția Judiciară. Îmi aduc aminte că în perioada 2001-2003, schimbându-se ministrul justiției, și de fapt toată guvernarea, au fost „decapitate“ treizeci și nouă din patruzeci și unu de tribunale - la treizeci și nouă de tribunale s-au schimbat președinții. De ce? A fost trimisă inspecția, au fost găsite nereguli mai mult sau mai puțin reale și au fost schimbați șefii. În
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
plictisitoare. „Cuvinte decapitate / de tăcere - povestește autoarea cărții pe un ton tenebros - / cădeau haotic / lovind în liniștea / ce le-a ucis / și mi se strecurau,/ ca un microb,/ în sânge și în gând.“ (Iona) Este cutremurător să aflăm că liniștea decapitează fără milă cuvinte și că acestea, așa decapitate cum sunt, invadează la rândul lor trupul delicat al poetei. Iată însă că nici poeta nu se lasă mai prejos și, în legitimă apărare, lovește fără milă: „Îmi fac din cuvinte / ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
capul tăiat, șiroind de sânge, ne întrebăm: ce-o fi fi având autorul cu noi? De ce se poartă atât de brutal? Răspunsul este unul singur: vrea să ne cucerească! Ion Maria - așa se numește omul civilizat și decent care ne decapitează cu poezia lui - își închipuie că numai în felul acesta se poate face remarcat și eventual admirat de noi. Cartea sa Patmos (Ramuri, Craiova, 2002) este plină de declarații șocante: „m-aș împușca cu o lacrimă / în tâmplă“; „sunt doar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aflau Într-o vale a morții. Amir ceru descoperirea altor cadavre. Se aplecă asupra fiecăruia, Încercând să-și imagineze ce se Întâmplase. Unii aveau pieptul despicat de o lovitură lungă de sabie. Altora le lipsea brațul În Întregime. Altele erau decapitate. În unele locuri, nisipul mirosea a praf de pușcă. Șeful tribului Bordjighin se ridică și privi tăcut În jurul lui. Toamna era caldă. Deșertul Își unduia dunele În depărtare, asemeni valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe loc oasele craniului. Iusuf se prăbuși, mort pe loc, Într-o baltă de sânge. Voievodul puse sceptrul la loc și făcu semn ca trupul solului să fie luat din sală. Însoțitorii acestuia rămăseseră Încremeniți, așteptând porunca de a fi decapitați. - Mai are cineva preferințe? Întrebă Ștefan, calm. Tocmai spusesem că sunteți liberi. Se mai consideră cineva jignit? Solii dădură din cap negativ și Îngenuncheară, cerând Îndurare. Știau că domnitorul Moldovei nu dă o ceapă degerată pe această solie și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răstit. Sper că ospitalitatea mea nu ți s-a părut un prizonierat. În orice caz, nu asta am dorit. Dacă vreunul din oamenii mei a Îndrăznit să se atingă de tine sau de doamna ta, spune acum, și va fi decapitat pe loc. Căpitanul tăcu, așteptând să Înțeleagă unde vor duce toate acestea. Așadar, simțise bine. Nu era tratat ca un prizonier. Altminteri n-ar mai fi fost În viață. - Te Întrebi, desigur, ce se Întâmplă. Am să-ți spun. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
preot, nici un țipăt de vrăjitoare. Și totuși trebuie să fi curs fluvii de sânge, cel puțin o duzină de ruguri să fi fost ridicate și aprinse cu făclia înmuiată în smoală, căci spre sfârșitul primului capitol toți eroii erau morți: decapitați, sugrumați, trași în țeapă, arși sau sfârtecați. Mai mult încă: nu mai rămăsese nimeni care să-i răzbune pe eroii uciși. Pe un astfel de teren plin de stârvuri și arat cu plugul scrisului și-a găsit încercarea mea narativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
precum „onoare și moare“, „sânge și înfrânge“, „fanfare și ardoare“ ar trebui să mă îngrozească retroactiv. Sau dacă, în fragmentul din primul meu roman, și-ar fi găsit expresia absurdități rasiste pe socoteala sărmanilor kașubi: un cavaler cu capul lunguieț decapitează duzini de slavi cu capul rotund. Și alte produse ale demenței inoculate. În cazul cel mai bun, sunt sigur că într-un teanc de desene, dacă acestea ar fi fost găsit, de nu în pod, atunci în pivnița casei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cioplite în piatră nu urmau să fie puse în slujba aurei cimitirelor. Mai mult, urma să fie înlăturate pagubele produse de război și care durau, urât, în interiorul parcărilor din oraș și în grădina castelului. Acolo unde personajele din gresie fuseseră decapitate de schije de bombe sau transformate în invalizi cu un singur braț, noi trebuia să reînnoim ici capul lipsă al zeiței Diana, colo capul incomplet al Meduzei după modele fotografice sau din ghips. Membre pierdute, căpșoare de îngeri pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în trecutul zdrențuros al DELIRULUI, trecut ofilit în sferele încercănate ce semănau puțin cu acele tăceri desprinse din ecourile milenare unde, nu știu încă de unde ai venit în înserările mele pentru ce te-am lăsat să te odihnești în șoaptele decapitate de pe buzele mele și ele invocând parcă CERUL să ne binecuvânteze în ultimele destinderi ce se poate aminti. Că-n tăceri de umbre se moare des și se renaște numai acele clipe ce trec prin Ochii CERULUI în milioane de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de secole și au pășit alături de trupul tău în gustarea inocentului respirat prin lentilele haosului. Toată această vânătoare a durat foarte mult, aproape că nu mai știu cum încorsetată în durere îmi așteptam moartea și-n gustul de ură, îmi decapitasem picioarele mele de vise. Gloanțele iubirii tale veneau în inima mea, le primeam și le foloseam pentru adăpost în toată sălbăticia zilelor. Văzduhul nopților îmi prevesteau clipele negre. Ele îmi strecurau lumini din cerurile sidefate de stele și în cea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]