1,535 matches
-
Cine privește cu atenție franjurile împietrite ale unei catedrale gotice descoperă cu uimire, printre chipurile luminoase de sfinți și de martiri, stranii apariții grotești, înfiorătoare imagini demonice. Păsări fantastice, agățate pe streșinile catedralei Notre-Dame, își desfășoară aripile amenințător deasupra vechilor clădiri ale orașului. Pliscurile lor deschise se conturează strident într-un țipăt ascuțit, lipsit de sunet exterior, dar cu atât mai înfiorător prin tăcerea lui încremenită. Priviri
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
care este infernul frumosului, deoarece el este opusul acestuia, sau este o eroare pe care frumosul o conține. Urâtul natural, urâtul spiritual și urâtul artistic se caracterizează prin lipsa formei, dizarmonie, sluțenie, diformitate, și se traduc în stângăcie, moarte, groaznic, demonic sau satanic. Multe din imaginile urâtului la Rosenkranz se regăsesc în concepția despre nebunie a lui Michel Foucault. În ultimă instanță, formele pe care le îmbracă nebunia nu sunt altele decât forme ale urâtului. În gândirea filosofului francez două sunt
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
rând, nu poate lua chip decât după forma lumii. Sfințenia este primită în lume după urâțenie, crimă, rană, moarte, suferință. Este vremelnicia lumii cea care își pune amprenta în apariția sfințeniei în lume, iar nu sfințenia însăși este cea urâtă. Demonicul lumii este cel care schingiuiete chipul slavei, al lui Hristos. „Typos-ul în care se coboară sfințenia invizibilă trebuie să se acomodeze cu ceea ce îi oferă în schimb vizibilul...or , istoria oamenilor se confundă cu istoria crimei și a urii împotriva
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
De aici derivă o altă funcție a mirabilului, aceea a contestării ideologiei creștine, conform căreia omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Acest tip de mirabil respinge maniheismul creștin, opoziția bine/rău, Dumnezeu/Satana, optând pentru amestecul de divin și demonic, care nu țintește neapărat spre distrugerea răului, ci spre îmblânzirea lui. Un mod aparte de manifestare a miraculosului, ce a provocat teama medievalului, îl reprezintă metamorfoza. Aceasta traduce riscul ce-l pândește pe om de a-și pierde, momentan sau
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mai ciudată, autosuficiența obiectelor (Dali), distorsionări, dizlocări, fragmentări. Sertare deschise se ivesc din corpuri umane, părți organice fuzionează cu cele mecanice, părți individuale aparțin mai multor obiecte în același timp, un obiect are o dublă identitate. Lumea organică este redată demonic. Mugurii plantelor, crescând enorm, produc flori ce sfârșesc cu fețe animale iar peste creaturile umane și demonice se amestecă vegetația unei jungle. Scriitorii, ca și pictorii, sunt atât de afectați și de terifiați, pentru că lumea familiară, ordonată și normativă încetează
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
fuzionează cu cele mecanice, părți individuale aparțin mai multor obiecte în același timp, un obiect are o dublă identitate. Lumea organică este redată demonic. Mugurii plantelor, crescând enorm, produc flori ce sfârșesc cu fețe animale iar peste creaturile umane și demonice se amestecă vegetația unei jungle. Scriitorii, ca și pictorii, sunt atât de afectați și de terifiați, pentru că lumea familiară, ordonată și normativă încetează de a mai fi sigură; artiștii trăiesc sentimentul incapacității de a mai viețui în acestă lume metamorfozată
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Bette, ești acolo? Casca Începu să-mi păcăne, iar vocea lui Kelly o străbătu ca un tunet. Iar luase căștile cuiva și Începuse să reconstituie tot ce se Întâmplase. Șefa cea drăguță dintotdeauna dispăruse și fusese Înlocuită de un monstru demonic. Ești conștientă că avem aici copii arestați sub acuzația de deținere de droguri? Oamenii nu sunt ARESTAȚI la petrecerile noastre, m-ai auzit? Se opri o clipă, dar reveni tare și apăsat. —Bette? Mă auzi! Trebuie să te duci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ură s-a strecurat prostia care se pare că va face ravagii azi, mai ales din partea tinerilor, care nu au nici o responsabilitate privind ziua de mâine. Să dea Dumnezeu să nu fie așa dar tare mă îndoiesc și prostia îndeamnă demonic pe cel în cauză să pună ștampila pe Băsescu, fiindcă i s-a părut lui că e băiat de gașcă și poate da pe gât un kil de coniac, fără să se cunoască, pe când Geoană, canci, nu este în stare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de el. — Ați scăpat de el? întrebă inspectorul. Ați scăpat de el? Cum? Wilt se uită jalnic într-o parte, la polițista stenografă, și apoi zise: — Ca să fiu sincer, m-am șters la fund cu el. Inspectorul Flint se holbă demonic la Wilt. — Ce ați făcut? — Păi... vedeți, rămăsesem fără hârtie igienică în baie, așa că... Wilt se opri. Inspectorul își aprinse încă o țigară. Mâinile îi tremurau, iar în ochii lui se distingea o privire distantă, care sugera că tocmai contemplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nici un fel de față, dar îi mai erau legate și mâinile la spate. Dragul meu, rosti parohul, terifiat de scenă, și își ridică privirea spre femeia goală, sperând să primească o explicație de vreun fel sau altul. Femeia îl privea demonic și ținea în mână un cuțit de bucătărie imens. Părintele St John Froude se retrase, poticnindu-se, în cocpit, în timp ce femeia înaintă spre el, ținând cuțitul cu ambele mâini în fața ei. Era în mod clar nebună de legat. Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
închiriaseră vreuna. Pe de altă parte, în mintea lui începea să capete contur și posibilitatea să fi fost victima unei farse gigantice, a unui plan complicat și minuțios elaborat, prin care el trebuia să pice de prost. Instigat de acest demonic Wilt, ordonase deshumarea unei păpuși gonflabile și fusese fotografiat când se holba la ea, palid la față, exact în momentul în care creatura de plastic își schimba sexul. Apoi organizase o vânătoare de plăcinte cu carne de porc fără precedent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de nici un fel. Păcat. Va trebui să aștepte. Cam o oră mai târziu, servirea mesei se termină și ducem ceaiurile și cafelele. —Ceai? O, Doamne, parcă simt că prima femeie o să mă enerveze pe tot parcursul zborului. Are o privire demonică. —E decofeinizat? se răstește ea. Da, îi spun. Desigur că nu e, dar, la naiba, nu o să-și dea seama de diferență, nu? Ceai decofeinizat pe naiba! În sfârșit, a venit timpul pentru pauza mea. De-abia aștept. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
atunci, pe hârtie termică, așa cum se folosea În anii aceia. Erau, În realitate, două texte, primul cu rânduri dese, ocupând prima jumătate a paginii, iar al doilea Împărțit parcă În mici versete mutilate... Primul text era un fel de litanie demonică, o parodie de limbă semitică: Kuabris Defrabax Rexulon Ukkazaal Ukzaab Urpaefel Taculbain Habrak Hacoruin Maquafel Tebrain Hmcatuin Rokasor Himesor Argaabil Kaquaan Docrabax Reisaz Reisabrax Decaiquan Oiquaquil Zaitabor Qaxaop Dugraq Xaelobran Disaeda Magisuan Raitak Huidal Uscolda Arabaom Zipreus Mecrim Cosmae Duquifas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
distanță?” „Ia te uită, ia te uită. E grozav Casaubon al nostru. Știință și magie mergând braț la braț, ai? Mare idee. Atunci să-i dăm bătaie, mai scoate din dinamurile astea dezgustătoare și bagă mai mulți Mandrake. Ceva invocații demonice, acolo, pe fond auriu.” „N-aș vrea să exagerez. Aceasta e miraculoasa aventură a metalelor. Ciudățeniile sunt bine venite numai dacă se potrivesc contextului”. „Miraculoasa aventură a metalelor trebuie să fie mai Întâi istoria erorilor ei. Punem o frumoasă bizarerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un bestseller. Și despre ce anume e vorba? Despre o biserică gnostică de pe lângă Torino. Veți fi știind dumneavoastră cine sunt gnosticii ăștia...” Ne opri cu un semn al mâinii: „Nu contează, mi-e de-ajuns să știu că au ceva demonic... Știu, știu, poate o iau prea În grabă, dar nu vreau să vorbesc ca dumneavoastră, vreau să vorbesc ca Bramanti ăla. În momentul ăsta sunt editor, nu profesor de gnoseologie comparată, sau ce-o mai fi. Ce anume am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
izbîndă : fac ce vrea mușchii mei ! Nimeni nu mai comunică, nimeni nu mai ascultă pe nimeni, vorbele sînt folosite doar ca arme de atac și/sau apărare, iar cuvintele sînt vînturate precum niște coji de semințe scuipate de o gură demonică peste o realitate pe care nu mai știu să o exprime. Limba însăși se stîlcește, iar vocabularul se împuținează, vociferînd fără să mai rostească. Acum douăzeci de ani chiar ne-am cîștigat Libertatea Cuvîntului, dar nimeni nu a inventat încă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Cel care încearcă tranzitarea unor astfel de înalte sfere refuzându-se acestui statut și ignorând drama ontică a semenilor ancorați imanentului se consacră și suferă doar pentru sine devenind în aroganța forței sale spirituale agent al transcendenței răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
meta-timpul unui colaps universal ar fi inaugurat. Misticul propune ființei proprii ca scop al ascendențelor sale sfințenia și luciditatea clarvăzătoare. Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest scop a fost atins. Este viziunea și experiența angelicului și demonicului, a pulsiunilor paradisiace și infernale, a prezenței divine izbăvitoare și a tentației șoptită din neguri șerpuitoare. În cutremurul extazului misticul înțelege gravitatea destinului uman, misiunea înălțării spirituale pe care omul trebuie să și-o asume dar pe care, cel mai
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
străină individualității solicitate astfel. Eul nu acționează aici în numele ci în pofida voinței sale. Delimitându-se de un act în care nu se reflectă, el nu își arogă nici responsabilitatea consecințelor ultime ale acestuia. Se poate evoca și în cazul apropierii demonice cazul unei constrângeri a eului împotriva opțiunilor interiorității sale? Demonul obligă la gândul, trăirea și acțiunea negativă pe cel în preajma căruia și-a ancorat prezența malefică? Dacă această prezență ar înlănțui conștiința umană impunându-i, fără acordul ei, tensiuni obscure
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rezonanțele ce au escaladat infernul spre a se picura în rosturile omului. Voluptatea veninoasă a tentației alunecă cuceritor în pulsiunea conștiinței corupte care își disipează urmele cometice ale binelui deja abandonat. Acest eu întunecat este ecou al sunetului de triumf demonic peste câmpiile sumbre ale unui spirit înfrânt și adoptat întru negativitate. Farmecul porții care își așteaptă deschiderea promițând beatitudinea extinsă dincolo de ea este resortul înșelării celui tentat. Această ferecare a unui posibil secret fundamentat în imense potențialități copleșitoare corupe și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dintotdeauna firescului uman. Astfel, negativitatea, în particular răutatea, este aparent justificată drept o realitate umană ce trebuie acceptată și susținută deplin. Pentru mistic, eul corupt, în speță cel pătruns de răutate, ratează introspecția tocmai prin actul înțelegerii a ceea ce este demonic drept uman. Acest eu nu sesizează, așadar, dincolo de sinele său negativ, prezența transcendentă ce l-a răpit deja spre vârtejuri infernale lăsându-l totodată în mijlocul lumii ca semn și profeție al unui ev îndepărtat de promisiunea Edenului coborât din înalt
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poziția în ierarhia ontică raportată la transcendență. El se adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității propriei ființe. Această sacralitate el și-o asumă păstrând-o în pozitivitatea ei primară și nerătăcind, astfel, în zone demonice. Prin urmare, se recunoaște ca o creație a Divinului și acceptă imperativele impuse doar de aceasta. Luciditatea lui constă în faptul că înțelege iluzia primejdioasă a unui mai mult decât oferta Divinității. Ascultând de axioma binelui, acest spirit preferă, opus
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
numai constanta răului, imperativul distrucției semenilor. Aceeași constantă o va sluji cu tenacitate și în raportul cu existențele umane pozitive fie ele naive sau nu. Devenind, astfel, o albie vie pentru revărsarea ne-omenescului, definit drept animalic de ateu și demonic în versiunea misticului, acest spirit ratează, cum a fost deja evocat, demersul unei introspecții autentice. Mai mult, el pierde în tulburarea crescândă a răutății și evidențele dobândite prin începutul unei analize asupra interiorității, început survenit din tensiunea suferințelor impusă de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de pompoasă și plină de autoimportanță. — Pompoasă! — La Pavel putem auzi vocea unui om care gândește, a unui om cu individualitate. — Un demon, cred eu. — A trebuit să-l inventeze pe Hristos și pentru asta avea nevoie de o energie demonică. Îl invidiez pe Pavel. Dar nu crezi în mântuirea fără Dumnezeu? Ce le oferi oițelor dumitale? Sau le îndrugi minciuni? — Într-adevăr, ce le ofer? — Iluminarea și așa mai departe? Când mă gândesc la asemenea lucruri, mă simt umil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândea: „E atât de tânără, atât de tânără!“. Se deșteptase după miezul nopții, cu sufletul răvășit, și până dimineața se zvârcolise în pat, într-un paroxism de tristețe, remușcare, resentimente și frică. Resentimentul, frizând aproape furia constituia elementul cel mai demonic din boala mentală a lui Tom. Era atât de neobișnuit, atât de nefiresc pentru el să se simtă „furios“ pe cineva. Acum era supărat foc pe John Robert, pe Hattie, pe George, pe Emmma, pe el însuși. Își scormonea creierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]