1,551 matches
-
un om care este slab dar îndrăzneț, ei înfățișează un liliac, căci acesta zboară, deși este lipsit de aripi"29. Să revenim la întrebarea implicită a acestui capitol: de ce-i rezervă Cantemir tocmai acestui animal, suferind de pe urma unei reputații negative, demonice chiar, rolul atât de important de a se face mesagerul adevărului și de a oferi pilda verticalității într-un climat al compromisului generalizat? Mesajul său este unul care trebuie citit printre rânduri: adevărul, dreptatea nu au nevoie de prestigiul unor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în fața unui lucru otrăvit de un dragon, face semnul crucii cu cornul său și purifică astfel lucrul acela: cornul unicornului, căruia i se atribuiau în Evul Mediu puteri antitoxice, a devenit, în plan spiritual, simbolul crucii salvatoare care îndepărtează veninul demonic". 61 Roger Caillois, op. cit., p. 50. 62 Bruno Faidutti, op. cit., Tome II, p. 299. 63 Idem, pp. 142-143. 64 Idem, p. 43. Cea mai detaliată și mai extinsă rezumare a acestor lucrări este de găsit în această sinteză. 65 Antoine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în fața unui lucru otrăvit de un dragon, face semnul crucii cu cornul său și purifică astfel lucrul acela: cornul unicornului, căruia i se atribuiau în Evul Mediu puteri antitoxice, a devenit, în plan spiritual, simbolul crucii salvatoare care îndepărtează veninul demonic". 348 Roger Caillois, op. cit., p. 50. 349 Bruno Faidutti, op. cit., Tome II, p. 299. 350 Idem, p. 142-143. 351 Idem, p. 43. Cea mai detaliată și mai extinsă rezumare a acestor lucrări este de găsit în această sinteză. 352 Antoine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dominate de „tâmpita burghezime”, conștiința adversităților de tot soiul („Am fost paria-n mijlocul țării mele”) și solitudinea, când mândră, când dureroasă, a geniului converg în mitul liric al damnării, al sorții potrivnice, căreia poetul i se sustrage prin proiecția demonică sau demiurgică a eului, prin înălțarea în zonele ideale ale artei, prin integrarea într-o natură vitalistă, frenetică, prin evaziunea în spații exotice sau timpuri apuse și în vis, prin voluptatea senzorială și jocul gratuit al artei-capriciu. La originea configurației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
nervos, revine și un soldat necunoscut sosește; Roger îi spune acestuia că în capelă se află doi oameni îngenunchiați pentru rugăciune și că unul din ei, îmbrăcat într-o tunica, trebuie cruțat în timp ce celălalt trebuie ucis. Roger își exprimă bucuria demonica pe care i-o provoacă o astfel de faptă (Ah, viens démon! Esprit du mal!). Asasinul intra în capelă în timp ce Cruciații petrec alături. Din capelă se aud strigate: asasin! Dar cel doborât va fi Contele, deoarece în semn de conciliere
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se gândește cum ar putea proceda pentru a o păstra pe Hélène pentru el însuși și mai mult, cum să împace dragostea incestoasă pe care o resimte, cu relațiile de familie. Plănuind să-l ucidă pe Gaston, Roger mărturisește bucuria demonica ce i-o provoacă o astfel de faptă. Rezumat : Roger crede că, în încercarea de a-l ucide pe Gaston, el sia omorât propriul său frate. Ros de remușcări, el părăsește Franța și pleacă în Țară Sfântă unde trăiește că
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fost nordică; nu există nici o poveste de dragoste, nici un cuplu romantic. S-ar mai putea spune ca personajul Lady Macbeth este prea puternic masculinizat pentru gusturile italiene. Lady Macbeth își depășește bărbatul că energie; ea are însușiri pe care termenul demonic le definește vag. Prin comparație, Macbeth este o figură palida (contrar spiritului lui Shakespeare): foarte rar el se comportă independent de soția lui. Macbeth, este fie total la cheremul prezicerilor vrăjitoarelor, fie la cheremul dorințelor perverse ale soției sale. Dramă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Istoria, socialul, viața terestră apar doar ca un scurt moment legitim, desigur, dar aproape depășit al mișcării verticale. în cazul gnosticilor din Antichitatea tîrzie, elanul către absolut este atît de teribil încît capătul de jos al distanței devine apăsător, carceral, demonic. Cînd religia se sedentarizează, ea produce teologii ale istoriei, cadre sociale, civilizație. Atunci distanța verticală își inversează întrucîtva vectorul dominant. Polul absolut se reflectă în lume, îi dă acesteia catafatic ordinea globală, sensul, legitimitatea, fără ca totuși conștiința distanței să slăbească
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
propriul rost. Altfel, cartea se află, ca și Galeria cu viță sălbatică, sub semnul unei metafore tutelare, desfășurată de data aceasta în povestea căderii lui Lucifer, pe care Brenner cel tânăr i-o spune lui Babis cel tânăr. Mai mult, demonicul este omniprezent în spațiul narativ fie pe raftul metafizicii, fie pe acela, mai modest, al politicii. Aici „căderea” este ilustrată prin destinele în oglindă ale lui Leo Negotei și Babis întâiul - unul, activist comunist lăsat la vatră odată cu încheierea ciclului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
culturale. În cazul de față, se pot distinge două asemenea modele: un model păgân (precreștin), care celebrează FURIA drept o expresie a unei instanțe naturale sau divine, și un model creștin, care o condamnă ca pe o manifestare de proveniență demonică și/sau animalică. Dacă ultimul model își are originea în creștinismul neotestamentar (chiar dacă a fost prefigurat de anumite credințe ale Antichității), primul model, mult mai difuz, pare să se fi conturat în tradiția greco-iudaică (prin expresii precum "mânia divină" sau
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prin care contrariile devin "co-posibile"? Ea ne apare succesiv că idolatrizare și umilință, viciu și virtute, utilitate și gratuitate, erotism și pragmatism, dominată și dominantă, activă și pasivă, purtătoare de valori de civilizație și natura primitivă, rezervă de angelic și demonic. Toate acestea ne incită să gândim că mandatul său esențial este de a pune în spectacol contradicția. CAPITOLUL ÎI MITOPO(I)ETICĂ APARENTEI: FEMEIA PARIZIANA Personalitatea și specificitatea femeii pariziene a sugerat constituirea unei perspective complexe a analizei ei ca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
esențială se vede amânată: nașterea - vinovată - a omului are loc sub semnul propriei absențe, iar eul poetic ajunge să trăiască din povestirea întâmplărilor altuia, cum se întrevedea încă din Fratele meu, străinul (1995). Călător fără prihană, situat între divinitate și demonic, îngerul-poet cu sânge albastru în vene e destul de marcat de cotidian pentru a nu-l căuta și prea iconoclast pentru a nu avea puseuri de răzvrătire faustică (Îngerul căzut, 2001; Premiul Uniunii Scriitorilor). Și nu întâmplător aspectul tematic preferat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Asociației Scriitorilor din Moldova și al Asociației Scriitorilor din Brașov), unde postmodernismul poate fi întâlnit într-o formulă remanentă, stângace. În a doua carte, C. proiectează o „Dimitriadă” antidemiurgică. Falsul Dimitrie este un personaj demonic ce se deghizează în stil Pessoa și încearcă să ridice evenimentul cotidian la proporția de act existențial semnificativ. SCRIERI: E închis, vă rugăm nu insistați, Constanța, 1994; Falsul Dimitrie, Târgu Mureș, 1994; Salvați Bostonul, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Emilian Galaicu-Păun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286542_a_287871]
-
celei Înrudite, de totalitarism, critică necesară În construcția noțiunii de câmp. Este vorba În esență despre a opune luptele și istoria ce caracterizează câmpul caracterului de „mașină infernala, programată pentru atingerea anumitor scopuri” „fantomei complotului, În ideea că o voință demonica este răspunzătoare de tot ce se petrece În lumea socială, care bântuie gândirea critică” În Înțelesul pe care ea Îl dă noțiunilor de apărat sau de sistem. Clase sociale și mod de dominare O a treia categorie este cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mare”), predilecția pentru lumea visului („Înnebuniseră copacii mei de vis”) și, nu în ultimul rând, în sonoritatea imnică a unei poetici a sentimentului, având în centrul său figura de Ianus a unui personaj feminin în același timp angelic (Lydia) și demonic (Simonie). Frumusețea iubitei devine, în tradiția poeților italieni ai Școlii toscane, taina perfecțiunii lumii, poarta prin care sunt întrevăzute adevărurile universale: „Prin tine văd acum în întuneric / Tu te iubești când eu mă strâng aprins / Ți-e cearcănul din frunte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
genul ăsta nu sunt, desigur, decât un nonsens, și mă surprinde când mă văd așternându-le. Care au fost „rațiunile“ lui Hartley? N-am să știu niciodată. E posibil ca în legătura mea cu Clement să se fi strecurat o demonică nevoie de a renunța la inocență, ca și cum i-aș fi spus lui Hartley: „Nu ai avut încredere în mine. Ei bine, am să-ți arăt, acum și pe vecie, cât de justificată ți-a fost neîncrederea“. Poate că toate aventurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se încred milioane pe mapamond. Mitul întunecat al Statelor Unite prinde contur, ca o contrapondere la rătăcirea celor care aleg să se îndrepte către Occident. Către un Occident al cărui centru sunt Statele Unite, entitatea dinspre care radiază, de la 1947 încoace, energia demonică a dezunirii, urii și spionajului. Montajul dramatic al lui Baranga răstoarnă polaritatea mitului și apare ca o operă demonologică, ca atâtea ale epocii. Statele Unite sunt o cetate a rapacității, bigotismului și suspiciunii. Șarjată și butaforică, umanitatea americană a lui Aurel
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și la ascendențe bizantine. Numele cu rezonanță grecească îi furnizează romancierului vibrația peiorativă a alogenului versatil, față de care numele neaoșilor comuniști face un contrast elocvent (Păltânea, Cocorea etc.). Maniheismul doctrinei comuniste este evident, opțiunea te plasează fie de partea făpturilor demonice, burghezia și admiratorii ei, fie de partea agenților binelui, comuniștii, cale de mijloc nu există. Eugen Barbu va transfera această viziune maniheică personajului său, care se disociază în termeni radicali de tot ce înseamnă câștigarea onestă, prin muncă, a existenței
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nimic”, „a târgurilor unde se moare” din epica lui Mihail Sadoveanu și Cezar Petrescu, încă și mai asemănătoare cu cea din literatura lui Ion Agârbiceanu, bântuită însă de iraționalități ce par a învedera acțiunea unor puteri oculte, nu atât explicit demonice, cât gratuit malefice, sau de capriciile unui ce inexplicabil, analog absurdului din literatura occidentală postbelică. Personajele de prim-plan sunt firi interiorizate, suflete măcinate de urât, de sentimentul singurătății, exasperate de monotonia cotidiană, muncite de dorința de a comunica, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
imperial. Această identitate dualistă explică de ce islamul poate fi simultan atât pașnic, cât și războinic. În timp ce prevede că „nu trebuie să existe constrângere în religie”, Coranul privește totodată ca o datorie sfântă extinderea militară a granițelor Casei Islamului împotriva lumii demonice a infidelilor: „Acela care moare fără a fi luat parte la o bătălie moare într-un fel de necredință”. Adevărul este însă că islamismul, ca și celelalte religii monoteiste - creștinismul și mozaismul -, a dat naștere atât unor doctrine care justificau
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
cu acest fenomen irevocabil. Omul cultivat își dirijează energia spre înăuntru, omul civilizat spre în afară (...). Cuvântul lui de ordine, expansiunea, este totul, închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană nu cunoaște decât posibilități extensive"892. Evident, Spengler a exagerat vestind declinul și moartea civilizației occidentale. Lumea liberă, occidentală, are o capacitate nebănuită de Spengler, de a se reproduce, expansiona
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
al unor timpuri noi (...). Cuvântul lui de ordine: "EXPANSIUNEA ESTE TOTUL"închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. El este adevărat în ceea ce-i privește pe romani, arabi și chinezi (...). Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană nu cunoaște decât posibilități extensive (...) Rhodes înțelegea prin politica victoriei numai și numai expansiunea teritorială și succesul financiar . Aceasta este trăsătura romană a caracterului său, de care abia dacă era
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
Înghită un cal și acestuia i-a rămas afară numai coada” <endnote id="(120, p. 137)"/>. Dar toate acestea nu ar fi decât o primă fixare a „distanței culturale”. Foarte adesea, barba și părul evreului Îi dau acestuia o Înfățișare demonică. Conform unui vechi proverb german, „evreii cinstiți” sunt un fel de ființe fantastice, diavolești, cu semne fiziologice neumane : ei „au păr În palmă” (Die ehrlichen Juden het Haar in der Hand) <endnote id="(3, p. 69)"/>. Chiar În zilele noastre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
doar Isus are această dublă putere asupra copilului : „De mine deochiat,/ De mine vindecat” <endnote id="(533, p. 162)"/>. În descântecele culese În 1939 din zona Munților Apuseni (o enclavă etnică foarte conservatoare), „potca” - boala de deochi, dar și ființa demonică ce o provoacă -, ea Însăși roșie („Înfocată”), este amenințată, blestemată și aruncată În „marea roșie”. În aceste texte magico-rituale (a căror modificare este de neconceput) se vorbește despre „Potca de jidov” sau despre deochi provocat de : Stâng ochi de jidov
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]