2,754 matches
-
de viață. Jos se aude cum o altă soarta, insă pipernicita, târârie tomberoane cu gunoi. O greșeală a cetății, în maiou alb, cu coturile sprijinite de balustrata balconului, cu un borbârnac trimite chiștocul țigării, exact pe capota mașinii vecinului de dedesupt. Fumătorul face ghemotoc pachetul gol, și-l aruncă drept unde verdele ierbii iubește cerul. Probabil chiștocul va sta un tip pe tablă mașinii, îngălbenind locul, apoi va fi luat de vânt. Dimineață proprietarul va trage o înjurătură și un oftat
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
idealele artei în boltita frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric, care sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai lungi, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce cu buza dedesubt puțin mai plină părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rotundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica cu-n fel de copilăroasă mândrie, astfel cum și-i
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
decojea ceara de căpăcire a fagurilor, punea câte patru rame în centrifugă, acoperea deasupra cu un capac și începea să învârte de o manivelă. Mierea sărea din celule și curgea jos în centrifugă, de unde curgea într-un vas mare pus dedesubt. Nu ne dădea miere curată, mai întâi trebuia să mâncăm ceara cu miere de la descăpăcirea fagurilor. La sfârșit ne dădea și o farfuriuță de miere curată, proaspătă, cu o cană de apă alături. Trebuia să fim atenți cât mâncăm, să
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
răsărit, o iconiță a Sfântului Stelian, ocrotitor al copiilor, veghea cu grijă asupra celor doi micuți din salon. Emanuela își mai sărută o dată finuța, îndreptându-și atenția către felul în care aceasta este îmbrăcată. Avea o salopețică roz iar pe dedesubt purta un tricouaș alb cu mânecuță scurtă. Emanuela nu a recunoscut nimic din ce îi cumpărase ea. Era de apreciat faptul, că hăinuțele cu care era îmbrăcată și lenjeria din pătuț, erau foarte curate și asta, în pofida faptului, că nimeni
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
Mărturisesc cu emoție că sînt deja bătrîn (de vreo zece minute !) și că îmi scriu cu disperare cărțile (bune, rele - nici nu mai are importanță, pentru că nu mai pot să le public, și mai sînt și sărac pe deasupra și pe dedesubt !). Și, cu toate astea, cele două volume m-au captivat de la primele versuri, așa că am lăsat totul la o parte și m-am delectat cu aceste poezii după principiul (nefilozofic !), care susține că prima impresie contează ! Iată prima poezie din
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
via Directorului, una care avea doi butuci, dar care scotea mii de litri de vin anual spre uimirea tuturor viticultorilor din lume. În acest timp Spirică ajunsese deja în spațiu și privind pe geam văzu deasupra un cer siniliu iar dedesubt nori albi ca niște berbecuți. Frica dar și beția îi trecuseră și după ce privi o vreme apăsă pe butonul radioului ca să comunice descoperirile științifice pentru care fusese trimis în spațiu: - Oalelele, șefuu, mamăă, ce mișto... - Bă, taci dreacu’ c-acu
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
și greier”, 1987; „Pasărea cu șapte aripi”, 1993) expresia, transfigurând aceleași gesturi argheziene ale ridicării „spre bolți”, nu mai reprezintă decât suportul verbal al unor iluminări interioare („Pe cruce Iisus/ Grâul în pământ. Noi toți/ Oaspeți ai crucii” sau: „Abis dedesupt/ Altul dea¬supra la fel/ Ce rece-i frica// Și cum mă soarbe în ea/ Amețitoarea punte”). Vo¬lumele următoare: epistolarul „Sub umbra Sfinxului” (1975), poemul istoric „Constan¬tin Brâncoveanu” (1981), scenele în versuri din „Melcul” (1981), prozele din „Agape
PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA de AUREL SASU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346243_a_347572]
-
în memorie de infinite ori... Dacă viața pe pământ stă sub aura întrebărilor și semnul întrebării este veșnic o linie dusă spre încovoiere, mai există verticalitate? Uimirea din semnul exclamării duce la verticalitate. Amândouă simbolurile au câte un punct așternut dedesubt. E fals? Dimineață bună cu vârtejuri de frunze ruginite pe margini și verzi în inima lor... Pe caldarâm, calcă apatic omul cu ochii din lemnul de abanos al tăcerii. Ridică o gâză înghețată și îi zâmbește. În palma lui, gâza
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
și nu vreo marcă din Asia, că pentru așa ceva sunt bune mașinile solide. Nu e bine să frânezi brusc, în plină zi, dacă-ți iese în cale un indicator cu restricție de viteză pe timp de noapte (vezi că scrie dedesubt: 22-6). Pe autostradă poți rula liniștit cu douăzeci de kilometri mai repede decât e permis; amenda va fi în limitele rezonabilului și nu-ți face nimeni cazier. E bine însă să caști ochii pe lângă poduri și prin șantierele cu drum
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
ai întins pantalonii tăi de pijama, în plină noapte, pe șoseaua națională de la Cluj spre Târgu Mureș. Numai pe ăștia îi am. Nu te-am întrebat nimic, mi-am dat jos pantalonii fără un cuvânt ca să trag pe mine pijamaua dedesubt, așezând ciorapii peste ea, apoi pantalonii. A dispărut zona goală de pe picioare, preferata vântului irațional, dinții clănțăneau mai puțin și mai rar, după ce am luat pe mine tot ce aveai de luat. Ochii mi s-au mărit de atâta atenție
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
ce este-ntr-o gentuța Din piele... nu contează. E-adevărat, drăguță... Și pielea, e și ea, un bobuleț mai fină... Dar nu atât, să-ncapă, în prețul de-o mașină ? V-ați întrebat vreodată, o rochie de mireasă, Ce dedesupt ascunde... cand prețu-i cât o casă ? Sau un costum, vezi Doamne, cu numele Armâni Că-ți ia o zi întreagă numai să numeri banii? Ori o mașină, d-aia... zic ei, de dat pe spate, Că poți cu banii
DILEME... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 655 din 16 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345137_a_346466]
-
după fotografie fără să fi apucat să citească ceva. Și literele astea de pe cartea de vizită, de ce oare au început să-i joace dinaintea ochilor că nu mai înțelege nimic? Anton Zira. Ce nume mai e și ăsta Zira? Și dedesubt cu litere mici: detectiv particular. În momentul acela s-a rupt ceva în fiiința ei. Și dintr-odată înțelege totul. Cineva vrea să dezgroape din nou morții. Și de ce strălucește așa de tare bricheta lui? Dacă mi-ar oferi și
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
Mărturisesc cu emoție că sînt deja bătrîn (de vreo zece minute!) și că îmi scriu cu disperare cărțile (bune, rele - nici nu mai are importanță, pentru că nu mai pot să le public, și mai sînt și sărac pe deasupra și pe dedesubt!). Și, cu toate astea, cele două volume m-au captivat de la primele versuri, așa că am lăsat totul la o parte și m-am delectat cu aceste poezii după principiul (nefilozofic !), care susține că prima impresie contează! Iată prima poezie din
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
Ultima rotire i-a despărțit iar : au ajuns în iarba verde și grasă din vale. Fata a rămas mai sus, pe-un dâmb pleșuv : cu picoarele desfăcute și cu rochia agățată de-un firicel de nor. Nu are nimic pe dedesubt : cer întredeschis, îngeraș la orizont! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (9) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 817, Anul III, 27 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DEŞERTUL DE CATIFEA (9) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345419_a_346748]
-
câțiva scriitori de primă linie, precum Constanța Buzea (1986), Mircea Horia Simionescu și Cezar Ivănescu (1997), opiniile critice ale acestora fiind reținute de autor ca parte finală la noul său volum intitulat Revelații. Poeme și poezii din deasupra și din dedesubt, texte scoase din sertar de dinainte și de după 1989. E un spirit de frondă în poemele lui Ion Iancu Vale, dacă ne raportăm la postmodernismul generației sale, deși acest spirit nu contravine modernității de fond a scriiturii, mai apropiată de
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
amenințarea unor amenzi drastice, dispariția ziarelor de scandal și a tabloidelor. Omenirea intră în depresie. Era inacceptabil! Cum adică să nu mai poți vorbi cu prietena, nevasta, sau amanta zece ore pe zi?! Să nu mai știm ce poartă pe dedesubt o mare vedetă din cartier sau cum se epilează inghinal un haute-cuturist bisexual!? Ce înțelepciuni mai emite un fotbalist ori cum a glumit un oier cu o pițiponacă siliconată! Exclus!! Asta însemna, nici mai mult, nici mai puțin decât sfârșitul
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
pe care era pictat, caligrafic, asemeni unei ideograme, în tușe de cerneală sumi, captând imaginea unor picături de apă, dincolo de linii: Ne trezim amândoi dintr-o altă realitate încercând să oprim clipa, continuarea unui alt timp, în acest timp. iar dedesubt el completase: Oare ne vom întoarce? Oare ne vom regăsi, mai tineri decât moartea ce ne-a chemat, despărțindu-ne, mai curați decât cerul primăverii? Copil plutind în lacrima timpului, țipând după mireasma gândului tău! Oare ce-naltă iubire ne-
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
zid nevăzut, căruia totuși îi simțea inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a unei sticle nevăzute, care o separa de tot, în timp ce dincolo, timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un liman doar de el știut, în timp ce ea rămânea undeva, în afara lui, ca un bagaj uitat într-un colț de peron, peste care se aștern ușor umbrele nopții. Un
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
mereu la poza sa, în oglinda narcisistă, atacă tot ce seamănă cu descrierea personajului mascat în el... să nu fie denaturat adevărul, din acest motiv luptă cu plagiatul pentru că se îmbracă și în rochia doamnelor poate o găsi ceva pe dedesubt, prin jupoane unde să-și facă stagiul militar și, în sfârșit pune ghilimele la citate după ce le îmbracă în câteva cuvinte. în Rodrigo, după concertul de chitară, dar amenință, și nu se sperie, intră pe toate ferestrele deschise pentru țânțari
PERIPLU PRIN LUMEA VIRTUALĂ (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375243_a_376572]
-
ea și se frământa să găsească izvorul sentimentelor contradictorii, provocate în urma discuțiilor plăcute din ziua precedentă. Fusese atrasă de acest bărbat frumos, manierat, bine educat și cu perspective mari ca în curând sa devină medic. De aceea, azi îmbrăcă pe dedesubt desuurile cele mai fine și bluza de mătase naturală, vaporoasă și mult decoltată. Înainte de plecara din fața casei, se întorsese și luase în trăistuța țesută delicat din bumbac și arnici costumul de baie, cumpărat anul-trecut, de la Mamaia când a fost la
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
din 02 ianuarie 2015. De-atâta alb mi-e sufletul albastru, Balet marin pe-o margine de zare În care eu sunt gheață, tu ești astru Cu scăpărări de foc ivit din mare. Deasupra eu cu plete de ninsoare, Tu dedesubt cu unde de topaz Ne-nlănțuim în dansuri trecătoare Și ne-amăgim cu ultimul extaz. Pe-un portativ cu note efemere, Pe care le cunoaștem numai noi Ne risipim în două emisfere Și-apoi ne strângem transformați în ploi. Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
transformați în ploi. Citește mai mult De-atâta alb mi-e sufletul albastru,Balet marin pe-o margine de zareîn care eu sunt gheață, tu ești astruCu scăpărări de foc ivit din mare.Deasupra eu cu plete de ninsoare,Tu dedesubt cu unde de topazNe-nlănțuim în dansuri trecătoareși ne-amăgim cu ultimul extaz.Pe-un portativ cu note efemere,Pe care le cunoaștem numai noiNe risipim în două emisfereși-apoi ne strângem transformați în ploi.... XVII. NEVOIA DE TINE, de Lăură
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
Încearcă să se conformeze și ridică una din valize spre singurul sertar de bagaje rămas liber,deasupra mustăciosului ursuz.Dar trenul se smucește și pirpiriul ratează instantaneu .Valiza se desface iar hainele aterizează una câte una în poalele bărbatului de dedesupt,mirat și el de tot ce se-ntâmplă. O pereche de chiloți roșii rămâne agățată de nasul mare,coroiat,ce străjuia deasupra mustății lui stufoase.Iar gura i-e astupată-n întregime.Nici ochii nu i se mai văd. N-
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
și aripi să se-avânte Pe-un drum atât de greu și-atât de lung Știu că nu am. Le simt de parcă-s frânte Și n-aș putea, departe, să ajung. Dar cum să fac? Deasupra îmi e cerul, Iar dedesubt, oceane plumburii, Ce își acoperă, timid, misterul Cu irizații galben-aurii. Îmi las plutirea-n voie, în derivă, Și spre ce mal mă-ndrept, nici eu nu știu, Alegerea va fi definitivă Când nu voi mai avea, în jur, pustiu. În
PESCĂRUȘUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379194_a_380523]
-
pe omul care se distinge prin merit propriu și a cărui existența, le stă ca un ghimpe în sufletul lor sec și netrebnic. În toată lumea civilizată conjurația aceasta, convinsă de nimicnicia sa, își urmărește țintele mai cu sfială, mai pe dedesubt și mai de la întunerec; urzirile ei sânt mai totdeuna neutralizate prin împrejurarea că publicul imparțial, luminat sau cel puțin plin de respectul autorității este totdeuna un reazim solid al meritului și al reputației adevărate. La noi însă această stărostie de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]