1,183 matches
-
mogul al cărnii. Dar resentimentul și gelozia pe care i le stârnesc cresc cu fiecare zi. Nu mă îndoiesc că în cele din urmă îl vor copleși și-i vor distruge mintea. Măreția fizicului meu, complexitatea concepției mele despre lume, decența și bunul gust evident în ținuta mea, grația cu care continuu să-mi fac datoria în mocirla lumii de astăzi, toate acestea îl zăpăcesc și totodată îl uluiesc pe Clyde. Acum m-a însărcinat să lucrez în Cartierul Francez, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu va trebui să recurg la crenvurști pentru supraviețuire. Vânzarea scrierilor mele ar putea să-mi aducă vreun câștig. Și la nevoie aș putea să intru în circuitul conferențiarilor, luând exemplul dezgustătoarei M. Minkoff. Jignirile aduse de ea bunului-gust și decenței au fost descrise în amănunțime cititorilor, în scopul de a elimina munții de ignoranță și obscenitate pe care îi va fi împrăștiat în diversele săli de conferințe ale națiunii noastre. Poate totuși se va găsi printre primii ei auditori o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
afaceri, cu privire la mine. Resentimentul și gelozia m-au doborât încă o dată. Pe deasupra, trebuie să născocesc un mijloc de a trata ultimele afronturi primite de la M. Minkoff. Poate Cartierul îmi va procura ceva material: o campanie pentru susținerea bunului-gust și a decenței, pentru teologie și geometrie (poate). Notă socială: Într-unul dintre cinematografele din centru va rula în curând un film nou cu actrița mea favorită, ale cărei ultime excese într-un film muzical din lumea circului m-au uluit și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
geometrie. — Nimeni nu te obligă să privești lucrările, spuse o voce ofensată dintr-un grup, vocea doamnei care pictase magnolia respectivă. — Ba trebuie să le privesc, țipă Ignatius. Dumneavoastră aveți nevoie de un critic cu o brumă de gust și decență. Dumnezeule mare! Care dintre dumneavoastră a pictat camelia aceasta? Răspundeți-mi! Apa din vas pare ulei de motor. — Lasă-ne în pace, spuse o voce stridentă. — Ar fi mai bine, doamnelor, să renunțați la a mai organiza ceaiuri și prânzuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din asociația artistică strângeau tablourile de pe gard și își pliau scaunele de aluminiu ca niște arabi care se pregătesc să o ia din loc. Expoziția lor anuală în aer liber fusese un eșec. — Eu sunt sabia care răzbună bunul-gust și decența, spuse Ignatius cu voce ridicată. În timp ce lovea la întâmplare în sveter, cu sabia lui ruptă, femeile începură să iasă grăbite prin capătul aleii care dădea în Royal Street. Câteva întârziate trăgeau panicate de magnoliile și cameliile lor. — De ce naiba m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
favorită de film va rula în curând într-un cinematograf din centru. Trebuie să fac cumva să nu pierd ziua premierei. Pot să-mi imaginez ultimele orori ale acestui film, vulgaritățile ei crase împotriva teologiei și geometriei, împotriva bunului-gust și decenței. (Nu înțeleg pornirea aceasta a mea de a vedea filme; îmi face aproape impresia că am filmele „în sânge“.) Notă de sănătate: stomacul meu a întrecut măsura; cusăturile halatului meu de vânzător plesnesc groaznic. Pe mai târziu, Tab, Tânărul Vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu-mi cred ochilor că se poate vedea o asemenea murdărie fadă. Femeia ar trebui biciuită până la sânge. Ne subminează civilizația. Este un agent comunist chinez trimis să ne distrugă. Vă rog! Nu e nimeni aici cu un pic de decență, ca să meargă la panoul cu siguranțe? Sute de oameni sunt demoralizați văzând filmul acesta. Poate avem puțin noroc și cinematograful ăsta a uitat să plătească nota pentru consumul de curent electric. La sfârșitul filmului, Ignatius strigă: — Sub chipul ei clasic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
plăcere. — Nici nu vreau să mă ating de tine, pramatie. Mă îndoiesc că vreun scriitor angajat, silit fiind, ar putea scrie o melodramă atât de atroce, comentă Ignatius. Și acum, lăsați chestiile astea, degeneraților. Obișnuiți-vă și voi cu puțină decență și bun-simț. — Pălmuiește-mă, țipă marinarul. Știu că mori de dorința s-o faci. Ți-ar plăcea să mă rănești, nu-i așa? — Se pare că nu se va liniști dacă nu-l faci să simtă puțină durere fizică, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fără să mai rămână nici unul pe care să-l tortureze sportivul. — Trebuie să oprești toate acestea, strigă Ignatius spre Dorian care-i făcea cu ochiul cowboy-ului. Pe lângă faptul că sunt martorul unei jigniri strigătoare la cer împotriva bunului-gust și al decenței, am început să mă sufoc din cauza miasmelor de emanații glandulare și de colonie. — O, nu fi atât de anost! Se distrează și ei. Îmi pare rău, spuse Ignatius cu un ton aferat. Sunt aici în seara aceasta într-o misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ți-ar prinde bine să te distrezi un pic? Păși în jurul grămezii mari și albe, care gâfâia și sforăia ca un vulcan. Undeva, într-o țară imaginară, Ignatius visa o Myrna Minkoff terorizată, judecată într-un tribunal al bunului-gust și decenței și declarată vinovată. Urma să se pronunțe o sentință îngrozitoare, una care îi garanta persoanei ei fizice suferințe trupești și penitențe înjositoare, pentru nenumăratele ei jigniri. Lana Lee se apropie de bărbatul în costum negru și băgă mâna în salopeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fost încântat că a fost așa, Ilia Petrovici. M-am bucurat că a fost în stare să mărturisească. Nu contează la cine. Lucrul important este că a mărturisit. ă Porstii ipocrite! A fost o lovitură la adresa vanității dumitale. Recunoaște. Ai decența de a admite. ă Îmi dau seama că nu voi reuși să te conving de contrariul a ceva de care dumneata ești așa de sigur. ă Nu mă poți convinge de sinceritatea dumitale, dacă la sta te referi. ă Hmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un ventilator, o cămașă delirantă, încălțări ca niște bărci. Toate astea vor putea fi mâzgâlite după bunul plac, căci, fiind vorba de un măscărici sărac, nu-și va pierde nimeni vremea să verifice dacă culorile acestei zămisliri din lut au decența să respecte culorile sub care se prezintă realitatea săracului, chiar când nu face pe măscăriciul. Rău e că, la o analiză mai serioasă, acest factotum nu va fi până la urmă mai ușor de modelat decât vânătorul și mușchetarul care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la egal, păstrând, desigur, evidentele distanțe și diferențe de vârstă și condiție socială, neîmpiedicând totuși nici una dintre ele, cum i se păruse atunci, o relație bazată pe respect reciproc. Dacă îți înfig un cuțit în inimă, cel puțin să aibă decența morală de a-ți arăta o figură în acord cu acțiunea asasină, o față plină de ură și ferocitate, o expresie plină de furie dementă, chiar și de răceală inumană, dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-ți zâmbească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asta? Călugărul făcu o pauză de efect, după care își reluă relatarea. — Papei Ștefan i s-a părut că nu depusesem destul zel și m-a bănuit că aș fi avut simpatii ascunse pentru mort, de aceea păstrasem o scandaloasă decență în proces. În ultimul moment, ca reținerea mea să nu fie rău interpretată, m-am repezit să-i ajut pe cei care smulgeau odăjdiile de pe cadavrul papei Formosus. Dar abia apucasem să rup o bucată de brocart că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îmi ceruse numai să fiu mai discret. Ba, mi-a și zâmbit ca să facă mai digerabil reproșul și s-a grăbit să plece ca să evite probabil o replică. Fierbeam. Drept ce se credea Moașa ca să mă moralizeze? Și ce încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adorabil într-o fustiță de dantelă cu paiete, asortată cu baghetă și tiară. Apoi apăru Sophie și Henrietta simți ca i se pune un nod în gât. Nu din cauza hainelor, care erau, pentru prima dată, o combinație de eleganță și decență, ci din cauza cercelului cu diamant care îi strălucea în nara stângă. Probabil că și-l pusese în după-amiaza asta, afurisita, și așteptase seara ca să-și facă intrarea, atunci când Henriettei îi era imposibil să protesteze. — Vorbim mai târziu, mârâi printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Laurence. — Știi, dragă, se extazie Camilla, a surprins cu adevărat esența firii tale în acest articol. Altruismul tău. Generozitatea ta. Aș zice chiar că te-a făcut să pari un adevărat sfânt. — Ce vrei să spui de fapt - Laurence avu decența să pară stânjenit - e că m-a făcut să semăn cu o combinație reușită între Albert Schweizer și Bob Geldof. — Ei bine, asta ești, dragă, spuse mândră Camilla. Laurence simți dragostea și mândria din glasul Camillei și-și dori, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și poporaniști - nu ține atît de orientarea occidentalistă și citadinistă a acestuia, cît de structura sa olimpiană, neoclasică, acționînd „în sens cu totul divergent de mișcarea anarhică actuală”: „A fost acolo o atmosferă de înaltă intelectualitate și de distincție (...) o decență și o eleganță a expresiei formale, care rămîne ca o adiere de idealitate față de trivialul și violența stilului la modă acum - o statornică aspirație față de acea dhvani indiană”. Vorbind despre Sburătorul (literar), autorul apreciază lipsa unei „doctrine precise”, însă „larga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la Gwen. Deși clipa Îndemna la reculegere, numeroși fură cei care pîndiră reacția amantei lui Loïc, dar se obosiră de pomană. Susținută de Philippe, a cărui fermă apăsare pe umăr era mai degrabă un mod de a o rechema la decență decît un gest de compasiune, Gwen Își zăgăzui emoția și se mulțumi să pună cu o mînă tremurătoare pe sicriu o jerbă de flori. Toți tresăriră cu putere cînd ferestrele se deschiseră brusc, Împinse parcă de o rafală violentă. VÎntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-n seamă tresărirea lui Philippe și ochii de pește mort ai lui PM, se Întoarse spre jandarmi și dădu lovitura finală. - Tocmai am aflat că sînt fiica lui Arthus. Veți fi de acord cu mine, domnilor, că nu pot, din decență, să fac plîngere Împotriva propriului meu frate. * * * Rezemată În coate la prora bacului, Marie privise cum se apropie, crescînd, luminile din Lands’en, cu sentimente confuze. Insula copilăriei Îi apărea acum străină, ostilă chiar. Pentru prima oară În viață, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
probabil de aceea nu rosti cuvintele, simple și obișnuite, care ar fi oprit spovedania acestui ins plângăreț și dărâmat, legat de el printr-o origine genetică pe jumătate comună, și care În seara aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici de milă, nici de respect; avea totuși o intuiție vagă, dar sigură: de data asta, din povestirea patetică și Întortocheată a lui Bruno avea să se desprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ce rost are să facă asta ? răspunde Jemima. Ce-o să Învețe el din toată treaba asta ? O să-l facă să regrete amarnic faptul că te-a Întîlnit vreodată ? — Emma și cu mine am stabilit deja că vom păstra totul În limitele decenței, spune Lissy hotărîtă. „Să trăiești bine e cea mai bună răzbunare“. George Herbert. Jemima o fixează alb preț de cîteva clipe. — Oricum, spune Într-un final, Întorcîndu-se spre mine. Aș fi foarte Încîntată să te ajut. Te rog să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
deghizării e atât de avansată, Încât poți fi sigur că subevaluezi numărul de lichele cu care te‑ai ciocnit. Dar un geniu ca Rakhmiel nu izbutea totuși să disimuleze clocotul impetuos sau, dacă preferați, ticăloșia naturii lui. Avea noțiuni despre decență care se trăgeau Încă de la romanele lui Dickens, dar avea un REM păcătos - Împrumut termenul de la specialiștii În somn - adică mișcări rapide ale ochiului, foarte lucide. Arăta ca un membru al unui club englezesc, foarte roșu la față, irascibil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ferestre, să-i scoatem afară... ARTUR: Să-i aducem aici, să mă vadă! Trebuie să mă vadă! GARDIANUL: Trebuie să iasă ceva de aici... ARTUR: Nu cer cine știe ce. Altfel mor degeaba. GARDIANUL: Unde ne aflăm? La dracu’? ARTUR: Sigur! Puțină decență! GARDIANUL (Antrenat.): Puțin temperament! ARTUR: Eu n-am nimic de pierdut. Am să-i demasc! GARDIANUL: S-aduc hârtie și cerneală? ARTUR: Adu! GARDIANUL: Aduc! ARTUR: Trimitem hârtii în tot orașul! Se vor deschide ferestrele. Vor pocni ușile din încheieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
riscurile erau mari; șocurile, inevitabile, ar fi făcut rău acelorași părți. Chiar se mai ivea una: copiii. Thomas nu Încerca să ducă prea departe raționamentele de natură morală, era convins că demersul său nu va trece dincolo de marginea unei anume decențe. Își va Întîlni cîțiva urmași fără să spună cine este; nu va avea de suferit nimeni. Lui Berger, anticarul, Berg - cum Îi ziceau cunoscuții -, Thomas ar fi Încercat să Îi spună cîte ceva; nu amănunte, firește; poate ar fi primit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]