1,286 matches
-
complet de apă și ne ducem la Cocoon să mai bem câteva pahare. În Cocoon pun toată ziua proiecții cu prezentări de modă pe niște ecrane mari. Eu și Debbie stăm cu mâinile încrucișate și ne uităm la manechini care defilează în niște chiloți mulați și încercăm să nu pufnim în râs. Sunt destul de veselă acum și în principiu râd din orice. Sunt destul de tentată să îi spun lui Debbie despre Adam, dar din fericire mă abțin. Mi se confesează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mintea ei vie, care Îi spune altceva. —Sosirea?! Deși eram evident așteptat - sau poate chiar din acest motiv -, sosirea mea acolo a fost și ea dificilă. Gândiți-vă, doar, că din prima clipă când am intrat În aeroport mi-au defilat prin față fel de fel de figuri - toate În mod egal de necunoscute. Eu Însă ar fi trebuit să recunosc În fiecare dintre ele pe câte cineva. Teoretic, erau fiii, fiicele, nepoții, strănepoții ființelor care Îmi fuseseră apropiate În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
somn fără glas. Și atunci, toți acei ani n-au fost decât un vis? Un vis, ce altceva ai vrea să fie. * — Nu de plăcut e vorba, cum ar fi putut să-mi placă acei bieți oamenii care mi-au defilat prin față la sosirea În aeroport, prost Îmbrăcați, stângaci, egal de necunoscuți? Cât despre Întâlnirea cu ei, a fost total lipsită de afecțiune! Mult mai caldă este o conferință a noastră, care Îmi dă prilejul să mă Întâlnesc cu prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
către miezul nopții, în fața imensului parc delimitat de un grilaj înalt ce înconjura, pe cele patru laturi, cea mai luxoasă clădire pe care o văzuse în viața lui. O gardă de onoare cu dolmane roșii și chipiuri arătoase cu panaș defila ascultând în mod automat comenzile și când, în cele din urmă, se retrase, lăsă în urma ei, la colțuri, santinele semețe, ce păreau mai degrabă statui decât ființe din carne și oase. Cercetă pe îndelete uriașul parc și privirea îi căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
străpunse de belciugele cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti sufletul... Bani să ai, păi, cum naiba, are lumea bani. Degeaba se vaită lumea, că uite, dă pe-afară... Împărăția nemuririi e departe; pentru ei, da, că el e asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lasă să se topească pe cerul gurii, Înainte de a Întinde alene mâna către un alt sclav, care Îi stropește degetele cu apă parfumată și i le șterge cu zel. Ritualul se repetă de douăzeci, de treizeci de ori, În timp ce delegațiile defilează prin fața lui. Ele reprezintă cartierele orașului, printre care Asfizar, Panjkhin, Zagrimach, Maturid, breslele din bazare și pe acelea de meseriași, arămari, fabricanți de hârtie, crescători de viermi de mătase sau sacagii, ca și comunitățile protejate, evrei, zoroastrieni și creștini nestorieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Luându-mă de umăr, mă trase spre o scară de lemn care ducea la etaj. — Nădăjduiesc că prietenul meu Henri o duce bine, am aflat că Întoarcerea sa din exil a fost un adevărat triumf. Toți acei parizieni care au defilat scandându-i numele, ce fericire trebuie să fi simțit! Am citit relatarea În L’Intransigeant. Mi-l trimite regulat, numai că Îl primesc cu Întârziere. Lectura lui Îmi aduce la urechi veștile din Paris. Djamaledin vorbea anevoios o franceză corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai ales cea a finanțelor publice, potrivit normelor care se cuvin În națiunile civilizate. Ne rugăm lui Dumnezeu să călăuzească pașii reprezentanților națiunii și să asigure Persiei onoare, independență și fericire”. În ziua aceea, Teheranul s-a veselit, s-a defilat fără răgaz pe străzi, s-a cântat la răspântii, s-au recitat poeme improvizate În care toate cuvintele rimau, În mod natural sau forțat, cu „Constituție”, „Democrație”, „Libertate”, comercianții le ofereau trecătorilor băuturi și dulciuri, zeci de ziare, Înmormântate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am vrut, deci am întors armele contra lor. Așa ne-a povestit profesoara noastră de istorie, cea căreia îi luceau ochii într-un anume fel când se ducea tata la ședințele cu părinții. Când începea marea sărbătoare națională, înaintea tuturor defilau cei mici, numiți șoimii patriei, după ei noi, pionierii, pe urmă armata, pe urmă sportivii, pe urmă toți ceilalți. Orașul întreg mirosea îmbietor a carne friptă, iar la mesele lungi de lemn se opreau să ia o gustare festivă cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cuminte, când adulmecă petalele florilor. Teribil îmi plac desenele animate. Pe axa principală, care lega Gara de Nord cu Piața Operei, mesele înguste erau acoperite cu hârtie albă, iar pe hârtie rămâneau pete verzui de muștar și sticle maronii de bere. Se defila de-a lungul axei principale, prin fața tribunei de piatră albă, vizavi de Parcul Central. Noi ne adunam totdeauna în dreapta ei și treceam către stânga. La tribună stăteau tovarășii importanți, deasupra lor steagurile fluturau cu putere, se striga „Ura!” și „Trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în auzul întregii coloane că singurul lucru important pentru el e să-l vadă Anca. Anca era o fată de la școala noastră și, când se nimerea să treacă pe lângă noi, Tarhuna se făcea roșu ca sfecla. Nu era neobișnuit să defilezi de mai multe ori. Dacă n-aveai ceva mai bun de făcut, ocoleai puțin și te întorceai la locul de adunare, puneai mâna pe portretul unui tovarăș de seamă ori înhățai un steguleț de hârtie cu coada subțire de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am scuipat pe fotografia de pe copertă. Însă întâi am tras draperiile, ca să nu mă vadă nimeni de prin vecini.” Tata a mai adăugat, cu un zâmbet mijit în colțul gurii, că în patria noastră socialistă cu toții ne învârtim necontenit. Noi defilam în cerc și drumul lui la muncă, în fabrică, forma tot un cerc: înăuntru pe-aici, afară pe-acolo. Când cumpăra lapte, băgase de seamă că șase oameni s-au întors în cerc, de trei ori. Fiindcă se dădea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Parcul Central și, când a vrut să treacă strada, a fost lovită în plin de o mașină. A zburat douăzeci de metri prin aer și s-a izbit de piciorul înalt al unei lămpi, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia defilam noi cu mare fast în fiecare an, de ziua națională. Când au înmormântat-o, noi copiii am chiulit de la școală. Stăteam pe acoperiș, ciulind urechile. Totul ne dădea fiori. Încercam să ghicim unde se află cortegiul funerar. A trecut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe o cărăruie îngustă. După un pâlc des de copaci venea terenul mare de joacă, adâncit ca o groapă. Acolo în spate, lângă lampa cu piciorul înalt, a lovit-o mașina pe Mihaela, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia vor defila prietenii mei și mulți alții, peste vreo două săptămâni. Toboganul avea tabla înfierbântată de soare, ca întotdeauna la ora asta. La capătul lui de jos se formau, după zilele ploioase, mici gropi cu noroi: trebuia să luăm seama ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
distribuire masivă de pliante galbene, albastre, verzi, roșii, albe, se ajunsese chiar să se vorbească despre convocarea unei manifestații uriașe la care să participe miile de oameni de toate vârstele și condițiile care se aflau În starea de moarte suspendată, defilând pe principalele bulevarde ale capitalei pe tărgi, În cărucioare Împinse manual, În ambulanțe sau În spatele fiilor mai robuști, cu o pancardă uriașă În fruntea cortegiului, care să spună, sacrificând nu mai puțin decât patru virgule pentru eficiența distihului, Noi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se auzea în fundal ca un zumzet liniștitor, iar eu stăteam sub copac, ascultând cântecul norilor, un cor suav și difuz, sus deasupra mea, un cântec în care nu există durere, nici fericire, în care nu există întâlnire, nici despărțire, defilăm în fața ta, cântau ei, dar vom fi aici și după tine, nu ne vom naște niciodată, nu vom muri niciodată, nu ne vom aminti nimic, nu vom uita nimic. Iată-i urmărindu-se unul pe celălalt, unindu-și brațele răsfățate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aia cu afacerea templieră, și el imediat, OK, și templierii, și Cabala, și lotusul, și zațul de cafea. Sunt omnivori. Omnivori. Ai văzut ce față are Bramanti: de rozător. Un public imens, despărțit În două mari categorii, deja le văd defilându-mi prin fața ochilor și sunt legiune. In primis, ăia care scriu așa ceva, iar Manuzio Îi așteaptă cu brațele deschise. E de-ajuns să-i atragi deschizând o colecție care să se facă remarcată și ce s-ar putea intitula, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rânji Cristina. - Aaa, nicidecum, rânjii eu înapoi. Am mâncat ochiuri cu cartofi prăjiți pe muțește, sub muzica bubuitoare a celor de la Smash&Pumpkins. Ne-am culcat unul într-un dormitor, celălalt în altul. Sufrageria rămase zăvorâtă. Mâțele, în schimb, puteau defila prin dormitoare Odată cufundat în visuri, m-am găsit în mijlocul unei păduri de toamnă, noroioasă și rece. Încercam să cobor de pe munte; se făcuse întuneric și am hotărât să-mi dau drumul în josul unei râpe. De-abia începusem să alunec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care se plimbau nervoși, entuziaști sau apatici pe aleile din fața spitalului. Unii se țineau de mână, alții râdeau privind vârfurile brazilor. Am văzut câteva tinere cu privirea năucă. Bărbații erau mai agitați, ca niște puștani puși pe pozne. Printre ei defilau supraveghetoare cu privirea ageră, mustrătoare. Toată lumea era îmbrăcată în pijamale, eventual cu un halat de un roz-spălăcit pe deasupra. Atmosfera era nașpa. S-a deschis ușa și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a bucurat că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu colimator ager și cu simț civic exacerbat! Cei patru nu mai aveau acum altă cale, decât aceea de a se încadra pe o porțiune de drum din abundență luminată și relativ circulată, chiar și la acea oră din noapte, defilând în josul fostei străzi Karl Marx, către proxima intersecție, marcată de două bine-cunoscute obiective citadine, fiecare în parte, de un real și statornic interes: Restaurantul familial "Pomul Verde" și biserica creștin-ortodoxă "Buna Vestire". De la depărtare, faimoasa grădiniță de vară a restaurantului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Universului, scriindu-și cronica. Peste câteva minute apoi răsună iarăși chemarea aprozilor: Poftiți la vot, domnilor deputați!" ― Aideți, domnilor, că nu mai e nimic! zise un gazetar, strîngîndu-și grăbit filele și plecând. Titu Herdelea stătu până văzu pe Gogu Ionescu defilând în fața urnelor de vot, iar pe urmă coborî cu Eugenia. ― Nu știu cine-mi spuse, mi se pare Deliceanu, c-ai fost cu Grigore la Amara? îl întrebă foarte agitat Gogu. Ce-i pe acolo?... Nici idee n-ai cât suntem de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
preveni Lambert, concentrată asupra unui indicator. Cincizeci de mii metri. Mai jos. Mai jos. Patruzeci și nouă de mii. Intrăm în atmosferă. La pupitrul său de comandă, Dallas încerca să evalueze repede și să memoreze zecile de figuri schimbătoare care defilau pe măsură ce astronava se apropria de suprafața globului. Călătoria astronautică înseamnă omagierea cum se cuvine a instrumentelor și a o lăsa pe Mama să se ocupe de această dificilă treabă. Dar în privința zborului în atmosferă, era cu totul alta povestea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
propulsia secundară? ― Merge, deocamdată, domnule. Mai mult nu pot să spun, până nu traversăm stratul de nori. Dacă om putea să-l traversăm. ― Om vedea. Se încruntă cu ochii pe un cititor de date și împunse un buton. Cifrele tremurară, defilară, apoi se opriră, având ca efect schimbarea expresiei feței, care se lumină.) Ce ziceți, credeți că o să pierdem obiectivul, întrebă. ― O să-l pierdem. Remorcherul se aruncă, în invizibil, în negura opacă. Lambert nu putea vedea cu proprii ochi ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să reușească o asemenea minune pe nava asta, numai tu ești acela! ― Asta mi-e meseria, spuse Ash cu modestie. Se scurseră câteva minute de tăcere. Ash nu vedea nici un motiv pentru continuarea conversației. Dallas continua să studieze parametri care defilau în fața ochilor, apei spuse calm: ― Vreau să-ți vorbesc. ― Îți voi comunica rezultatele cum voi afla ceva interesant. ― Nu despre asta vreau să discut cu tine. Mirat, Ash ridică ochii, apoi îi coborî fiindcă pe consolă apărură informații noi. ― Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu materialele la sediul partidului de cartier. Apoi ne comunică să fim pregătiți pentru a merge cu caravana electorală în județ. Stănică îl asigură că vom fi la datorie. Mergând spre cartier, ne anunță următoarea mișcare, cu ce partid vom defila. Îl asigurăm că vom fi unde trebuie. - Măi Stănică, dar dacă ne recunoaște șefulețul de astăzi în grupul partidului rival, ce facem?... - Nu-ți fie teamă, omule! Ne deghizăm de fiecare dată. Eu îmi schimb culoarea la barbă, iau altă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]