54,634 matches
-
scenă a filmului, Shakespeare este arătat scriind A douăsprezecea noapte, povestea a doi gemeni: un bărbat și o femeie. 2. Îmi pare că Florența este cel mai narcisist oraș din lume. E chiar și mai speculativ decît Veneția, cea - prin definiție - speculară. De aceea, în pofida aparențelor, Florența e orașul ce se lasă, cu cele mai multe reticențe, descifrat. Am fost întotdeauna fascinată, aproape pînă la obsesie, de o sculptură de Cellini, despre care nu se prea vorbește. Este, după părerea mea, cel mai
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
este un ghid al intelectualului modern. Dar discuția pe care o desfășoară e foarte importantă în măsura în care ne permite să înțelegem care sînt opțiunile disponibile, care sînt pericolele și dezavantajele. Rolul intelectualului e greu de definit, mai ales în absența unei definiții funcționale. Pentru mulți, termenul e mai curînd un calificativ-adjectiv cu valoare evaluativă, decît un simplu descriptor-nume. De aceea mulți se feresc a se declara intelectuali (e ca și cum te-ai declara filozof pur și simplu pentru că ai absolvit studiile Facultății de
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
care îi permit să ia decizii importante. Este cel care decide soarta Cetății în măsura în care misiunea sa este aceea de medic, arhitect, economist, politician, tehnocrat industrial, sau jurist. El sau ea reprezintă făptuitorii societății moderne: decid legi, construiesc spații urbane (prin definiție toposul intelectualității), decid chiar viața și moartea omului obișnuit. Observați că deși nimeni nu i-ar contesta unui medic sau unui arhitect calitatea de intelectual, tradiția europeană nu pe ei îI identifică drept intelectuali, ci mai curînd pe scriitori, muzicieni
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
Rodica Zafiu Termenul jargon suferă de o anume ambiguitate: în ciuda definițiilor de dicționar sau a distincțiilor din articolele de specialitate, folosirea lui oscilează între mai multe accepții: ca sinonim pentru argou (limbaj secret al lumii interlope, al tinerilor, în genere al grupurilor care vor să nu fie înțelese sau să se
"A hackui / a hăcui" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16068_a_17393]
-
avea sorți de izbîndă în viitorul apropiat. Se înscriu în cadrele istoriei printr-o poziție "piezișă", printr-un stil combativ. "Rolul scriitorului, afirma Albert Camus, în discursul său prilejuit de primirea premiului Nobel, nu se separă de datoriile dificile. Prin definiție, el nu se poate pune astăzi în slujba celor ce fac istoria; el e în slujba celor ce o îndură". Cuvinte ce i se potrivesc excelent lui Octavian Paler, un scriitor, am zice, camusian. Din nefericire, istoria se derulează adesea
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
Mocanu - Ibrișim, Editura Brumar, Timișoara, 2000, cu 14 desene policrome de Emilia Kiss, colecția de proză, 40 p., f.p. Spectacolul cuvintelor din spatele tabloului În condițiile în care în jurul genului romanesc s-au consumat numeroase discuții și controverse teoretice, iar o definiție exactă nu pare a fi posibilă, putem spune că Felipe și Margherita, cartea Iolandei Malamen, este un mic roman, un roman de dragoste deși... Lectura cărții se arată încă de la început destul de înșelătoare. Epicul și personajele sunt imprevizibile, naratorul se
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
dezvoltate de cuvinte precum balcanic sau dîmbovițean. Un alt termen din această categorie - care rămîne greu de înțeles de către cine e constrîns să se limiteze la materialul lexicografic în uz - e regățean. Cuvîntul apare în toate dicționarele românești importante, cu definiții care dau indicii prețioase asupra sensului său, dar lasă și foarte multe lucruri neexprimate. în DEX (1975, 1996), cuvintele regățean, regățeană și regățeancă sînt înregistrate ca substantive, cu definiția "denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat". Formularea poate
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
uz - e regățean. Cuvîntul apare în toate dicționarele românești importante, cu definiții care dau indicii prețioase asupra sensului său, dar lasă și foarte multe lucruri neexprimate. în DEX (1975, 1996), cuvintele regățean, regățeană și regățeancă sînt înregistrate ca substantive, cu definiția "denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat". Formularea poate duce pe o pistă falsă, în măsura în care sensul pare a fi unul pur istoric; echivocul e însă parțial înlăturat de explicația sintagmei Vechiul regat: "nume dat după primul război mondial
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
presiunea ideologică) o precizare falsă: de fapt, regatul și mai ales regățenii au continuat să fie numiți astfel - nu în discursul oficial, dar în vorbirea curentă - și "după instituirea republicii". în Dicționarul limbii române (DLR, Tomul IX, Litera R, 1975) definiția regățeanului e aproape identică cu aceea deja citată, dar este descrisă, în plus, acoperirea geografică a sintagmei Vechiul regat - "nume dat Olteniei, Munteniei și Moldovei după primul război mondial". Dicționarul furnizează mai multe citate lămuritoare și cuprinde și familia lexicală
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
Rodica Zafiu Pentru o discuție serioasă despre politizarea dicționarelor românești în timpul regimului comunist e nevoie de o analiză atentă a unei mari diversități de situații: urmărind cuvintele absente, definițiile ideologice - de condamnare, prin epitete exprimînd judecăți negative - , suprimările parțiale, parantezele explicative istorizante ("în trecut", "în regimul burghezo-moșieresc"), dar și - semn consolator al onestității profesionale - numeroasele explicații corecte, neutre, pur descriptive, chiar ale unor cuvinte "cu probleme". Cazurile cele mai
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
negative - , suprimările parțiale, parantezele explicative istorizante ("în trecut", "în regimul burghezo-moșieresc"), dar și - semn consolator al onestității profesionale - numeroasele explicații corecte, neutre, pur descriptive, chiar ale unor cuvinte "cu probleme". Cazurile cele mai periculoase mi se par acum cele ale definițiilor unor termeni neaparținînd direct lexicului politic, care deci trec neobservate și își păstrează tonul justițiar și partizan. Un exemplu pentru această categorie e oferit de cuvîntul cazuistică, pentru care noua ediție a dicționarului explicativ (DEX 1996) păstrează definiția din ediția
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
cele ale definițiilor unor termeni neaparținînd direct lexicului politic, care deci trec neobservate și își păstrează tonul justițiar și partizan. Un exemplu pentru această categorie e oferit de cuvîntul cazuistică, pentru care noua ediție a dicționarului explicativ (DEX 1996) păstrează definiția din ediția anterioară (1975): "parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext.
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
permanent însoțită de mărci ale evaluării negative: disciplina doar "încearcă", normele etice sînt "abstracte", subtilitățile și abilitatea implică intenții de înșelare; acuzațiile cele mai dure privesc conținuturile, în formulările "să justifice unele practici imorale" și "teze false sau îndoielnice". Evident, definiția substantivului cazuist urmează aceeași direcție și nu lasă nici o portiță de salvare: "persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond". De altfel, în dicționarul general care a precedat DEX
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
aceeași direcție și nu lasă nici o portiță de salvare: "persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond". De altfel, în dicționarul general care a precedat DEX-ul (DLRM 1958), definiția era poate chiar mai depreciativă: nu apăreau "practicile imorale", în schimb cazuistica se manifesta "prin dispute subtile (dar de rea-credință), pentru a ascunde situații false"; prin extensie, era o "dibăcie (necinstită) în argumentarea unor teze false sau îndoielnice". Definițiile din
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
1958), definiția era poate chiar mai depreciativă: nu apăreau "practicile imorale", în schimb cazuistica se manifesta "prin dispute subtile (dar de rea-credință), pentru a ascunde situații false"; prin extensie, era o "dibăcie (necinstită) în argumentarea unor teze false sau îndoielnice". Definițiile din anii totalitarismului își dovedesc caracterul puternic ideologizat dacă sunt comparate cu cele din alte dicționare - românești sau străine. în dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu (tomul apărut în 1940), cazuistica era "acea parte din teologie care-și propune să
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
poate constata, la distanță de 20 de ani și după o schimbare de regim, totala divergență a evaluărilor. înainte de a fi considerat necinstit și de rea-credință, cazuistul păcătuia doar prin exces de subtilitate. în lucrări lexicografice contemporane din alte limbi, definițiile sînt fundamental descriptive și informative, uneori înregistrînd și folosiri figurate ușor ironice - fără a ajunge însă la condamnarea fără replică din DEX. Cum e de așteptat, în țările cu tradiție catolică sensurile cuvintelor respective sunt predominant pozitive; italienescul casistica e
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
sensurile noi și specializate de "listă de exemple sau cazuri practice"; "formulare și enumerare a unei pluralități de cazuri specifice, pentru a deriva din ele un principiu general"; "studiu care se bazează pe o listă de cazuri sau date specifice" (definiții traduse din dicționare străine, unde corespondentele deja citate ale lui cazuistică au dezvoltat semnificațiile moderne și internaționale). O foarte rapidă verificare în Internet scoate la iveală, în română, doar două citate care par să preia sensul din DEX: e vorba
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
de fapt la baza unui efort de genul celui întreprins de cartea discutată. Spre deosebire de mulți alții, Susan Haack nu disprețuiește tipul de gîndire pe care îl întîlnim într-un roman sau o poezie, în sensul că nu-l consideră prin definiție inferior gîndirii filozofice din Critica rațiunii pure, de pildă. Într-un roman de Tolstoi poate exista la fel de multă profunzime filozofică, ca și într-un tratat de filozofie. Important este, însă, crede Haack, că Tolstoi va fi citit pentru altceva decît
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
interesează deocamdată valoarea pamfletului caricaturizant, practicat strălucit în literatura noastră de Heliade Rădulescu și de Arghezi. Acesta din urmă fiind și un ignorat teoretician care a definit inteligent specia pamfletului ca literatură, funcția, intenția și efectele unei astfel de scrieri. Definiția dată ("pamfletul e pumnul iritat de râvna de stăpânire a stupidității") este destul de dură, dar nu întrece în violență rândurile din Baroane, de pildă. Eseul Pamfletul îi apăruse în revista "Lumea", 18 ianuarie 1925. Am făcut precizarea de rigoare, întrucât
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
să emigreze; cea mai mare parte a acestei populații se găsește în Israel. Dovada de netăgăduit a opoziției sale reale față de comunism. Voiam să trecem, dincolo de partea istorică, la un alt nivel al întrebărilor și răspunsurilor. Un rabin este, prin definiție, un om al înțelepciunii, și este înconjurat de un fel de aură mitică, legendară, ca să spunem așa. De curând, am citit câteva din povestirile hasidice ale lui Martin Buber. Se vede acolo că toți rabinii se bucurau de un mare
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
cu deceniul 9. Să remarcăm și o anume oscilație tectonică între paradigma mitteleuropeană și cea balcanică, la o lectură românească primul termen presupunând de regulă o ambiguitate în raportare, pe când pentru cel de-al doilea ambiguitatea stă încă la nivelul definiției. Tensiunea acumulată, generând nu doar antagonism, cât mai ales complementaritate, și-ar putea dovedi pe viitor fertilitatea în planul producției culturale. William M. Johnston, Spiritul Vienei. O istorie intelectuală și socială 1848-1938, trad. de Magda Teodorescu, col. "A Treia Europă
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
în paralel. Și totuși! Inevitabil, o întrebare o implică pe cealaltă. Mai mult: între cele două abordări există diferențe semnificative, ba chiar, aș zice, înțelegeri opuse ale naturii poeziei. Problema merită toată atenția. Studiul din 1939 se încheie cu următoarea definiție: Poezia este un mod ceremonial, ineficient de a comunica iraționalul, este forma goală a activității intelectuale. Ca să se facă înțeleși, poeții se joacă, făcînd ca și nebunii gestul comunicării fără să comunice în fond nimic decît nevoia fundamentală a sufletului
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
fără sâni, cu piciorușe crăcănate, de bebeluș, iar copilăria alfabetizată mi-am petrecut-o cu Cei trei mușchetari. De-atâtea ori am citit cartea asta și toate urmările ei, încât n-avea cum să nu-mi intre în cap o definiție a masculinității burdușită de substantive ca “forță”, “energie”, “vigoare”, “curaj”, “demnitate” și “onoare”. Cu imaginea asta am pășit în adolescență și, apoi, în viața de adult. Sigur, am mai nuanțat-o pe parcurs, că, na, e și D’Artagnan om
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]
-
și el cu mucii-n fasole, dar ideea de bază a rămas. În capul meu, de când am abandonat păpușile dolofane și până voi pune mâinile pe piept, bărbatul va continua să fie o ființă puternică și curajoasă, obligată de propria definiție să-și rezolve cu demnitate și onoare conflictele. Realitatea însă - și nu mă refer la Realitatea TV, deși face și ea parte din realitate - se încăpățânează să mă contrazică. Athos pe care îl știu eu nu ar fi ieșit niciodată
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]
-
înțeleg că și bărbatul e om, dar mi-e greu și îmi face silă să-l văd, din ce în ce mai mult și mai des, înlocuit de o țața Floarea isterică și ieftină. Știu că instituția duelului a dispărut, dar mă aștept ca definiția „bărbăției“ să-și poată recupera noțiuni ca „onoare“ și „demnitate“. Sunt cele pe care le admirăm cel mai mult la un bărbat, noi, femeile. Iar dacă pot să fac ceva pentru asta, să mi se spună ce. Dacă bărbatul a
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]