851 matches
-
principiul său, semnul său, mai mult decît o măsură de prudență. Practic, el distruge timpul pentru a se așeza În centrul său și a-l recrea. Expresia zeului e chiar anostă și aridă; ceea ce mă Îndeamnă să bănuiesc că abia dedublarea face din el un zeu. Orice față, despărțită de cealaltă, nu mai reprezintă jumătate de personaj, nici măcar jumătate dintr-o eroare, ci o față normală. Zeul decade atunci În obișnuit și intră sub sabia timpului. Pentru a fi etern, Ianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
contrast, făurind o lume a lui, o lume în lume, "voce adresată veșnicului de către veșnic." Reușindu-i un astfel de poem, poetul devine asemenea cu zeii, scrie autorul tragediei Empedocle. Devine analog Unului, Spiritului Primordial, creator al lumii prin actul dedublării, dedublare fiind și poemul față de poet. Și iată interpretarea filozofică a lui Hölderlin privitor la relația dintre poet și cititor. Fiind lăuntric, suflet pur, poetul nu poate fi cunoscut, nu poți să-l vezi față în față. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
făurind o lume a lui, o lume în lume, "voce adresată veșnicului de către veșnic." Reușindu-i un astfel de poem, poetul devine asemenea cu zeii, scrie autorul tragediei Empedocle. Devine analog Unului, Spiritului Primordial, creator al lumii prin actul dedublării, dedublare fiind și poemul față de poet. Și iată interpretarea filozofică a lui Hölderlin privitor la relația dintre poet și cititor. Fiind lăuntric, suflet pur, poetul nu poate fi cunoscut, nu poți să-l vezi față în față. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
soluții de către unii, „maeștri”, cum să le învingi. Dar cum să le urmezi dacă în lumea asta, atât de amestecată, nu mai găsești un înțelept? Se luptă guvernanții cu arme convenționale, teau prins în chingă, nu mai poți da înapoi. Dedublarea se desenează pe fondul crizei mondiale, te-afunzi în labirinturi tot mai adânc, vrei, nu vrei. Suntem o societate condusă de oameni bolnavi, nu se roșește pământul pe unde calcă monștri. Este războiul psihologic, într-o eră demențială, n-ai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Aici și Acolo, cu două Mioare diferite. Una libertină și cealaltă în recluziune. Cea în detenție voia libertate, cealaltă nu-și putea dori pușcăria. Fiziologic, Mama cuprinzând două Mame în sine, era schimbătoare în funcție de Mioara cu care intra în contact. Dedublările materne subminară forța dedublării Mioarelor. Una împietrită în răbdare, cealaltă nerăbdătoare de a alunga clipele, amanetându-și viitorul. Singur rămase doar jocul. Care joc, fiind părăsit, muri încet și, odată cu el, amintirea lui. Ca și cum nu existase vreodată. Nici n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
două Mioare diferite. Una libertină și cealaltă în recluziune. Cea în detenție voia libertate, cealaltă nu-și putea dori pușcăria. Fiziologic, Mama cuprinzând două Mame în sine, era schimbătoare în funcție de Mioara cu care intra în contact. Dedublările materne subminară forța dedublării Mioarelor. Una împietrită în răbdare, cealaltă nerăbdătoare de a alunga clipele, amanetându-și viitorul. Singur rămase doar jocul. Care joc, fiind părăsit, muri încet și, odată cu el, amintirea lui. Ca și cum nu existase vreodată. Nici n-au știut ce le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Geometria creației era stabilizată. Eram arhitect, supervizându-mi cu ochi critic toate elucubrațiile. Mă relaxam sau insistam cu gravitate asuprea vreunui proiect. Cream. Și aceasta mă făcea să-mi câștig singularitate. De la o vreme, nu o mai vedeam pe Mama dedublărilor, o bănuiam. Aceasta însemna o izbândă. Nu mă împiedica în demersurile mele joaca de-a Demiurgul. Nu mai era o deziluzie a haosului, ci o concretețe controlată. Încântătoare prin stabilitatea ei. Pentru că amintirile cosmetizate astfel, cu haine alese după împrejurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unui om liber de la naștere până la moarte, care gândea detenția ca pe o expresie a unui verdict. Numai că infamia mea era alta, eu gândeam gândurile altcuiva și mi le însușeam ca fiind personale. Cercul vicios în care devenisem plagiator. Dedublarea mea încerca să fie o evadare. Sau o forare în abisurile mele. Nu știam nici eu, dar faptul că mă îndoiam îmi mai crea un abis, pe care-l simțeam fizic, manifestându-se cu stări de lene prelungită și vome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
faptul că mă îndoiam îmi mai crea un abis, pe care-l simțeam fizic, manifestându-se cu stări de lene prelungită și vome dese. Deodată, m-am înspăimântat străfulgerată de o idee. Nu cumva eram eu Mama? Nu cea a dedublărilor. Mama de dincolo de mine, de noi, și Mioara era în mine, încercând să iasă afară? Dacă eu sunt Mama, atunci cine e ființa de alături, cu gratii, cu ușa de metal, vizetă și clapeta pisicii? O altă fiică? Sau, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doi sau trei draci excluși din Iad, din varii motive, precum și un extraterestru care își pierduse telecomanda pentru a se reîntoarce în virtual. Grâul nu s-a mișcat un centimetru nici înainte, nici înapoi. O ciudățenie tulbură viziunile paranormalilor angajați. Dedublările lor nu se mai întorceau, trupul spionilor minții căutându-și identitatea pe străzi, prin hrube, în abatoare și chiar printre actorii teatrului. La început, un copil s-a plâns la școală că visa grâu. A fost de ajuns ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de la pagina 36. Ai să-l termini? l-am întrebat. Și-a aprins o țigară. Privea prin mine. În clipa aceea eram iluzie. Am plecat fără să-l salut. Avea deja 60 de ani și nu părăsise acest joc al dedublării. Acel Nilă murise. Era mai singur, mai tăcut, mai ascuns și mai derizoriu. Atunci când se hotărî să meargă împreună cu ceilalți în trecut, a stat pe gânduri și pentru prima oară l-am auzit gândind cu glas tare. Pe care din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
DE PESTE 2 METRI LUNGIME. LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ, MOȘ EVENIMENT. * * * D e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le încorporă deschise mecanic computerul. Văzu cele întâmplate după căderea sa în genunile somnului și se miră pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi se cred zei! bolborosi. Și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
naturală, așa că nu făceam nimic s-o schimb. Între noapte și zi poate să fie un contrast. Dar acest contrast nu tulbură câtuși de puțin coexistența lor. La fel se întîmpla și cu mine. Nu putea fi vorba de o dedublare a eului, ca în cazul procurorului Hallers, pentru că îmi dădeam seama de tot ceea ce se petrecea cu mine. E adevărat, și alți colegi de-ai mei erau dezordonați, cu apucături rele, dar aceștia nu se bucurau nici la școală de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, iar soarele risipește întunericul în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii”, cea pe care tocmai o spărsese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și, tocmai de aici, rezultă și dramatismul situației care, în aparență, tinde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
morts” și nu “de la Mort”. Protagonistul macabrului dans nu este încă un schelet, ci un trup, incomplet descărnat, cu burta goală spintecată. În dansul macabru mai vechi, dansatorul este omul viu însuși, așa cum va fi el în viitorul apropiat, o dedublare înfiorătoare a persoanei sale, imaginea pe care o vede în oglindă: formula “ești tu însuți” conferă dansului macabru forța dătătoare de fiori. Satana și demonii săi reprezintă una dintre figurile cele mai importante ale Evului Mediu: încarnarea răului, ispititor al
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de față, „originalitatea” nu vizează doar forma, ci și „lumea” evocată. În „Arta lui Adrian Maniu“ (nr. 28), literatura acestui „vizual pînă la minuțiozitate”, descins doar aparent din simboliștii francezi (cu care a avut în comun imboldul către singularizare și dedublarea anxioasă, artistă: altfel, „literaturii simboliste române i-a aparținut vremelnic și doar ca militant sub un steag de revoltă”), e plasată de Vinea sub semnul unei „sălbăticii rafinate”: poet născut, iar nu făcut („livresc”), Maniu e al „pămîntului și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o arenă, ci deasupra realității, trăncănind despre un trecut pe care și-l născoceau ori și-l corectau, și-l completau; de ce? Aveam senzația că întrezăresc urme de fard în ridurile bătrânilor. M-am suspectat că le atribuiam propria mea dedublare, că împrumutam realității o subrealitate care nu era decât în mintea mea. În zadar. Din ziua aceea n-am mai putut să mă lepăd de această obsesie, că asistam la un joc de măști; ea s-a cuibărit în gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
privindu-se În oglindă), la rândul său deghizat ori nu, Împânzesc cu precădere literatura Renașterii târzii și mai ales cea barocă. Toate sugerează nostalgii androgine, tânjiri după unitatea pierdută a făpturii umane. „Nu trebuie să ne mire așadar constatarea că dedublarea și inversarea sunt folosite constant În literatura de imaginație. ș...ț Inversarea și dedublarea ocupă Însă un loc de căpetenie mai ales În literatura romantică.”1 A te privi În oglindă - suprafață care Îți returnează imaginea, dar inversată printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Renașterii târzii și mai ales cea barocă. Toate sugerează nostalgii androgine, tânjiri după unitatea pierdută a făpturii umane. „Nu trebuie să ne mire așadar constatarea că dedublarea și inversarea sunt folosite constant În literatura de imaginație. ș...ț Inversarea și dedublarea ocupă Însă un loc de căpetenie mai ales În literatura romantică.”1 A te privi În oglindă - suprafață care Îți returnează imaginea, dar inversată printr-o „simetrie catoptrică” - Înseamnă, spun mai toți romanticii, a coborî În adâncul din tine: „...dinlăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
figurii dandy-ului, urmașul domnișorilor eleganți din secolul al XVII-lea, exprimă această pretenție a subiectului de a deveni propriul lui spectator și de a se depăși construind o imagine armonioasă cu ajutorul artificiului. Conștiința eului, subiectivitatea se regăsesc În spectacolul dedublării, iar operația reflexivă a oglinzii Îi oferă fiecăruia imaginea creativității sale, Într-un «narcisism idealizant», conform căruia subiectul nu spune «Mă iubesc așa cum sunt», ci «Sunt sau trebuie să fiu așa cum mă iubesc».”1 Așadar, o iluzie? O simplă proiecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aceeași privire (la propriu și la figurat În oglindă): diferența. Diferit tc "Diferit " „Distanță, fuziune, iată dublul registru al oricărei priviri asupra sinelui. Narcis moare pentru că nu poate ajunge la el, căci identicul nu poate fi atins. Specularitatea gândirii sau dedublarea conștiinței, variație de la același la același, se străduiește cu disperare să articuleze contrariile, suscitând o alteritate fictivă.”2 Numai că, iarăși, acest nou principiu, diferența, se lasă abordat din mai multe perspective. Formularea de mai sus se revendică unei interpretări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-și prindă În ele imaginea. Luciditate, dandysm, iată tot atâtea forme pe care le ia acest cuplu „călău-victimă”, În care călăul Încearcă În zadar să se desprindă de victima lui și să se regăsească În trăsăturile ei răvășite. Efortul de dedublare ia aici forma sa cea mai netă: a-ți fi ție Însuți obiect, a te Împodobi, a te picta ca o raclă, pentru a-ți putea Însuși obiectul, a-l contempla Îndelung, a te contopi cu el. Iată ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o formă sensibilă percepută cu insațietate prin simțuri. Devenit principiu suprem, frumosul favorizează, ca În Moartea lui Tizian a lui Hofmannsthal, o evaziune din contingent: „Ale frumuseții necuprinse porți/ Prilejuri pentru-o magică scăpare...”. Totodată, el ascunde În sine o dedublare pustiitoare, lăsând să se Întrevadă, sub linia pură, degradatul. Revelația acestui fapt o are Dmitri Karamazov În acea bivalență ce include atât „idealul Madonei”, cât și „idealul Sodomei”. Încarnări ale acestei frumuseți cu două chipuri sunt fie Rosalba, „Mesalina-Fecioară”, curtezana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]