1,049 matches
-
trece sub o prudentă tăcere bibliografică. Într-un loc, el face un formidabil sofism, spulberând din condei importanța tuturor acelor mărturii imposibil de găsit: "De unde le știi acestea, ne va întreba cineva, pe ce documente istorice te întemeiezi? (...) intuiția, inducția, deducția, analogia, fiziologia individelor și a popolilor, studiul epocelor și al doctrinelor și credințelor din acele epoce ce au mișcat popolii, cunoștința legilor aglomerațiunii sunt niște științe mai presus de ducumente și de mărturii, căci ca să poată învedera dacă ducumentele și
Cum se scrie istoria by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8164_a_9489]
-
fost urmărit doar de Securitate, ci și de Siguranța Statului, încă din anul 1935, asemeni multor intelectuali suspectați de apartenență la Mișcarea Legionară (documentul 2, p. 24 a ediției de față). Așadar, o lungă istorie a suspiciunii, bazată pe simpla deducție că, fiind un prieten al lui Nae Ionescu, nu putea fi decât matematician legionar. Totuși, ca și Nae Ionescu, Octav Onicescu nu a fost niciodată membru al Gărzii de Fier, neexistând în arhive vreo dovadă a adeziunii sale (mai bine
Un matematician filat de Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6357_a_7682]
-
fi prefigurat. Desigur, în mare parte. Putem presupune că undeva, într-un gol cosmic, are loc gestația evenimentelor ce vor lua calea timpului prezent. Unele dintre ele se propagă asemenea undelor unui diapazon. Sau a valurilor pe suprafața unui lac. Deducția o putem face apelînd la intuiție și la premoniție, care își au, desigur, și partea lor logică. Rațională. Dar dincolo de rațiune intervine și hazardul ce împinge cursul evenimentelor pe un anumit drum, după care le deviază, în aparență, spre un
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
cazul în care considerați că ați avut salarii mari tot timpul, aveți posibilitatea să faceți contestație (dacă nu a expirat termenul legal). Borlan Adrian, Timișoara. Se pare că, deși apelați la ajutorul nostru, nu sunteți un cititor al săptămânalului „Agenda“. Deducția noastră se bazează pe faptul că în suplimentul „Agenda TV“ sunt inserate de mai mulți ani anunțuri publicitare ale unor cabinete cu profilul care vă interesează, în cadrul căror acordă consultații cei mai reputați medici specialiști timișoreni. Ștefan Alina, Timișoara. 1
Agenda2005-43-05-dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/284320_a_285649]
-
fi OK), dar nici măcar nu își descrie propriile gânduri, speranțe, angoase, așa cum o face, să zicem, Gabriela Adameșteanu. Ea nu face decât să umble prin viață cu camera pe umăr. Cel care filmează nu poate oferi însă decât indirect (prin deducție sau din reacțiile celorlalți) detalii despre sine. Pe de altă parte nici stilul narativ nu este în măsură să confere identitate personajului. În aceeași logică a maximei obiectivări, stilul prozei Ioanei Nicolaie este, vorba lui Stendhal, cel al codului civil
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
și imagine) al scriitorului pe care-l identificaseși ori nu. Cred că în anii în care am citit cu nesaț rubrica am reușit să descopăr o singură dată numele scriitorului: Françoise Sagan. Dar nu-mi mai aduc aminte pe ce deducții mă bazam.) Mai trebuie spus că birourile cu pricina erau special "tratate" pentru acel prilej. Scriitorul aduna mai multe obiecte considerate drept definitorii. Prin urmare, masa de lucru era de obicei plină de vaze, scrumiere, bibelouri, fotografii, foarfece, cutii care
Ce obiecte aveți pe birou? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7926_a_9251]
-
casa regală românească și în special cu regina-mamă Elena. Există personalități providențiale, iar rolul lor se măsoară în vieți salvate în mijlocul unor cumplite vremuri. S-ar mai putea alege din alte câteva oferte de bună calitate articolul Irinei Petraș, "De la deducție la seducție" pentru o subtilă analiză a cărților lui Ion Vianu, Investigații mateine și Necredinciosul, fixându-și ca punct de plecare chiar unghiul de abordare psihanalitic-biografist al autorului. O relectură a Investigațiilor mateine transpusă la nivelul biografiei criticului nefilolog, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
cu Mircea Eliade, pentru refuzul acestuia de a face publice motivele apropierii sale de ideologia Gărzii de Fier. Dar nici Vianu nu și-a făcut publice motivele duplicității cu regimul comunist. Circumstanțele sale atenuante relevate de Gelu Ionescu vin din deducție și analiză. Or, nu este chiar fair să-i solicităm cuiva explicații publice când, într-o situație comparabilă, altcineva este absolvit de vină pe baza simplelor noastre deducții, observații și analize. Mânat de cele mai bune intenții, memorialistul gafează uneori
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
cu regimul comunist. Circumstanțele sale atenuante relevate de Gelu Ionescu vin din deducție și analiză. Or, nu este chiar fair să-i solicităm cuiva explicații publice când, într-o situație comparabilă, altcineva este absolvit de vină pe baza simplelor noastre deducții, observații și analize. Mânat de cele mai bune intenții, memorialistul gafează uneori cu seninătate. Dorind să se pronunțe împotriva antisemitismului, are o formulare cel puțin stângace: "Eu cred că în prietenia cu mine, evreii nu au simțit un efort sau
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
celor din jurul lui plin de mândrie: „Este fiica mea, cu siguranță este ea. Blandiana e satul soției mele. Fiica mea scria versuri de când era mică. Numai ea poate să fie” și zile întregi arăta tuturor petecul de hârtie, repetându-și deducțiile. În felul acesta a descoperit și un alt locuitor al barăcii pe lista respectivă numele fiului său. Și părintele V. mi-a spus numele. Era al unui coleg al meu de generație, aproape al unui prieten, care știa tot ce
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
prim și ultim Caragiale. Fiindcă, încadrân-du-se perfect în cerințele acestor imperative exegetice, cartea lui Ion Vianu aduce, în fiecare dintre cazurile puse sub lupă, măcar câte o ipoteză convingătoare. Calculate pe degetele ambelor mâini, cele nouă subcapitole reprezintă tot atâtea deducții absolut coerente ce pornesc de la faptele "psihologic semnificative" - și, aș adăuga, stilistic semnificative - din viața, destul de umbrită, a lui Mateiu. În preajma câtorva e, fără urmă de îndoială, de zăbovit. Am în vedere, întâi și-ntâi, excelentul portret relațional al profitabilei
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
confundă canonul neomodernist, unul esențialmente estetic, cu un canon ce ar fi fost creat de regimul comunist, pe un principiu politic, greșește, după părerea mea, fundamental. Canonul neomodernist nu e comunist din pricină că s-a născut în timpul comunismului. E o falsă deducție. Canonul neomodernist se înalță în urma noastră din ce în ce mai limpede, ca un munte profilat pe un cer senin (trecutul s-a limpezit). În fața noastră, spre un orizont nu prea îndepărtat, obturat de un cer noros, se profilează un nou canon ca o
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
pacientul ajungând la o greutate de peste 200 de kilograme. Medicamentele administrate au dus la eliminarea a circa 40 de kilograme, reprezentând lichid în exces, dar, totuși, poetului nu i se pot face analizele care ar preciza diagnosticul, medicii mergând pe deducții din alte analize. Starea proastă a ficatului și rinichilor nu permite nicio transplantul de cord, o operație traumatizantă și care ar trebui urmată de imunosupresie cu medicamente greu de suportat. Anunțul profesorului Brădișteanu privind epuizarea rezervelor terapeutice este, de fapt
De ce Adrian Păunescu nu are un diagnostic exact. Medicii se declară învinşi () [Corola-journal/Journalistic/49571_a_50896]
-
pustiu, rece, lipsit probabil de atmosferă și, în plus, plin de cratere. Iar omul nu va face drumul "de la Pământ la Lună" ca să descopere lucruri pe care nu le știe sau ca să dea mâna cu seleniții, ci doar ca să confirme deducțiile, afirmațiile și observațiile astronomilor, adică tocmai lipsa aerului, pustietatea, răceala și craterele. Este aproape o minune că Luna pe care Jules Verne o propune cititorilor în 1865, când apare romanul De la Terre ŕ la Lune învinge zeița milenară și are
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
notează apăsat, într-un discurs ce se tensionează brusc, întretăiat cu evaziuni nelămurite. Mai mult, e etapa în care recunoaște frica violului, fricile în general, firești, dar ascunse abil până acum. Nu întâmplător are revelația suprarealităților: „Mania semnelor și a deducțiilor este în închisori o adevărată epidemie. Să construiești pe un fir de nisip o lume de silogisme șchioape. Să trăiești din iluzii”. E unul dintre momentele-cheie ale cărții: senzația că trăiește viața altcuiva într-un „amurg de începuturi”. A patra
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
în falia temporală și revenirea lui „la țigănci” atunci cînd constată că în lumea în care s-a trezit nu mai are ce căuta, în loc de ore trecînd ani, nu au legătură directă, nici enunțată de autor, nici evidentă pe calea deducției, cu țigănia. Scopul e totuși atins: titlul e atractiv, incitant și va dăinui prin împrejurarea de a fi lipsit de una dintre cele mai izbutite proze ale autorului. În schimb, romanul Șatra de Zaharia Stancu se referă chiar la o
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
într-o țară ca România, împânzita de turnători, si cu atat mai puțin în Valea Jiului, unde după grevele din 1977 Securitatea a devenit omniprezentă. Cu toate acestea, oamenii cu funcție de decizie de la București habar n-aveau de ce se întâmplă. Prin deducție, se pot constată următoarele lucruri: a) serviciile secrete erau perfect informate despre ce se petrece în Valea Jiului; b) ele au omis să-i înștiințeze pe oamenii politici. Concluzia: serviciile secrete sunt implicate dacă nu în organizarea, măcar în protejarea acțiunilor
Si caii se spintecă, nu-i asa? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18148_a_19473]
-
Ion Iliescu. Nici familia nu e menajată. Întregul destin al poetului e plasat, cum convingător o arată și Gabriel Liiceanu în cuvântul înainte al cărții, între două praguri de compensare existențiale. Moartea unei surori mai mari ar fi fost, conform deducțiilor lui Ivănescu, adevăratul catalizator al propriei veniri pe lume. Conceput, deci, pentru a acoperi o pierdere. Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, faimoasa sinucidere a fratelui mai mare, Emil, ar fi marcat definitiv tipul de raportare la
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
timp în urmă, Ivănescu se declară ofițer sub acoperire (o atât de bună acoperire, încât nici măcar el nu avea habar). Sofismul e transparent. Din moment ce, afirmă el, a reușit să traverseze curios de lin niște vremuri realmente tulburi, devine clar, prin deducție, că, de undeva de sus, a fost mereu ocrotit. Încă o glumă, desigur, din cele obișnuite. Înțelegând-o ca atare din prima clipă, Gabriel Liiceanu încearcă o deconstrucție aparent sobră. (Dar nu fără un zâmbet discret). La insistența jucată a
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
somnifere deghizate în programe anunțate cu surle asurzitoare, opresc televizorul, mă așez comod pe-un taburet din bucătărie și citesc câte un supliment tv. Ce suspans, ce declanșare de forțe imaginativ-intuitive îmi impune, pe lângă care ale lui Scherlock Holmes sunt deducții cam jenante, atât pentru el, cât și pentru creatorul său, Sir Arthur Conan Doyle! Lectura mă ține într-o permanentă curiozitate presărată cu momente de mare tensiune, fiindcă tot timpul trebuie să ghicesc ora la care se transmite emisiunea cutare
Microbiștii - urmași ai vitejilor daci? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11175_a_12500]
-
jurnal, căci el e confecționat de editor (cu cele mai bune intenții, desigur), nu de autor. Până la urmă, am putea spune speculând situația că, vor-nu vor, și scepticii diaristicii se confesează, nu-i așa? Dar nu e cea mai corectă deducție. Ni l-am amintit pe G. Călinescu prea rar în ultima vreme și nu întotdeauna în contexte favorabile. E cazul să-l invocăm acum în această dispută dintre ficțiune și nonficțiune, dintre construcția estetică și confesiunea liberă, acum când balanța
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
reacționat la ceea ce Mircea Badea a spus în emisiunea sa, și anume că CTP este ”mort” pentru el. CT Popescu neagă că l-ar fi numit pe Mircea Badea mincinos și îl acuză pe moderator că a ”interpretat, "tradus" prin "deducții" proprii, pentru uzul telespectatorilor, ca să ajungă să pronunțe cuvântul infamant de mai sus”. Dacă acum 2-3 ani, subsemnatul mă adresam în calitate de bătrân naiv d-lui Mircea Badea, acum mă văd silit s-o fac în calitate de cadavru. Căci dl Badea m-
Replica lui CTP: Rugămintea unui strigoi către dl Mircea Badea () [Corola-journal/Journalistic/23537_a_24862]
-
e un mincinos. Că n-am rostit nicicum, niciodată, așa ceva stă mărturie interviul în cauză, din care, de altfel, dl Badea a reprodus în emisiunea sa fragmentul care îl privea. Fragment pe care, însă, l-a și interpretat, "tradus" prin "deducții" proprii, pentru uzul telespectatorilor, ca să ajungă să pronunțe cuvântul infamant de mai sus. A făcut astfel lucrul pe care chiar îl spun despre dânsul, nu că minte: a indus publicului, cu mijloace nonjurnalistice, ideea că Popescu îl face mincinos. Adică
Replica lui CTP: Rugămintea unui strigoi către dl Mircea Badea () [Corola-journal/Journalistic/23537_a_24862]
-
nu au fost, cu certitudine, membri PCR: Ion Zamfirescu, Adrian Marino, Alexandru George, Petru Creția, Șerban Foarță, Angela Marinescu, Cezar Ivănescu, Iosif Naghiu, Ilie Constantin, Gabriel Liiceanu, Constantin Abăluță, Florin Iaru. De la aceștia avem mărturisiri directe, explicite. Putem face niște deducții. O categorie aparte o constituie acei scriitori, filosofi, teologi etc. proveniți din vechiul regim, considerați incompatibili cu ideologia comunistă: Lucian Blaga, V. Voiculescu, Ion Barbu, Dan Botta, Victor Papilian, Hortensia Papadat-Bengescu, D. Caracostea, D. Popovici, Alice Voinescu, Constantin Noica, D.
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
un «obiect» care nu comunică, ci «se comunică» și care poate exista (este) și în absența cititorului“. Imaginea sintetică a postmodernismului ar fi următoarea: „Nevoia de existență e gîndită (de aici răceala, luciditatea, caracteristice postmoderniștilor), nu simțită, e rodul unor deducții, nu al unei nevoi de manifestare vitală. Postmodernismul e, poate, un proiect literar, dar nu e, în nici un caz, un proiect existențial“. Dar atunci care ar fi deosebirea dintre postmodernism și modernism? Nu cumva avem a face mai curînd cu
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]