113,833 matches
-
-se la investigarea de suprafață, fără a sonda profunzimile și multiplele semnificații psihologice, sociale și etnice ale creației populare. Pe măsură ce această aprofundare se făcea simțită - el însuși contribuind la progres - se face trecerea lentă spre cercetarea etnomuzicologică - terenul ei fiind definit în 1951, de către Jeep Kunst - savantul care a descoperit și teoretizat aspectele fundamentale ale creației populare privite din perspective muzicale. În cazul etnomuzicologului nostru, această trecere este rezultatul unei documentări solide în istoria românească și universală, a cercetărilor cântecului popular
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
în plan internațional și, cu atît mai mult, într-un spațiu cultural cum este cel românesc, mai sensibil la valorile și la expresiile tradiționale. Proiecția maraton, care a durat peste zece ore, a adus în prim plan două componente care definesc fundamental natura și limbajul filmului experimental: mai întîi, autoreflexivitatea, adică întoarcerea limbajului către sine însuși, instrumentarea imaginii ca scop și nu ca mijloc și, în al doilea rînd, vocația etică și angajamentul moral, sondarea existenței și sancționarea istoriei. Dar, fie
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
im Übergang), care urmează să apară în acestă iarnă la editura Königshausen & Neumann din Würzburg și din care au apărut deja fragmente prin reviste. În Mulțumirile puse, ca o glumeață imitare a structurii cărților științifice, la începutul volumului, autorul își definește crezul poetic astfel: ,Mulțumire adusă tigrului de cel lăsat să îl călărească, înainte de-a fi mâncat, mulțumire adusă limbajului, care-i alină pe cei ce i-a speriat, mulțumire adusă spaimei, ce-ngăduie râsul celor ce frânți de ea
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
mâncat, mulțumire adusă limbajului, care-i alină pe cei ce i-a speriat, mulțumire adusă spaimei, ce-ngăduie râsul celor ce frânți de ea încă nu-s, mulțumire adusă batjocurei, care reconstruiește ceea ce a distrus." Imaginea celui călare pe tigru definește literatura ca pe o stăpânire a spaimei și angoasei, prin transformarea acestora în iluzie, visare și joc (metaforă preluată din Despre adevăr și minciună în sens extramoral de Friedrich Nietzsche: acesta se referă la partea atavică din om, cruzimea, lăcomia
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
nostalgicilor, ei sunt dușmani încă mai înverșunați, pentru că se știu, într-un fel sau altul, beneficiari ai acelui sistem, în care erau tratați cu deferență și răsplătiți pe măsură. Unii au fost, probabil, și colaboratori ai Securității - în acele forme definite de ei drept "benefice", cu iz de "patriotism": ciripituri gingașe despre întâlnirile cu străinii, dulci informări despre ce gândeau occidentalii etc., etc. Despre securiști și activiști aproape că nu mai e nevoie să spun "ce-i mână în luptă". Ei
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
cuvinte, reprezintă diagrama acelui limbaj prin reducerea la scară atăt a dozelor, cât și a raporturilor interne specifice din care este plămădit limbajul respectiv. Câte capodopere atâtea epure, toate oficiind și re-întemeind limbajul artistic pe care îl acreditează și îl definește. 3. De ce n-ar fi și festivalurile de muzică nouă private? S-ar elimina astfel suspiciunile și compromisurile, înverșunările și umilința. Suspiciunile - pentru că nimeni n-ar mai purta de grija banului public; ca de ce, cum și pentru ce se cheltuiesc
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
neîmplinit, coregraful a mai gândit partituri de mișcare expresive și pentru Rosenkranz și Guildenstern, interpretați de Gabriel Pintilei și Paula Niculiță, cât și pentru cei doi gropari evocați prin mișcare de Marian Ghenea și Laurențiu Lazăr, stilul lui Răzvan Mazilu definindu-se tot mai limpede drept unul care reușește să îmbine derizoriul cu prețiozitatea și în care linia șarjată joacă un rol important. Plastica mișcării sale a fost excelent împletită cu prețiozitatea costumelor Doinei Levintza, moderne ca factură, dar cu ingenioase
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
Vianu frumosul este întîi de toate o valoare, iar ceea ce caracterizează valoarea este profilul ei normativ. Cu alte cuvinte, odată ce ai reușit să dai o definiție unei valori, acea definiție te obligă să o respecți. Sau, cum spune Vianu, cine definește o valoare în același timp o recomandă. În acest caz, definiția încetează de a mai fi o descriere inertă, de care poți ține sau nu seama, și se transformă în schimb într-o constrîngere estetică de tip normativ. Definiția devine
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
nu-ți mai rămîne decît să-ți placă acest nou frumos, ba mai mult nu-ți rămîne decît să te porți în consecință, schimbîndu-ți gustul și preferințele estetice după calapodul noii definiții a frumosului. Se vede limpede că, dacă a defini o valoare înseamnă a institui o normă căreia trebuie să i te supui, atunci estetica și artele în genere pot fi construite la fel de riguros precum disciplinele juridice. Creezi tiparul de directive și apoi te preocupi ca ele să fie ascultate
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
postmodernism o putem reprezenta în limitele esteticii rupturii<footnote Fenomenul rupturii reprezintă o trăsătură distinctă a ultimei modernități (a treia) prin care aceasta se diferențiază de valorile estetice-stilistice ale romantismului muzical la început de secol XX. Același algoritm al rupturii definește și diferențierea postmodernismului de modernism la nivelul anilor '60 ai aceluiași secol. Însă, chiar dacă vorbim despre același mecanism prin care noul se detașează de vechi, în fapt este vorba despre două fenomene diferite. În termenii modernismului ruptură se impune ca
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
experimente polistilistice - Emerson, Lake & Palmer sau neo-renascentiste de substanță polifonica - Gentle Giant). Fiecare dintre aceste filoane supraviețuiește în virtutea unei încărcături interne specifice, dar și datorită tensiunilor de atracție (implicând interferență și chiar fuziunea între forme și genuri) sau respingere-incompatibilitate care definesc dinamică evolutivă interioară a întregului câmp modernist. Accesibilitatea definește persistentă tradiției moderate, aceasta fiind ancorată într-o atitudine tributara de substanță nostalgica (față de ancestralismul și, implicit, exotismul etno-centric, filonul modal, sau față de canonicitatea clasicizanta, filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
polifonica - Gentle Giant). Fiecare dintre aceste filoane supraviețuiește în virtutea unei încărcături interne specifice, dar și datorită tensiunilor de atracție (implicând interferență și chiar fuziunea între forme și genuri) sau respingere-incompatibilitate care definesc dinamică evolutivă interioară a întregului câmp modernist. Accesibilitatea definește persistentă tradiției moderate, aceasta fiind ancorată într-o atitudine tributara de substanță nostalgica (față de ancestralismul și, implicit, exotismul etno-centric, filonul modal, sau față de canonicitatea clasicizanta, filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin fixarea ("crisparea") dogmatica (auto-clasicizantă și canonizantă deopotrivă) în jurul moștenirii
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
la întrebările ce și cum este exprimat), cât și la nivelul esteticii personale (ca imagine a câmpurilor categoriale abordate) în cazurile concrete ale lui Haydn, Mozart și Beethoven. Omogenitatea, însă, se impune la nivelurile de gen și formă, ea fiind definită și elaborată chiar de către acești trei compozitori și persistă cu diverse grade de transformare pe întreaga durată a romantismului (austro-german și a școlilor naționale). footnote>, dar și de efortul de canonizare sau, altfel spus, re-inventare a clasicismului vienez în termeni
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
autonomie, atunci în postmodernismul muzical este reluată aceeași procedură, însă de această data aplicând-o ierarhiei tipologice (sunet muzical, sisteme de organizare sonoră, forma, gen, stil, canon), toate componentele acesteia fiind compromise prin statutul lor de metanarațiuni muzicale. Sunetul muzical (definit strictamente prin unitatea celor patru parametri - înălțime, durata, intensitate și timbru) conviețuiește cu zgomotul (natural, convențional și artificial), sistemele de organizare sonoră (organizare tonala și, respectiv, organizare sintactica), formele și genurile muzicale tradiționale sunt supuse unor procese de hibridizare, definiția
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
unor definiții care ar corespunde contextului în care (1) pluralismul stilistic și nu hegemonia unui stil privilegiat reprezintă constantă și, implicit, dominantă culturală a momentului de actualitate. Concomitent, fiecare stil acumulează în evoluția lui o istorie particulară specifică, imposibil de definit prin reducționismul schematic al unor aserțiuni raționale liniare care vor elimina aspectele "nesemnificative", ceea ce determină într-un mod evident mai degrabă încercarea de a inventa o altă definiție decât "castrarea" fenomenului. (2) istoria liniară privilegiată<footnote Atunci cand folosim atributul de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și "dezamorsarea" confuziei care domină interpretarea relației între modernitate și postmodernitate fie în termeni de continuitate (fragmentele răcite aparțin într-un mod cert modernității), fie în termeni de antagonism (fragmentele răcite și dispersate nu mai dețin calitatea modernista care le definea integritatea în cadrul vechiului context, pe când în noua lor stare ele adopta o aparentă identitara diferită ca parte a unui nou mod de legitimare că fenomene ale postmodernității). Postmodernitatea reprezintă în egală măsură ambele ipostaze și se legitimează în imaginea stării
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
departe de a fi soluționată în termenii unei inerții de reprezentare lineara a stării de lucruri. Rămâne, însă, deschisă și extrem de acută problemă dezamorsării ambiguității și confuziei atât în planul periodizărilor, cât și în planul unei viziuni organizate pe criterii definite cu claritate, imagine în care fiecare fenomen și-ar ocupă locul care i s-ar cuveni. 3. Ambiguitatea ca instrument euristic în inventarea unei postmodernități accesibile Traiectoria ideatica parcursă în paginile precedente determina o deplasare a privirii de la încercarea sistematizării
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
similar prafului depus pe sticlă unui geam ar împiedica vizualizarea completă a unui peisaj într-o zi senina și ar deformă imaginea însăși determinând o explicabila frustrare. (1) O primă idee ar fi clarificarea modului în care postmodernitatea s-ar defini în raportul ei cu modernitatea. Într-un mod cu totul paradoxal, un criteriu relevant ar fi unul termic și o simplă luare a temperaturii clarifica lucrurile într-un mod eficient. Așa cum am menționat mai sus, avem de a face cu
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
adevăr moștenește modernitatea, însă o preia sub forma unui ansamblu de fragmente, deja deconstruită, pe care o re-asamblează sau, măi bine-zis o reinventează atribuindu-i propria rațiune de a exista (una postmodernă) și, evident, propria logică a organizării structurale interne (definind doar natură relaționării fragmentelor moștenite). Această mutație are loc, însă, mai degrabă în termenii proprii postmodernității atâta timp cât nu mai este posibil s-o resusciteze în termenii concepției originare. Astfel, postmodernitate ar putea însemna proiectul modernist al lui Habermas<footnote Jürgen
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Richrd-Masse, Paris, 1963). footnote> un text în care explicitează genealogia principiului stocastic ca fiind fondat pe calculul probabilistic spre deosebire de hiperdeterminismul principiului serial. Opțiunea este pentru un efect similar, însă unul produs cu mijloacele altui algoritm structural pe care Xenakis îl definește drept stocastic. "Music aș Gradual Process" (1968) reprezintă reacția textuala a lui Steve Reich, ca detașare prin definitie minimalistă de abuzurile pan-seriale, însă de această data față de parametrul complexității, muzica minimalistă reprezentând o regresie până la nivelul unui neo-primitivism structural
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
americani își formulează programul în termenii unei atitudini aproape ironice-condescendente față de exagerările unei concepții seriale deja anacronice de pe vechiul continent. Oricât de contestatare ar fi aceste reacții la adresa pan-serialismului, considerăm că aceasta disociere nu este suficientă pentru a-i defini pe compozitorii mai sus enumerați drept postmoderni. Este vorba doar despre ecuația unei evoluții interne a modernismului muzical înalt și, în același timp, despre o prefigurare a unei foarte apropiate dispersii a celei de a treia avangardă și împreună cu ea
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
occidentale (europene și americane). Perioadă cristalizării și consacrării muzicii postmoderne. Relevarea post-minimalismului că metisaj între moștenirea minimalistă propriu-zisă și resuscitarea elementelor tonale în creația lui John Adams - fuziunea între procesualitatea post-minimalistă, tipologia de simfonie postromantica și pastișa operistică postmodernă. Adams definește această orientare prin titulatura "On the Dominant Divide"<footnote Robert Fink, pag. 544. footnote>. Emanciparea în interiorul câmpului postmodern a tendințelor de "resuscitare" a stării (neo)-avangardiste prin orientările New Simplicity (Die neue Einfachheit, Hans-Jürgen Bose, Wolfgang Rihm, Manfred Trojahn ș.a.
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
cu credința că un material modern, nou, inovativ nu mai este posibil și toate tipologiile de material (muzical - n.n.), cu referire la contextul lor istoric, stilistic sau funcțional, este în egală măsură utilizabil, și din această cauză un stil auto-consistent definit prin referință la prezent nu este posibilă și, în egală măsură, nedorită."<footnote Mahnkopf, Idem., pag. 7. footnote>. În continuarea textului, Klaus-Steffen Mahnkopf prezintă lista compozitorilor care, în opinia lui, adera la această ultimă tendința și care îi include pe
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
la tratamentele ulterioare umidotermice, în mod lizibil. Aceste etichete cu simboluri se vor coase pe produs, acestea trebuind să reziste atâta timp cât rezistă și materialul de bază al produsului. ( D.B.) răspunsuri juridice Dna Maria Popovici, Caransebeș. Art. 801 din Codul Civil definește donația ca fiind „un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește“. Ca orice contract, donația implică un acord de voințe: de o parte voința donatorului de a transmite bunul, iar de cealaltă parte
Agenda2003-32-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281347_a_282676]
-
sau alte indicații similare; utilizarea de termeni precum „rum“, „rhum“, „ron“, „votka“, „ginley“, „tequila“ sau derivate din denumirile prevăzute la articolul 5 (rom, whisky sau whiskey, rachiu de vin, brandy sau weinbrand, țuică etc.) pentru alte băuturi spirtoase decât cele definite la articolul menționat este interzisă; pentru produsele enumerate mai sus se interzice utilizarea de termeni precum „produs original“, „metodă originală“, „rețetă tradițională“, „produs tradițional“ sau orice altă expresie similară. EMIL CONSTANTIN Obținerea buteliei roșii Shell l Prin schimb sau achiziționare
Agenda2003-35-03-8 () [Corola-journal/Journalistic/281394_a_282723]