1,794 matches
-
o schimbare în comportamentul Luisei și o întreabă dacă există un alt secret sau pur și simplu dacă i-a ascuns adevărul. Ea ezita și apoi arată înspre Wurm declarăndu-și dragostea ardenta pentru el și pentru nimeni altul. Luisa își deplânge soarta în timp ce Federica nu-și poate stăpâni încântarea. Walter și Wurm își manifestă satisfacția pentru succesul lor iminent. Scenă 3. O grădină suspendată din castel. Un țăran aduce o scrisoare pe care Luisa l-a rugat să o înmâneze în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de serviciile lui Sparafucile, Rigoletto se interesează de numele și adresa unde acesta poate fi găsit. Odată scăpat de prezență asasinului, bufonul se lansează într-un monolog în cursul căruia face o paralelă între profesiunile lor (Pari siamo!...). El își deplânge soarta de bufon, iar ură lui împotriva curtenilor răbufnește cu putere. Aflat în continuare sub apăsarea blestemului, el va deschide poartă și va intra în curte. Muzică, până atunci sumbră și tristă, devine luminoasă odată cu apariția Gildei, care iese în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
la biserică. Cum Gilda insistă să afle mai mult despre mama ei, Rigoletto îi cere să nu-l oblige să-și amintească de fericirea pierdută, de mama Gildei pe care o evocă cu tandrețe și a cărei moarte prematură o deplânge. Gilda îi sugerează să îi vorbească despre patrie, prieteni, dar în van (Culto, famiglia, patria). Temându-se pentru ea și permanent bănuitor, Rigoletto va apela la Giovanna, însoțitoarea Gildei, căreia îi va cere și mai multă vigilenta. La un moment
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de Mantua. Ducele este abătut și foarte afectat de faptul că cineva i-a răpit iubita. El s-a întors la casa Gildei pe care a găsit o părăsita și poartă deschisă. Se gândește la răzbunare și, în cuvinte mișcătoare, deplânge faptul că nu a fost prezent acolo să o poată apară în momentul pericolului (Ella mi fu răpită!). Curtenii își fac apariția și îi relatează cele întâmplate. Ducele este încântat că a regăsit-o pe Gilda și iese pentru ca să o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și dorința fierbinte de a câștiga dragostea fiului de a cărui existența nu avusese cunoștință (În braccio alle dovizie). Arigo intra și se simte tulburat de considerația cu care este tratat (Sogno, o son desto?). Când află tulburătoarea veste, Arigo deplânge situația în care se găsește acum și implicațiile ei asupra relațiilor lui cu Elenă. Respingând afecțiunea tatălui său (Mă che? Fuggi îl mio sguardo), el fuge în grabă, implorăndu-și mama din ceruri să se roage pentru el. Scenă 2. O
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sa și nepoata lui Fiesco, pe care amândoi au crezut-o pierdută și care se numeste Maria, același nume cu cel al mamei sale. Doborât de emoție, Fiesco, în sufletul căruia ură se transformă în milă, nu poate decât să deplângă faptul că reconcilierea a venit prea târziu (Piango, perché mi parla în te). El îi dezvăluie actul criminal al trădătorului Paolo. Amelia și Gabriele sosesc însoțiți de prieteni și de curteni (Chi veggo!). Boccanegra mai găsește puterea de a i
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din rațiuni politice ca să se însoare el însuși cu Elisabeta. Poporul o implora pe Elisabeta să accepte și să pună astfel capăt 382 războiului. Elisabeta este forțată să primească oferta lui Filip al ÎI lea și cei doi îndrăgostiți își deplâng soarta. Actul ÎI Scenă 1. O galerie din mănăstirea spaniolă Sân Giusto, Extramadrea, anul 1559. Don Carlo își caută consolarea la mormântul bunicului său, Carol al V lea5/. (Io l'ho perduta!). Într-o viziune îi apare persoană bunicului său
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
este în sala iar Otello citește cu glas tare scrisoarea Dogelui prin care Maurul este rechemat la Veneția iar funcțiunile sale în Cipru vor fi preluate de Cassio. În culmea furiei, Otello o trântește la pământ pe Desdemona. Aceasta își deplânge postura umilitoare în care a fost pusă în timp ce Emilia, Lodovico și curtenii încearcă să o consoleze. Iago îl convinge pe Otello să-și abată furia asupra Desdemonei în timp ce el îl va ucide pe Cassio. Moartea acestuia îl va reține în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
această batistă și refuză să dea crezare declarațiilor prin care Desdemona neagă acuzele. Ea îi cere să-l aducă de față pe Cassio pentru că acesta să întărească spusele ei dar Otello îi răspunde că acesta este deja mort. În timp ce Desdemona deplânge moartea lui Cassio, Otello o sugruma. Sosește Emilia pentru a aduce vestea că Roderigo a fost ucis de Cassio. Se aud gemetele slabe ale Desdemonei care întinsă în pat se stinge. Ea spune că moare nevinovată dar refuză să pronunțe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
realizat „Înțărcarea” culturală!), fie ascunde vreun interes conjunctural al discipolului, fie anunță vreo legătură paideică rară care scapă evidențelor pe care le invocăm (Doamne, ce bine ar fi să mi se Întâmple, măcar o dată, așa ceva!). Să fim bine Înțeleși: nu deplâng o astfel de realitate, ea face parte din arsenalul didactic al acestei slujiri, din etosul psihologic ascuns al oricărui dascăl matur, care trebuie să facă față cu demnitate acestei „drame”. Dascălul adevărat este cel care Își asumă acest rol, nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
două realități diferite. Despre justificarea temei Despre desenele animate, ca punere în film, punere în imagini a mai vechilor basme, se poate spune că au violența, ca luptă dintre bine și rău, înscrisă în însăși definiția lor conceptuală. Astfel, a deplânge, la modul general, violența din desenele animate actuale este oarecum nejustificat. Totuși, a ne întreba dacă nu cumva există un specific al violenței din desenele animate actuale - specific concretizat prin cantitate violenței, prin tipul de violență pe care îl pun
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
câteva luni prin anii ’40 a ziariștilor din New York, sociologul B. Berelson a urmărit reacțiile publicului, obligat să facă apel la programele radio pentru a obține informațiile dorite. În studiul Ce înseamnă lipsa ziarelor, el a precizat că cititorii nu deplângeau atât absența informațiilor generale, cât pe aceea a datelor referitoare la programele cinematografelor și ale teatrelor, la transportul urban, la starea vremii, la noutățile din magazine, la cotațiile bursiere etc. Aceste rubrici ale ziarelor, privite în mod obișnuit cu dispreț
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Istrati și altele de Pierre Loti și Fr. Werfel și se publică o variantă armeană a Meșterului Manole. Din câmpul literaturilor străine sunt evocați scriitori ca Lamartine, Hugo, Barbusse, D’Annunzio ș.a. Este salutată traducerea Bibliei de Gala Galaction, se deplânge moartea lui O. Goga și a lui G. Ibrăileanu, iar lui Eminescu i se consacră mai multe articole. M.Pp.
ARARAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
Sine nobilitatetc " Sine nobilitate" Epidemia dandy o dată declanșată, ea Începe treptat să se autodevoreze. Morbul mușcând tot mai mulți adepți, dandysmul Își anulează cel mai puternic principiu: originalitatea, singularitatea, oroarea În fața Înserierii, a banalizării. Încă din 1818, În Beppo, Byron deplânge soarta „dinastiei dandy”, pentru că o simte declasându-se din cauza imitatorilor. Acestora le vor urma „alți imitatori imitați”. Nici pe departe nu poate fi vorba de vreo relație amiabilă cu snobii, cei sine nobilitate, notați În rubricile cataloagelor de la Eton sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Iată impresia pe care mi-a făcut-o la prima Întrevedere Înfățișarea viitorului autor al Florilor răului. În Noi camee pariziene de Théodore de Banville, unul dintre cei mai Îndrăgiți și mai statornici prieteni ai poetului, a cărui pierdere o deplângem, găsim portretul de tinerețe al poetului, scris, ca să spunem așa, avant la lettre. Să-mi fie Îngăduit să transcriu aceste rânduri În proză, egale ca perfecțiune cu cele mai frumoase versuri; ele ne arată un Baudelaire cu o fizionomie puțin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
statul și același perdant populația producătoare de muncă și valoare. Controlul cererii și ofertei de monedă a fost mereu unul instituțional, propriu monedei din hârtie. Acest tip de control a antrenat în permanență corupția din jurul birocrației de stat. Pentru a deplânge lumea nedreaptă creată de stat prin controlul banilor, Charles Gide îl citează pe Boisguillebert, care spunea "Cerul e atât de departe de pământ, pe cât de mare-i distanța între adevărata idee pe care trebuie s-o avem despre bani și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
a monedei au constituit-o războaiele. Toată lumea se afla în conflict cu toată lumea, iar aceste războaie trebuiau finanțate. Nu există nimic care să consume mai multă monedă, care să ceară mai mulți bani decât un conflict militar. Gide observă și deplânge creșterea cantității de semne monetare cu o viteză mai mare decât creșterea cantității de aur. Această creștere a cauzelor variației prețurilor se agită cu pasiune înaintea războiului"791. Platon subliniază indiferența conducătorilor față de problemele "turmei". Cu cinism și părere de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
D. optând pentru o poetică a absenței („lirism al absenței”, îl numea Al. Cistelecan). Sufletul, această ficțiune (1999), volum ce poartă titlul unei poezii dintr-o carte anterioară, Eu și lumina, reține tonuri agresive, cu care se scrutează și se deplânge sfârșitul de veac („Veacul se prăbușește încet / în odăile mării, / încearcă zadarnic Dumnezeu / să-l tragă în sus./ Recunosc în tine / maimuță a vântului sacru./ Tot ce-a fost pur și copilăresc / înghițit de tine / se face ospăț pentru viermii
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
cu tălmăcirea în versuri a piesei Roma învinsă de A. Parodi, tot șlefuind, cizelând, poate croi o formă impecabilă, structura lui nu-i deloc aceea a unui liric. De fapt, el mimează poezia. După câteva poeme cu turnură elegiacă, unde deplânge zădărniciile omenești, va trece la un registru care îi convine, acela de parodist: persiflează scrierile moderniste, „decadente”, face schime de amuzament citind stanțele macedonskiene. Oricum, C., care avea să-l prefere, ca poet, pe G. Coșbuc lui M. Eminescu, manifestă
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Școala de Arte și Meserii. În 1934 vine la București, unde colaborează la revistele „Viața românească”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Vremea”. Frecventează cercul „Vieții românești” și cenaclul Sburătorul. Traversează un stagiu în mișcarea legionară, încheiat după asasinarea lui Mihail Stelescu, episod deplâns în spovedania-rechizitoriu Acuz... (1937). Atunci se înscrie în Partidul Comunist, motiv pentru care e arestat prima dată în același an, apoi în 1940. După 1944 lucrează ca redactor la „Scânteia”, corespondent de presă pe frontul de Vest. După război mai
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
traduse sau tipărite prin grija sa. Pot fi urmărite aici generoase idei iluministe, între care intensa preocupare pentru răspândirea culturii. Importantă pentru dezvoltarea limbii literare este prefața-pastorală la cartea Dumnezeieștile liturghii (1834), unde, după un scurt istoric al limbii române, deplânge abuzul de cuvinte străine din vechile traduceri, care amenință însăși existența limbii noastre. Pledând pentru înlocuirea lor cu echivalentele existente în cronici sau în limba vorbită, el își pune în practică ideile dând o listă de cuvinte pe care le-
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
păstrând ceva din ingenuitatea stilului cronicăresc, la fel și vehemența moralizatoare. Zădărnicind calea deschisă reconcilierii la „Soborul” florentin (1439), neamul „vestit” al grecilor provoacă adâncirea schismei în aria creștinătății. Trufia și resentimentele oferă o nefastă pildă de risipire și discordie, deplânge C., într-un pasaj ce amintește de privirea sceptică și de reflecțiile stolnicului Cantacuzino asupra „nașterii și stricăciunii”, a strălucirii și erorii guvernând în toate cele hărăzite oamenilor. În termeni antitetici, trecut - prezent, mărire și cădere, C. va situa și
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
intim al lui B., care este acela al unui inadaptabil, de o sensibilitate aproape maladivă. Pe neașteptate, el se eclipsează din orizontul imediat al urbei, ceea ce face ca, în 1932, zvonul despre moartea lui să se întindă fulgerător. Câteva necroloage deplâng stingerea prematură a unui bard nefericit. În scurtă vreme, lucrurile se lămuresc. Din pricina firii sale dificile, B., care între timp se apropiase de cercurile socialiste, trece din slujbă în slujbă. Din când în când, își face apariția în salonul literar
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
mișcarea de extremă dreapta, alături de Mihail Stelescu, fapt pentru care scurt timp este și închis. Prin 1933, se aventura într-un turneu cu o echipă de actori. S-a crezut, în 1936, că B. a murit și comentarii mișcate au deplâns, în presă, frângerea unui destin poetic promițător. Era, de fapt, un semn de rea vestire. Concentrat la Călărași din 1938, ca sublocotenent în rezervă, va fi trimis pe frontul din Crimeea, în linia întâi. Acolo se îmbolnăvește, având de suportat
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
al cauzei românești și luptător pentru deșteptarea și formarea conștiinței naționale, publică, în 1870, la Pesta, Recugetările politice ale unui muntean. Preocupat de ridicarea morală și culturală a țăranilor, B.-I. scrie câteva istorioare morale, tipărite la Cernăuți, în care deplânge tare sociale din lumea satelor, aducând exemple pentru îndreptarea unor vicii: Terminul Sfântului Nicolai (1886), Norocul unui satulmărean (1888) și Din cătănia mea (1892). Fără vreun merit literar deosebit, lucrările sale păstrează tonul și graiul popular bucovinean. SCRIERI: Recugetările politice
BERARIU-IEREMIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285701_a_287030]