2,580 matches
-
vedea sânge doar la maturitate... Amestecate cu plăcerea, viciile se strecoară mai ușor în suflet, suflă Pusio. Asta se adeverește doar dacă ești crescut în puf, cugetă sumbru celălalt. Ca romanii ăștia, cărora a ajuns să li se pară sub dem nitatea lor să îndure asprimea serviciului militar și-i caută prin tot imperiul pe cei dispuși s-o facă în locul lor. Preferă să se bucure de distracțiile oferite gratis de principe și de magistrați. Privirea îi fuge la statura monstruos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din cap evreul. Nu despre asta e vorba, face repede Vittelius. Îi ia mâna și-i pune în palmă o pungă din piele, pântecoasă. Rufus o respinge, strângând din degete. — Vreau să aflu întâi pentru ce sunt plătit, spune cu dem nitate. Vittelius renunță să-i desfacă degetele încleștate și i-o îndeasă cu sila sub centiron. Șoptește precipitat: — Sunt aurei, ai grijă. — Aurei? tresare Rufus. Îl cuprinde din nou neliniștea. Vittelius se apleacă spre el: — Împăratul îți încredințează o sarcină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
italiană, La Traviata, în josul străzii. Nu stăteam niciodată împreună. Era un fel de froideur între noi, în urma unui incident petrecut cu câțiva ani în urmă, când Sue mă prinsese râzând pe înfundate în fața unei lucrări a ei care se chema „Dem Bones: rădăcinile culturale ale spiritualității negre“. Sue e acel fel de femeie înfricoșător de teatrală - care mereu îi pune pe copii să danseze expresiv pe Pink Floyd și care cântă cu ei American Pie, acompaniindu-se la micul și oribilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c‐ a murit în floarea tinereții. Ea a fost demult, foarte dem ult, și sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult d e sărăcie, pentru o ființă care n‐ a avut când să guste viața, pentru cineva care are toată
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
străinului celui rău, tratîndu-i pe români de ciumpalaci și lovindu-i astfel unde-i doare mai tare : imaginea de sine. M-am abținut însă de la comentarii de acest gen... Ajuns acasă, m-am întors la excelenta carte a lui Vasile Dem. Zamfirescu despre nevroza balcanică, pentru a-mi testa speculațiile. Ipoteza sa (căci, în lipsa cronică a unor cercetări de etnopsihiatrie în România, doar despre o ipoteză poate fi vorba) este următoarea : ca psihanalist și trăitor în România, mi „s-a conturat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Journal, îndrăzneața dezinvoltură a revistelor de genul Technikart dovedesc, printre altele, că asumarea absolutului monovalent, proprie tradiției occidentale, nu mai este în vigoare. Ne aducem aminte de judicioasele și profeticele analize ale lui Alexander Mitscherlich asupra "societății fără tată" (Auf dem Weg zur vaterlosen Gesellschaft)9, care pun accentul pe evanescența puterii patriarhale tradiționale. Drumul este acum parcurs. O societate a "fraților" tinde să prevaleze. Androginia remarcabilă așa cum apare ea în producția de modă masculină arată bine că masculul dominant este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care și-a sunat superiorii ca și când vizitam Sing Sing ori Academia de la West Point, altminteri, ca să filmăm fie și câteva secunde, am fi avut nevoie de aprobarea scrisă a Biroului de presă al Primăriei. Tot pe aleile cu Iulia Hasdeu, Dem. Dobrescu și splendoarea de mausoleu a Nababului Griguță Cantacuzino, trecând pe la C.A. Rosetti, Macedonski, Iorga și „Doamna cu umbrela“ (Romanelli), am început cu Emil Hurezeanu, în urmă cu câțiva ani, o tandru-ghidușă imersiune televizată în utopia eliadesco-matein bucureșteană, în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Fritz Stork, Cornel Medrea, Paciurea, Oscar Han, Milița Pă trașcu, Ion Jalea, Lidia Kotzebue -, arhitecți de talia lui Ion Mincu și Albert Galleron, dar și vreo 300 de mor minte de la Eminescu la Gheorghe Dinică și Adrian Pintea (Fory Etterle, Dem Ră dulescu, Toma Caragiu, Rebreanu, Ga fencu, Madgearu, Alice Voinescu, Adrian Maniu, Ana Aslan, Ionel Teodoreanu, Mateiu Caragiale, Camil și Cezar Petrescu, Emil și Dan Botta, G. Călinescu, Nichita Stă nescu, Marin Preda, Maria Tănase, Ioana Radu, Văcăreștii, Oteteleșenii, Cantacuzinii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dmv. cercați a râde în Copii, totuși adesea văd descurajarea internă, conviețiunea amară că nu veți putea ajunge la ceva cu ele - căci e o generațiune aceea cu care vă luptați. Între corespondențele redacțiunei am văzut un răspuns cătră V. Dem. Daca e Vasile Dimitrescu acela căruia i-ați răspuns, aș avea a vă aduce aminte că o respingere prea aspră îl poate face să se îndoiască de sine însuși și că poate e rar un om care să se descurajeze
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de la 5 iuliu până la 5 august 1888. Herman Weinberger 604 {EminescuOpXVI 605} [PUNEREA SUB INTERDICȚIE] Nr. 645 Anul 1889 Luna........ ziua........ Proces-Civil DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV Secția II-a civilă-corecțională MIHAIL EMINESCU Interdicție I Brăneanu, I. L. Caragiali, T. Maiorescu, I. Valentineanu, Dem. Laureanu II primul-procuror pe lângă Tribunalul Ilfov Nr. 6794/8 aprilie 1889 Pr. 8 aprilie Domnule Prim-Președinte, Am onoarea a vă înainta, pe lângă aceasta, raportul medico-legal registrat la nr. 6033/89 privitor la alienatul MIHAIL EMINESCU și vă rugăm să
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
line a taberei, zile și nopți în șir. M-am întors din tabără mai mult mort decât viu. Abia reintrat în torpoarea orașului cu asfaltul topit, am primit un telefon vesel și fericit de la Rodica. Abia aștepta să ne reve dem. Și ne-am și revăzut a doua zi, prin Ciș migiul năpădit de frunziș gras, cu iarba proaspăt cosită. Ne plimbam de mână, când - nu mă-ntre bați de ce - am început să-i povestesc toată aventura mea din tabără, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Sunt profesor la un liceu din oraș” “De literatură, nu?” “Nicidecum! De matematici. Nu-ți amintești? Niki Bâsceanu îmi hărăzea o strălucită carieră ca profesor de română, mă și numea, câteodată, urmașul său la catedra liceului nostru. La rândul lui, Dem Marinescu - cel de matematici - mă bombarda cu argumente în favoarea obiectului său, desigur. Până la urmă, știința exactă a atârnat greu”. “Văd. Dar îmi amintesc că multă lume din liceul nostru credea că vei fi un mare actor. De ce n-ai încercat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
poliția secretă a țarului. 96 O acoperire e Întotdeauna necesară. Mare parte din forța noastră stă În disimulare. De aceea trebuie să ne ascundem de fiecare dată sub numele unei alte societăți. (Die neuesten Arbeiten des Spartacus und Philo in dem Illuminaten-Orden, 1794, p. 165) Tocmai În zilele acelea, citind câteva pagini de-ale diabolicilor noștri, aflaserăm că, printre diferitele lui travestiri, contele de Saint-Germain și-o luase și pe aceea de Rackoczi, sau cel puțin așa Îl identificase ambasadorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Karnabatt, N. Davidescu, D. Iacobescu, Emil Isac, Claudia Millian, Adrian Gr. Maniu (care debutează și el aici cu o suită de poeme în proză), Eugeniu Ștefănescu-Est, M. Săulescu, Eug. Speranția, Th. Solacolu, Al. Vițianu, Nae Ionescu (viitorul filozof interbelic!) și Dem. Theodorescu, cărora li se adaugă sămănătoristul „disident” I. Dragoslav (portretizat de Iser) și Constantin Beldie, omul de legătură de la Noua revistă română... A fost, pe drept cuvînt, remarcată exigența estetică în selecția textelor: intrat în etapa revoltată, simbolismul românesc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decadent” are conotații patologizante: „boală”, „degenerescență”, „sminteală”; polemic, Davidescu transferă accepțiile negative asupra literaturii adversarilor. Tonul insurgent, „purificator” al manifestului se prelungește în două interviuri imaginare cu caracter pamfletar semnate Nae&Mitică (corespunzînd celor mai tineri insulari: Nae Ionescu și Dem. Theodorescu): „Interview cu statuia lui Ovidiu“ (despre Victor Eftimiu) și „Interview cu boul lui Grigorescu“ (despre Al. Vlahuță și E. Lovinescu); o altă rubrică polemică - „Obsesii contemporane“ - îi ia în colimator pe E. Lovinescu (autor: I. Minulescu, sub semnătura „X
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colimator pe E. Lovinescu (autor: I. Minulescu, sub semnătura „X” - se pare, o replică la articolul defavorabil pe care criticul i-l dedicase: „cameleon de profesie, corect ca o pagină copiată de un maestru de caligrafie”), Victor Eftimiu (taxat de Dem. Theodorescu, alias „Teo”) și Cincinat Pavelescu (autor: Nae Ionescu, alias „A”), ca și rubrica „Note, informațiuni, inserții și reclame literare“. În fine, un „sotissier” simbolist - „Serviciul de ecarisaj literar“ - etalează fragmente literare „compromițătoare”, fapt ce va fi atras, desigur, antipatia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar nu pretinde să o nimicească, nici nu neagă valorile picturale de pînă la el. Se abține numai de a le imita. Își urmează calea lui creatoare”. Atracția lui Vinea față de romanul social, „de medii”, ilustrat de Vasile Demetrius sau Dem Theodorescu, de Gorki sau Panait Istrati, exprimă latura angajată, antiburgheză a gazetarului social. Accentul cade însă, și aici, asupra originalității moderne: descoperirea de teritorii literare noi, pictura de medii sociale neexplorate. În 1913, tînărul Vinea face o apologie vibrantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
resentimente — în paginile Contimporanului. Primul număr al revistei apare pe 3 iunie 1922. Ca redactor - deocamdată - este menționat doar Ion Vinea, iar printre colaboratori îi întîlnim pe dr. Nicolae Lupu (reprezentant al aripii de stînga din Partidul Țărănesc), H. Streitmann, Dem. Theodorescu (o apărare a socialiștilor care aderaseră la Internaționala a III-a: „Rușinea de a fi român“), Camil Petrescu (prezent cu un pamflet despre comerțul românesc: „Vrem s’avem faliții noștri!“), Tudor Arghezi („Inginerul redactor“, tabletă antitehnocratică), Eugen Filotti („Canibalism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui N.D. Cocea („Artă veche-artă nouă“), recitări din poeme de A. Breton, H. Walden, I. Vinea, I. Barbu, Tr. Tzara, Philippe Soupault (performate de actorii Lily Popovici, G. Ciprian, Felix Florian), spectacole de dans „pur” (dansatori și componiști — Makeeva și Dem. Constant), muzică interpretată la pian de Corina Sfetea (Danse Noire și Danse des élephants de Cyril Scott, Dandy Schimmy de O. Lutting ș.a.). În ultima parte a programului a avut loc o reprezentație de teatru „nou” cu piesa Moartea veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Născut în ’02, același Sașa Pană își amintește că „Între 16 și 20 octombrie (1932, n.n.) s-a desfășurat la București al XII-lea Congres al Societății române de neurologie, psihiatrie, psihologie și endocrinologie. Chiar în prima zi, dr. Dem. Em. Paulian, agregat, medic primar, și Const. Emilian (...) au prezentat raportul „Dadaismul în literatură și psihiatrie” sau, cum au scris ziarele, „Psihoza literară modernă”. Textul a apărut apoi în Buletinul medico-terapeutic, o revistă pseudomedicală editată de farmacistul Iteanu (...) Autorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tare, că „Psihiatrii au datoria să denunțe marelui public originea maladivă a acestor curente de artă ultramodernistă, împiedicînd procesul de dizolvare a societății contimporane și dînd directive de viață spirituală normală și sănătoasă”. Tot aici, Emilian menționa faptul că medicul Dem. Paulian publicase un studiu intitulat Un aspect al psihozei literare moderne, pornind de la fișa clinică (malarie) a poetului suprarealist Constantin Nissipeanu și „demonstrînd” determinismul maladiv al poeziei sale... Reținem totuși din comunicarea celor doi o nuanță semnificativă, datorată probabil lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
traseul de creastă” al exegezei, ci va încerca să ofere - mergînd pînă la date extraestetice - și o bază de date, suficient de cuprinzătoare, în vederea unei eventuale abordări sociologice. Potrivit mai multor evocări ale cunoscuților autorului, primele texte ale lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău (n.17 martie 1883, Curtea de Argeș - m. prin sinucidere, 23 noiembrie 1923, București) au fost elaborate prin 1907-1909 pentru amuzamentul mamei și al surorilor; în amintirile sale, fostul său coleg și prieten G. Ciprian citează un fragment „bizar”, încă naiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardiști români (Tzara, A. Maniu, Ion Vinea) este, ca și influența lui Laforgue, evidentă. Aspecte ale mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată abstract în mica-i operă. Urmuz — unic, original și originar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tudor Arghezi. Acesta acuzase, într-un „medalion” din Bilete de papagal, I, nr. 16, 19 februarie 1928, un presupus plagiat după Urmuz în cazul piesei Omul cu mîrțoaga de George Ciprian. Avizat, dramaturgul îi va răspunde cu umor, semnînd... Demetru Dem. Demetrescu-Buzău... „Scandalul” - foarte probabil regizat de cei doi, cu secret amuzament - se încheie așadar fericit: scopul fusese atins. Merită atenție și regia mitizantă: în articolul menționat, Arghezi rememora botezul „călugăresc” al lui Urmuz, creionîndu-i un portret de om sfios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urmuziană” a maestrului (amintind flaubertianul Bouvard et Pécuchet). Este suficient să ne gîndim la Sinuciderea din Grădina Botanică a lui Radu Petrescu (titlu de două ori semnificativ, trimițînd atît la textul „Sinuciderea” al „mizantropului”, cît și la sinuciderea lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău). În anii ’50, autorul lui „Algazy & Grümmer” este pus la index. Atîtea cîte sînt, referirile mai serioase la Urmuz apar abia în perioada de incipientă destalinizare din preajma lui 1956. Reacționînd — în cadrul unei campanii comandate de regim — la publicarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]