1,978 matches
-
fluidizând și dilatând spațiile de muncă, de învățare sau coabitare. Pierre Levy (1995, p. 20) observă: Fiecare „mașină” tehno-socială adaugă un spațiu-timp, o cartografie specială, o muzică singulară unui sort de înveliș elastic și complicat, unde întinderile se supraadaugă, se deformează și se conectează, unde duratele se opun, interferează și se suprapun. Multiplicarea contemporană a spațiilor face din noi nomazi ai unui stil nou: în locul urmăririi liniilor de timp trasate și al migrării în sânul unei întinderi date, noi sărim dintr-
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
unei mentalități revanșarde, antimachiste și antitradiționaliste. Firește, conceptul Însuși de „tradiție” poate Îmbrăca sensuri și sensuri, fiind de o ambiguitate dezarmantă. Tradiția legată de figura Mariei Magdalena se cuvine revizuită, corectată, interpretată cu suplețe și bun-simț, eventual refuzată. Dar nu deformată tendențios, fără argumente solide, fără probe decisive de ordin istoric sau filologic. Literatura mi se pare un registru mult mai frecventabil și mai cinstit, În acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să pătrundă În psihologia lui Iuda, Încercând să-i Înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima În vreun fel. În același timp el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul păgân. Iată raționamentul său. Celsus simplifică și deformează. El vede În Iuda un trădător „brut”, când, În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, după cum reiese dintr-o lectură atentă a Noului Testament. În primul rând, trebuie remarcat faptul că Origen folosește sistematic verbul prodidonai, „a trăda, a vinde
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
rezultă o imagine, Într-adevăr, pozitivă despre Iuda, „cunoscător al adevărului” și „instrument al mântuirii”. Totuși, mărturia lui Irineu nu prezintă garanție sută la sută, din două motive. Ca orice polemist, el are tendința să Îngroașe lucrurile ori să le deformeze. Nimic nu certifică autenticitatea informațiilor sale. În al doilea rând, el nu prezintă conținutul Evangheliei lui Iuda, pe care mă Îndoiesc că o cunoștea de la sursă, ci se mulțumește să descrie, În linii generale, o sectă gnostică având simpatii declarate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
parcurs, că numai prin „experierea” de tip religios se poate intui răspunsul adecvat. Discursul științific, cateheza, predica ori sfatul duhovnicesc „la purtător” rămân pe dinafară. Intuiția mistică rezolvă, de la sine, taina, dar nu-i poate Împărtăși conținutul fără să-l deformeze ori fără să-l Înjumătățească. La capătul acestui text Întrebările rămân ca atare, mai proaspete ca la Început, poate chiar mai provocatoare. Cititorul va Începe abia atunci adevărata cursă, „contra cronometru”, Împotriva propriilor certitudini sau prejudecăți. Propun trei volete, complementare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la capătul celor trei ani de Întruniri și dezbateri (1962-1965) constituindu-se Într-o pledoarie pentru reîntoarcerea Bisericii la rădăcinile ei dogmatice, spirituale și liturgice. Neafișând nici o intenție polemică și cu atât mai puțin „novatoare” (În acest sens a fost deformat ulterior), Conciliul Încheie totuși o perioadă nefastă (dar necesară, Întrucât era impusă de contextul vremii), dominată de un tomism dogmatizat, steril, caricatural. După Vatican II, Biserica intră, din nou, În rezonanță cu lumea și cu istoria lumii noastre, deschizându-se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ochiul liber. Mai mult, chiar protagoniștii (Congar, Daniélou, viitorul Ioan Paul al II-lea, dar mai cu seamă De Lubac) și-au arătat foarte repede dezamăgirea pentru felul În care clerul și laicatul catolic au ajuns să caricaturizeze - ori să deformeze - esența importantului aggiornamento, care viza pur și simplu reîmprospătarea credinței pe model patristic, nu altceva. Dar, dincolo de aceste dezamăgiri, aș spune inerente, așteptate oarecum, rămâne, ca un dat incontestabil, manifestarea Duhului Sfânt prin coridorul, redeschis lumii, al marii Tradiții. Un
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
publica În Revue thomiste (martie-august 1946) o replică, „La théologie et ses sources. Etude critique”, urmată de o adevărată „bombă atomică” lansată de la Roma de către teologul, aproape oficial, al Vaticanului, Garrigou-Lagrange: „La nouvelle théologie: où va-t-elle?” Ambele texte exagerează și deformează tendențios afirmațiile lui Daniélou, politizând oarecum afacerea. Garrigou-Lagrange, de pildă, reproșează acestei „noi teologii” că Încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și romanului Casa și memoria lui Avram Procator (1999). Toponimia, chiar dacă ușor modificată, îngăduie localizarea acțiunii într-un anume sat din preajma Lugojului. Prozatorul reia tradiții locale, „povești” în care puținele repere ale realului sunt deviate de proiecția în fantastic, uneori deformată până la grotesc. În prim-plan romanul urmărește „formația”, creșterea și devenirea lui Avram Procator, dar acesta este doar un pretext de rapel la tradițiile orale ale satului. Aceste tradiții, personajul le leagă și le unifică într-un mod subtil de
BOLDUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285806_a_287135]
-
Don Juan Cocoșatul (1933). Viziunea care îi conferă unitate este una expresionistă, discursiv enunțată în subtitlu - Oameni cari se pregătesc de moarte din cea dintâi zi a vieții - și apoi susținută, pornind de la selectarea mediilor și privirea necruțătoare, tentată să deformeze până la grotesc lipsa de coerență și sens a celor care se perindă printr-un oraș al desfrânării paroxistice. Gustul amar al propriilor experiențe îl împinge pe erou către o perspectivă sumbră. Pablo Ghilgal este însemnat de natură cu o cocoașă
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
a vinei originare, reluând episoade biblice și elemente ale mitologiei grecești într-un stil de o indiscutabilă maturitate stilistică. A. străbate astfel, într-o obsesie a originarului, o cale multimilenară a poeziei, până dincolo de cuvântul înșelător împerecheat în metafora care deformează realul, căutând viziunea, revelația profetică. Veșnica dubitație existențială argheziană între credință și tăgadă este reluată într-un mod precreștin, în sensul înțelegerii pastorale a cosmosului, prefigurând astfel o cale de ieșire din infern: „Iov trecea în lumea cealaltă fără pic
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
în special dificultăți de pronunțare a unor sunete sau grupe de sunete, deși vorbirea, ca mod general de exprimare, este normală. Sunt situații când individul nu poate pronunța unele sunete (r, s, z, j etc.) sau poate pronunța neclar, incorect, deformat unele sunete. Se întâlnesc frecvent cazuri de înlocuire a sunetelor cu alte sunete sau o vorbire nazonantă. Este întâlnită frecvent în copilărie, între 3 și 4 ani, fiind de fapt o stare fiziologică, normală. Prezența lor după această vârstă reprezintă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fi: a) particularitățile psihoindividuale ale observatorului (concentrarea atenției, capacitatea de sesizare a esențialului, intuiția etc.); b) ecuația personală a observatorului (tip evaluativ, tip descriptiv, tip imaginativ, tip erudit); c) caracteristici ale percepției (selectivitatea percepției, factori sociali care pot modela sau deforma percepția etc.). De asemenea, se știe că procesele, stările și însușirile psihice nu pot fi studiate, cunoscute în mod direct, ci indirect, prin modalitățile lor de manifestare în conduită. Astfel, în momentul observației, accentul trebuie pus pe o serie de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de efort, dar prelungite în timp. Concluzionând, putem spune că rezistența este aptitudinea care permite omului să efectueze un efort de durată, adaptat posibilităților de moment ale pacientului. RIGIDITATE (< fr. rigidité, lat. rigiditas) - Proprietatea unui corp de a nu se deforma sub acțiunea forțelor care acționează asupra lui. Rezistență la mișcările pasive ale unui membru manifestată prin redoare sau inflexibilitate, frecvent întâlnită la nivelul mușchilor și tendoanelor. RITM (< ngr. rithmós, cf. fr. rythme, lat. rhythmus) - Revenirea la intervale regulate a unui
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
câteva milenii, nu avuseserăm nimic cu care să ne mândrim. Așa că a fost probabil de Înțeles de ce, În timpul vizitelor la domiciliu ale doctorului Müller, am evitat să pomenim de anomalia Îngrijorătoare a infarcturilor multiple suferite de Lefty. Nu voiam să deformăm graficul cu date noi, așa că n-am pomenit nici că Desdemona avea șaptezeci și unu de ani, nu nouăzeci și unu, și că avea permanent tendința să-l confunde pe șapte cu nouă. N-am pomenit de mătușile ei, Thalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
elevi de-ai noștri. Acum doi ani, sau cam așa ceva, o mână de elevi au dezvoltat o membrană ce avea, în mare parte, consistența pânzei de păianjen. Membrana este incredibil de maleabilă și are o mare capacitate de a se deforma plastic. Este incoloră și are multiple proprietăți. Există câte un tip de membrană pentru fiecare specie din grădină. Sistemul funcționează astfel: după însămânțare, se pune deasupra petecului de pământ o suprafață mică de pânză. Astfel, când planta va răsări, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se întreabă descumpănit. E furios? Pe el? Da’ de ce? Panicat, varsă iute otrava fără să se mai gândească: — I l-a arătat pe Drusus, fiul lui Germanicus, rozând de foame paiele din pernă... Înțelege în sfârșit că a depășit măsura. Deformat la chip de un rictus macabru, bătrânul împărat îi arată cu un deget tre murat ușa. Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa, înjură printre dinți fără să-i pese de însărcinatul cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-o în altă direcție. Trebuia să-i atragă atenția să folosească numai nisip de Nil. Cel de la Coptos nu e bun. Nu e îndeajuns de fin. Străbat câteva culoare întortocheate în tăcere. La un moment dat, Rufus rostește cu fața deformată de un rictus amar: — Constați deci - sper - că aici, la Roma, execuțiile capitale sunt un fel de sărbătoare publică și locuitorii vin cu plăcere în această halucinantă grădină a supliciilor. — Abator de carne umană, murmură cu dezgust Pusio. Este destul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nivelul civilizațiilor "primitive", tot ceea ce face omul are un model transuman; chiar și în afara Timpului "festiv", gesturile sale urmează modelele exemplare hotărâte de zei și de Strămoșii mitici. Această imitație poate însă deveni din ce în ce mai puțin corectă; modelul riscă să fie deformat sau chiar uitat. Reactualizările periodice ale gesturilor divine, sărbătorile religioase au drept scop să-i învețe pe oameni modelele sacre. Repararea rituală a bărcilor sau cultivarea rituală a plantelor (yam, de pildă) nu mai seamănă cu aceleași munci desfășurate în afara
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
le lăsă lor comanda acestui sector și se îndreptă către partea dreaptă a aliniamentului, pe fâșia de iarbă ce despărțea râul de pâlcul de copaci. Acolo, Sebastianus, care se postase între arbori, îl pierdu din ochi. Reuși totuși să deslușească, deformate din cauza distanței, strigătele prin care, cu accente dure și poruncitoare, acesta își mobiliza războinicii. — începe, îi spuse Mataurus, care, la adăpostul unui pin gros și strâmb, nu pierdea dușmanul din ochi. întinse apoi mâna și se întoarse către soldați, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la cale de prietenul său. Fata sări atunci un pas înainte, mușcând imediat din carne, de teamă că voiau să i-o ia cu forța. Fără să-și ia ochii de la Balamber, mesteca lacomă, smulgând bucăți prea mari, care îi deformau obrajii scobiți. Hunului nu-i păru deloc intimidată de războinicii ce o înconjurau înarmați până în dinți și ale căror fețe, desigur, nu-i păreau nicidecum liniștitoare. Poate că pur și simplu foamea îi învinsese teama. Unii dintre bărbații aceia, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zona. Sub el, armata lui Atila se desfășura în câmpie, în strigăte asurzitoare de luptă ce păreau strigătele a popoare întregi, întrerupte de ordine febrile și sunete sumbre de corn ale căror ecouri ajungeau până la el, purtate de vânt, și deformate într-un mod curios: o mulțime de armate cum nu mai văzuse până în ziua aceea, incredibil de consistente în adâncime și care se întindea pe un front de mai multe mile. în spatele ei, amenințătoare și impunătoare, se ridica tabăra fortificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la încheietoarea coifului, dar îi veni greu să desfacă nodul: un tremur nestăpânit i-o străbătea, astfel că fu obligat să lase să cadă sabia, roșie de sânge, și să-și folosească și mâna dreaptă. Ușurat, aruncă pe jos coiful, deformat în mai multe locuri; apoi, copleșit de o insuportabilă oboseală se așeză pe iarbă, pe panta domoală a colinei. Știa că ar fi trebuit să-și regrupeze oamenii, să-și recompună unitățile, să organizeze îngrijirea răniților și să trimită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lumea asta este o harababură nenorocită. Statele Unite nu și-au revenit niciodată din războiul rece care a urmat celui de-al doilea război mondial. Moralitatea individuală și cea națională sunt structuri delicate, capabile să suporte presiuni mari, dar care se deformează ușor. De fiecare dată când fiul unuia bogat sau nobil obține avantaje speciale datorită nașterii lui, indivizii mai puțin favorizați de pretutindeni se afundă mai adânc în complexele lor de inferioritate și încearcă mai înverșunat să scape din mijlocul realităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nouă șură, În locul celei vechi, ce se transformase de mult Într-o ruină. Aproape la fiecare sfârșit de săptămână, bătrâna o trimitea pe Mașa să-i cumpere, odată cu lenjeria intimă, și câte o oglindă nouă. Susținea că cea veche Îi deformează fața și o arunca pe geam. Pe măsură ce trecea timpul, crizele de isterie se Întețeau, bătrâna făcea zob totu-n jur. Ferească Dumnezeu să te fi aflat atunci În preajma ei! Erau apoi momente când nonagenara Bertha uita cum o cheamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]