1,623 matches
-
Zece la sută, e enorm!“. Nenorocirea Își lua dijma și se dovedea lacomă. Calculase că cinci ani se puteau Împărți În două ore pe zi de cînd se născuse: avea uneori scurte accese de aritmomanie, care-l făceau să se dedea la calcule lipsite de interes. Nu băgase de seamă că anii treceau. Trebuise ca fiica mai mică să-i semnaleze: „Îți dai seama, tată, aveam douăzeci și unu de ani cînd ți-ai publicat ultima carte. Acum am douăzeci și șase!“. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Sfîntul Părinte doar pentru atîta lucru. Încă de la prima pagină a cărții Dacă sămînța nu moare, am aflat că lucrurile pe care micul Gide le făcea pe sub masă cu fiul unei portărese erau numite „obiceiuri rele“. Eu, În schimb, mă dedasem acestui soi de Întîlnire În fundul grădinii și, la fel ca Gide, tot cu fiul unei portărese! „Unul lîngă celălalt, dar nu unul cu celălalt, totuși“, scria Gide. Și eu la fel! În pofida impreciziei artistice cu care Își Înconjoară dezvăluirea, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
SÎnt totuși cel mai bun Însoțitor cu putință Într-o librărie, dar admit că devine obositor cu timpul. Cu librăriile lucrurile se petrec cam la fel ca și cu whisky-ul: sînt pasiuni la care e mai bine să te dedai de unul singur. CÎnd bei un single malt vechi de patruzeci de ani, ar fi păcat să-ți pierzi concentrarea sporovăind cu cineva. Tata a decis să vîndă revista Cărți de astăzi unui alt editor, rămînÎnd totuși redactor-șef. Administrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
psihanaliză e bine să te aștepți la absolut orice. „Vorbește-mi de mama dumitale“, Îmi ceruse brusc dr. Zscharnack, care voia fără doar și poate să mă ferească să cred că eram căzut cu hîrzobul din cer. Urma să ne dedăm cumva la o mică Încercare de coit fantasmatic cu mama? În clipa aceea am dovedit un lapsus care nu merită uitarea În care a rămas de atunci: „Œdip a ucis-o pe maică-sa și s-a culcat cu taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Totuși, a mă duce la niște animatoare era un mare progres din partea mea. Un teolog pentru care tata avea mult respect, canonicul Mével, scrisese că era mai bine pentru un tînăr să facă amor cu o prostituată decît să se dedea singur masturbării Într-un colț. Măcar tînărul Întreținea o comunicare cu semenul lui atunci cînd era cu o tîrfă, În loc să se Închidă egoist În sine. Tatăl meu zicea: „Mișcarea care te poartă, trup și suflet, spre acea logodnică destinată ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu avea nimic personal! Eram mulți cei care nu mergeam pînă la capăt! Un neamț publicase În Zeitschrift für Sexualwissenschaft - și Încă din 1908, țin să precizez acest lucru - un articol despre niște tineri prusaci și alți pomeranieni care se dedau, ca și mine, la plăcerile retensive ale așa-numitei masturbatio interrupta. Nevrozații, va preciza Karl Abraham În 1910, cred că pierderea seminală le aduce ponoase și se satisfac prin practici Întrerupte Înaintea ejaculării. Își Închipuie atunci că nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
decît majoritatea oamenilor. Agorafobia ne-a Îngrijorat mai mult, doi ani mai tîrziu. Îmi plăcea să iau metroul, dar, de la o zi la alta, crizele mele de angoasă au făcut lucrul acesta imposibil accesul la metrou. Totuși, În metrou, mă dedam la un soi de antropologie culturală aplicată - o disciplină pe care o descoperisem pe cînd Îmi pregăteam examenul de admitere la IDHEC - și arătam interes pentru mediul socio-cultural comun tuturor ocupanților vagonului. Am remarcat personalitățile individuale - adesea femei foarte frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
To be or not to be? Tata sau mama? Grecia sau Italia? Rolling Stones sau Beatles? Voltaire sau Jean-Jacques Rousseau? Sadism sau masochism? Brînză sau prăjitură la desert? — Franz sau François? (Ăsta e Zscharnack care, ridicîndu-și deja legendarul deget, se dedă la o intervenție menită să mă repună pe șine.) Îl corectez imediat: trebuie spus Franz și François. CÎnd făceam călătorii lungi cu mașina În compania tatei, Îmi cerea să-i vorbesc ca să-l Împiedic să adoarmă la volan. Avea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Parkerul din argint cizelat pe care i-l oferise cu cîțiva ani În urmă de ziua lui. Stiloul acela din aur nu era nimic altceva decît un obiect real. Era oare și simbolul remușcărilor mele? Emblema scrisului la care mă dedasem În răspăr cu voința paternă? Un martor pe care Îl treceam asupra lui ca Într-o cursă de ștafete, eu rămînÎnd pe teren, iar el dispărînd În veșnicie? Îi oferisem oare acel stilou ca să nu se Înverșuneze Împotriva mea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-și procure laudanum, dar nu a reușit. Liputin își ridică privirea, cu o inspirație bruscă. Poate că îl punea la încercare pe farmacist. Cineva care ar fi fost în stare să-i vândă laudanum unui student malnutrit s-ar deda la tranzacții și mai îndoielnice. Spionul dumitale l-a pierdut. Poate că a încercat în altă parte și a reușit. ă Criminalul avea deja o sursă pentru acidul cianhidric, argumentă Porfiri. După cum o dovesdește moartea lui Boria. ă Dar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pasajul sună astfel: „Oare nu a dormit Alcibiade cu Socrate sub același cort și oare nu a îmbrățișat cu brațele sale păcătoase un om spiritual?“ ă Da, da, da, Porfiri Petrovici. Sunt pefect conștient de practicile murdare la care se dedau grecii antici. ă Dar nu se face nicio referire la Alcibiade și Socrate în Proudhon. A treia interpolare... Liputin îi făcu semn cu mâna lui Porfiri să nu spună nimic cât timp citi și ultimul pasaj: După cum se știe, Minerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
putea găsi chiar o scuză: că-i salva de o moarte încă și mai scârboasă. Aflasem de la Domnul Andrei, care se jura că știa totul de la un pescar în vârstă întâlnit într-o zi pe țărm, că alții, înainte, se dedaseră acolo la adevărate orgii. Aduceau pe malul mlaștinei sticle de bere și se îmbătau. Pe urmă împușcau cerbii fără să-i omoare și îi lăsau așa până ce le intra noroiul în gură. După care se mânjeau la rândul lor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ci se mulțumește doar cu expunerea produsului respectiv executat mizerabil și în mare grabă, fiind direct interesat doar de recunoașterea numelui său în rândul publicului, făcând tot ce îi stă în putință pentru a ajunge la această recunoașere și deseori dedându-se la acțiuni extreme și stupide precum automutilarea sau alte manifestări similare - considerate de către el ca având valoare artistică. Matei Călinescu surprinde cu abilitate acest fenomen: La ce se gândește artistul-kitsch atunci când se așează la lucru? Evident, în primul rând
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
istoria pe care Încearcă să o subsumeze. — Mai tacă-ți fleanca, dobitoc pompos, strigă o voce cu accent britanic din Întunericul dormitorului. Judith rîse și Wakefield părăsi Padova a doua zi În zori. Înainte de a părăsi colegiul pentru a se deda călătoriilor, luase un patru pe un eseu pe care Îl intitulase „ Clădirile ar trebui să-și cîștige postmodernismul!“ În care susținea cu argumente că a Încorpora stiluri vechi În clădiri noi duce la un „postmodernism necîștigat“ care Îi va scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei, Încîntat de meșteșugul femeii. Un aspect al disciplinei pe care și-a impus-o, unul de care este foarte mîndru, este interdicția fermă de a afla viitorul. E o chestiune de onoare, cu atît mai mult cu cît se dedă jocurilor de noroc - și a făcut asta Încă dintru Începuturi. Nu trișează, În pofida a ceea ce afirmă unii dintre mitografii săi. De ce-ar face-o? Ar strica jocul și s-ar plictisi de moarte dacă ar ști dinainte rezultatul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o trudă fără sfîrșit. Litania Zeldei Îl sperie, de fapt. Oare or fi mulți care cred În chestia asta cu personalitățile multiple? Să fie un cult? În anii ‘60 știa o grămadă de oameni angrenați În căutări spirituale care se dedau la călătorii lungi și Întortocheate pentru a se „găsi“ pe ei Înșiși, dar mulți au renunțat cînd au descoperit că, de fapt, cosmosul se cacă pe personalitățile lor. Wakefield presupunea că acest val de căutători lăsase În urmă doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
înșală: vidul iremediabil. Ceiace a vrut s’a înfăptuit; în limitele stricte și după prescripțiile textului. (...) deaceia: inutil să dovedești divorțul dintre textul vechiu și regia mecanică. Un regizor poate surprinde valori permanente în orice fel de text; se poate deda la oricîte operații de alhimie vrea. Susceptibilitatea noastră ar fi preferat un text acrobatic. Să nu-l învinovățim însă pe Sternberg...”. Pe lîngă deja citatul Arghezi, susținător neobosit al spectacolelor trupei din Vilna, s-au pronunțat elogios și alți scriitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încasează banii de la un evreu din același oraș. - E un lucru bun că nu trebuie să bați drumurile cu aur la tine, a cugetat Rotari. - Și nu numai, prietene, evreii garantează atât calitatea, cât și greutatea bijuteriilor și nu se dedau la înșelătorii. - Îmi vine să cred că tu chiar îi admiri. N-ar trebui să-i urăști fiindcă au pus la cale uciderea lui Iisus al tău? - E-adevărat, îi admir, nu-i urăsc; sunt un popor cu o credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
duhul în ultima zi de noiembrie, precum un lup chinuit de furie. CARTEA A PATRA I La Pavia s-a declanșat lupta pentru succesiunea la tron. Cei treizeci și șase de duci ai regatului, de la Benevento până la Aosta, s-au dedat la o seamă de nesfârșite discuții, garnisite cu urzeli și intrigi, fără să reușească să cadă de acord. La un moment dat a fost cât pe-aci ca Rachis din Benevento să capete numirea. Dar în Ajunul Crăciunului a refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
învețe de la el arta vindecării. Într-o zi a venit un rabin supărat foc că Amos era ținut ostatic, dar a plecat precum un câine cu coada-ntre picioare. Regele l-a mustrat pentru purtările poporului său. - Sunteți mai curând dedați afacerilor și strângerii de aur decât păstrării cunoștințelor voastre, încât știința voastră riscă să moară odată cu voi. De-acum înainte n-o să faceți doar legământ de credință față de rege, nu va fi de-ajuns să ne respectați legile, va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
varianta accidentului. Presa nu citase numele adolescenților implicați, cu toții minori. Marie Îi ascunsese lui Loïc că descoperise cu ocazia aceea că Nicolas frecventa o sectă, așa-zis druidică, sectă care se folosea de fascinația credulă a tinerilor pentru a se deda unui mărunt trafic de droguri. Își repoșă o dată mai mult că nu se ocupase mai Îndeaproape de nepotul ei după moartea mamei sale. Nu avea pe atunci decît trei ani; Își amintea fețișoara palidă și lipsită de expresie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sens, abominabilii serial killers din anii 90 erau copiii naturali ai hipioților din anii 60; strămoșii lor comuni puteau fi găsiți printre acționiștii vienezi din anii 50. Sub masca performanțelor artistice, acționiștii vienezi precum Nitsch, Muehl sau Schwarzkogler s-au dedat la masacrarea În public a unor animale; În fața unui public de cretini, ei au smuls, au sfâșiat organe și viscere, și-au vârât mâinile În carne și sânge, Împingând suferința animalelor la limite extreme - În timp ce un acolit fotografia sau filma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zi e mai fierbinte decât precedenta. În fiecare dimineață, înainte de micul dejun, Nathaniel mă conduce înapoi la casa familiei Geiger, traversând satul - și chiar și la acea oră e deja destul de cald. Zilele astea totul pare mai lent și mai dedat la lenevie. Nimic nu pare să conteze. Toată lumea pare să se simtă în vacanță - în afară de Trish, care arată ca și cum ar fi cu toate motoarele turate la maxim. Săptămâna viitoare dă un mare prânz de binefacere, fiindcă așa a citit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în plâns și nici n-a făcut vreo criză. Pentru prima dată, i-ar fi făcut lui taică-său un mare serviciu, iar pe maică-sa ar fi pus-o într-o lumină foarte proastă. Dar Theo nu se mai deda unor astfel de comportamente. Sub nici o formă. În vreme ce Hugo se relaxase și înflorise în calitate de tată, Theo se relaxase și înflorise în calitate de copil. Ești prea bună! s-a fandosit Amanda întinzându-și către Hugo ceașca de ceai. Aș mai vrea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
botez al bunicului nostru patern. S-a căsătorit de două ori. De la prima soție (armâna Anastasia Cazacu din satul Bașchioi), de care divorțează după circa 2 ani, o are pe ZOIȚA (IȚA) III. Aceasta-i măritată cu armânul sârbean Hrista Deda și este mamă a doi copii. Ița est contabilă la o bancă din Slobozia și, asemenea celeilalte nepoate omonime, se caracterizează prin cumințenie, blândețe și conservatorism (În privința limbii și a cutumelor naționale). La nunta fiului Iței, În iulie 1997, au
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]