828 matches
-
pe Janey o prindea perfect rolul de madonna, cu fețișoara ei drăguță pe care se citea îngrijorarea. Brațele ei, care o susțineau pe Violet, erau moi și albe și aveau rotunjimea întregii ei făpturi. Era un tip de frumusețe considerat demodat într-o epocă în care suntem încurajați să mergem la sala de gimnastică și să lucrăm pentru tonifierea mușchilor - fapt care o făcea și mai atrăgătoare. Matthew coborî tropăind pe scări și o luă rapid către porțiunea pavată, cu MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi fost respins de o sarcină electrică. În aceeași clipă, corpul tresări, astfel că atât Uri, cât și David Rosen săriră în picioare, fiecare din ei la fel de surprins. —Iisuse Hristoase, Uri, ce naiba faci aici? Cu părul cărunt și ochelari mari, demodați, Rosen era slab, cu brațe și picioare de păianjen. Brațele sale, care ieșeau de sub cămașa cu mâneci scurte, erau pline de pete. Pe când se ridica, Maggie văzu câteva dungi roșii estompate, gravate pe figura lui, cutele dobândite de un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a spus: „Cât de palid și urât“ (jaune et laid) te-ai făcut, sărmanul meu băiat!“. Când mi-am sărbătorit cea de a cincisprezecea onomastică, m-a luat deoparte și mi-a comunicat, În franceza lui brutală, precisă și cam demodată, că mă numește moștenitorul lui. „Și acum poți să pleci“, a adăugat el, „l’audience est finie. Je n’ai plus rien à vous dire“. Mi-l amintesc ca pe un omuleț slăbuț, Îngrijit, cu tenul Închis la culoare, ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
versurile: Era odată o tânără În Rusia Care (strânge) când o striveai. Și ea (strânge) și iar (strânge)... și În acel punct durerea devenea insuportabilă și n-ajungeam niciodată mai departe. 5 Gentlemanul liniștit și cu barbă, Încovoiat de spate, demodatul Mr. Cummings, care mi-a predat desenul În 1907 sau 1908, fusese și profesorul de desen al mamei. Venise din Rusia la Începutul anilor nouăzeci În calitate de corespondent străin și ilustrator al revistei londoneze Graphic. Se zvonea că viața Îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
decapotabil, condus de Volkov, un șofer blând, cu față palidă, era cea mai veche. Linia lui părea În mod sigur aerodinamică În comparație cu cea a coupé-ului electric insipid, bont și silențios, care-l precedase; dar căpătase, la rândul lui, o Înfățișare demodată, foarte greoaie, cu o capotă trist contractată, Îndată ce limuzina englezească neagră și relativ lungă a venit să Împartă cu el garajul. Dacă mergeai cu mașina cea nouă, Începeai ziua cu spor. Pirogov, al doilea șofer, era un individ foarte scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dinspre capătul Îndepărtat al holului de la intrare, o Încăpere mare, cu o rezonanță puternică. Acolo, Într-un ungher de sub scara de marmură, șevistarul nostru (portarul) ascuțea preocupat creioane când eu mă Întorceam de la școală. Folosea În acest scop o mașinărie demodată, voluminoasă, cu o rotiță zbârnâitoare, a cărei manivelă o Învârtea rapid cu o mână, În timp ce cu cealaltă ținea un creion introdus Într-un orificiu lateral. Ani de zile el a reprezentat tipul cel mai banal de „servitor credincios“, dotat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
alege, drumul va ascunde bucurii pe care trebuie să le descoperi. Chiar nedescoperite, ele rămân acolo, în pliurile Textului. Romanul lui Ioan Lăcustă aduce, pentru mine, ceva cu totul nou: problema tipului moral. Poate că vi se pare un subiect demodat, însă tocmai faptul că ne uimește problematizarea aceasta demonstrează cât de mult ne-am îndepărtat de subiect: naratorul Luminării nu judecă, dar are puterea de a spune „Am știut, de la bun început, că cineva cunoscut de mine nu are talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde o împingea trupul. Am întins o mână spre ea și i-am zâmbit din nou. —Stacey, am zis blând. Trebuie să mă lași să te ajut. Ben —B en, în nici un caz nu trebuie să te învinovățești. E prea demodat. Doar pentru că părinții tăi au fost toată viața atât de prostește de apropiați suporți așa greu. Vezi tu, cei mai mulți dintre noi iau chestia asta ca pe ceva normal. Așteaptă - o să se-ntoarcă. Și-apoi o să-ți dorești să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prins când fura ceva. Încă mai ținea unul din cartonașele alea aplatizate cu mâna stângă, iar în dreapta avea o pilă de unghii - nu mă refer la una din aia de carton cu șmirghel, ci o chestie din aia de metal demodată, pe care le folosesc oamenii ca să-și scoată mizeria de sub unghii. Dar clar nu asta făcea mama cu a ei. Acum știam exact ce făcea, dar tot nu mi se părea logic. Mă privea și încă nu-mi spunea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
asigur c-o să dăm de niște chestii care o să ne lase cu gura căscată. N-am cu destulă fantezie ca să-mi închipui jumătate din tot ce-i trece ci prin minte. * Bătrânii așteptau îmbrăcați. Ioniță Dragu își încheia nasturii paltonului demodat cu guler de vidră îngălbenită, fără să scoată un cuvânt. Șerbănică își plimba ochii bulbucați luîndu-și parcă pentru totdeauna rămas-bun de la pereții plini de tablouri cu flori mici. Florence, înfășurată într-o haină de astrahan, cândva superbă, și cu pălăria
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la mine. E două după-amiaza, iar aceasta este cea mai adecvată ținută pe care știu să o aleg. Singura carieră pe care aș putea-o avea este aceea de reporter la MTV, dar la așa ceva chiar nu aspir. E prea demodată. Adică, ce s-a ales de Serena Altschul? Celălalt lucru care chiar mă Împiedică să-mi fac o carieră este mama. Trebuie să fiu disponibilă În fiecare zi să conversăm două ore, discutând probleme de familie, plus că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sexul de orice alt fel și, - Dumnezeule, ce deliciu - prăjituri proaspăt scoase din cuptor la ceai. Cred că prăjiturile și ceaiul au constituit mâncarea mea preferată În luna de miere. Când ești la bordul unui vas, este de un confort demodat, și totuși fastuos, să pui pe tine un caftan Allegra Hicks ca smaraldul peste un costum de baie tip bikini roz aprins și să stai la umbră bând ceai și mâncând turtă dulce proaspătă. Prăjiturile erau Însoțite de sporovăieli romantice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bună. Cu unele excepții... 1 Astăzi am avut o bucurie, una adevărată. O surpriză. Era și timpul, altfel aș fi zis că încep săsemăn bine de tot cu Amelia din Vanity Fair, iar azi ființele bune și plângăcioase sunt mai demodate decât unghiile lungi ale bunicii și ciorchinii ei de bucle de la ureche! Încă de când m-am trezit am văzut pe pereți, prin perdele, niște dungi oblice, luminoase, un joc de raze care mai mult clipeau decât sclipeau. M-au făcut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de zdrențe, desprinse, probabil, din cusătură, și dedesubtul cărora trona un foarte vechi parchet, ce scârțâia la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din șase părți ale sălii se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în lumină; tânărul le putuse observa bine, totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea pe cei doi de cele două surse importante de lumină. În centrul beciului, trona falnic un birou din lemn masiv cu tot felul de incrustații demodate, la care ședea comod un domn încruntat tot (asemănarea dintre el și un gentleman tipic englez era izbitoare!) și cu o mimică impunătoare încă de la prima vedere. Acesta fu cel care intră primul în vorbă cu Șerban. După ce băiatul își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trecea pe lângă ei. Stinsese lumânarea aceea cu propria lui suflare, spunându-și că Dumnezeu nu era decât o ficțiune inventată de cei bogați pentru a-i ține fericiți pe cei săraci. O stinsese cu un gest, cu un curios și demodat sentiment al temerității, și uneori simțise un resentiment ilogic Împotriva celor care astăzi se nășteau fără sentimentul religios și erau capabili să râdă de seriozitatea iconoclastismului din secolul al nouăsprezecelea. Iar acum mai era doar o singură lumânare, prea slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul curții José Algazi. În această după-amiază de sfîrșit de vară, bătrînul sefard se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o discuție aprinsă cu Domnul D. Pe masa acoperită cu o Învelitoare de pluș, roasă la colțuri, aburesc două ceșcuțe mici de cafea. Domnul Algazi vorbește. Domnul D. fumează. — Îngenuncherea unui popor nu este posibilă decît În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
arătătorul și degetul mare să alunece în jurul piciorului paharului ei cu bere Amstel. — Întrebarea e, zise ea, de ce să nu vrei un hamac? — Păi... — O... Dumnezeule... mare! sări ea cu replica ei favorită din Totul despre sex. Ești așa de demodat, Eric. Ai stat vreodată într-un hamac? — Nu. — Vezi? zise ea. Vezi? Cu o expresie aproape imobilă, Clio reuși să-mi arunce o privire gen ce naiba ți se pare așa de comic. — N-ai stat niciodată într-un hamac. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de ploaie pe tencuială veche, hârtie sfărâmicioasă, cerculețe de mucegai negru - și de insecticid. Podeaua era acoperită cu dale albe și negre de gresie, de genul celor pe care le găsești în piscinele victoriene dezafectate sau în cantinele de școală demodate, modelul lor de tablă de șah fiind ascuns sub un strat de praf. Am făcut câțiva pași, m-am întors și am văzut că încălțările mele ude lăsaseră urme în zigzag, de un negru și un alb mai intens decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Se uită apoi la mine pentru a-mi da de știre că nu era deloc mulțumit de zgomotul alarmei sau de faptul că bătrânul acela îi ocupa spațiul personal. — Bancurilor de fry le place să ciugulească virgulele și literele mai demodate. Nimic sesizabil la început. Doctorul se mișcă repede într-un soi de super-mers cu picioarele țepene, ca un director de școală care a întârziat la o ședință. A trebuit să grăbesc serios pasul pentru a ține ritmul cu el. — Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Totul părea perfect În după-amiaza acestei duminici de vară tîrzie: „Dăruitu-v-am pacea, dar nu cea pămîntească...“ Ochii lui Arthur Rowe se umplură de lacrimi În clipa cînd mica fanfară militară, adusă probabil cu mari sacrificii, atacă un cîntec demodat, din ultimul război: Orice s-ar Întîmpla, Nicicînd nu voi uita De valea Însorită... DÎnd ocol grilajului, merse În Întîmpinarea destinului: pe un jgheab Înclinat, se rostogoleau, zornăind, spre un eșichier, cîteva monede - nu prea multe. Mușterii erau destul de puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În copilărie, așa că nu erau legate de amintirile lui de adult. Tablourile de pe pereți aparțineau doamnei Purvis: o acuarelă stridentă, Înfățișînd Golful Neapole În asfințit, cîteva gravuri În metal și o fotografie a răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din fereastră erau de asemenea proprietatea doamnei Purvis, iar aparatul de radio era luat cu chirie. Numai pachetul cu țigări de pe consola căminului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ci la cei Încă trăitori. Aceștia dobândiseră brigăzi de anticorpi extrem de antrenate, care puteau umili o tuberculoză clasică În doi timpi și trei mișcări și care, cât era ziua de lungă, cutreierau prin trup, răstindu-se la câte un vibrion demodat sau tăbărând cu bastoanele asupra unui virus de guturai care-și târșâia picioarele prin zonă. Bătrânul cancer, indiferent de formă, a fost rapid detronat din rangul său de boală a secolului și expulzat În câțiva ani din toate trupurile, În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
are grijă de două acvarii. Cu trecerea anilor, a chelit. Doar la ceafă și-a lăsat plete din care curge mătreața. În fiecare săptămînă își taie unghiile pînă la carne. Pardesiul său, în care uneori și doarme, are o croială demodată, iar în societate se poartă cu stîngăcie. Rîde mașinal, dezvelind dinții stricați. E agitat și iritabil. S-a transferat la școala din centrul comunei, ajungînd unul din stîlpii învățămîntului dobrinez. E șeful unei comisii metodice, susține referate și, între timp
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și căldură și farmec. Cred că așa a fost cu primele mașini. Parcă fiecare era altfel decît celelalte, fiecare avea alt nume, avea o existență și o personalitate unică; și, deși știu că astăzi toate par caraghioase și primitive și demodate, pe atunci lucrurile erau cu totul altfel. Nu le mai văzusem, nu le mai Întîlnisem pe fața pămîntului pînă atunci, visasem doar și auzisem că ar putea exista, iar acum mă plimbam cu mașina și totul mi se părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]