3,354 matches
-
burtă”. Ajunsă în România, lucrează ca învățătoare în diferite sate din Oltenia, schimbând mereu locul de muncă de teama celor care o puteau pârî de unde vine, riscând astfel să ajungă înapoi. Un alt interlocutor, născut și acesta în Basarabia, evoca deportările în Siberia: „Satul forfotea de neliniște. Frații mamei, care nu se refugiaseră, au fost luați într-o seară, duși la marginea satului și închiși într-o studoală (magazie). La miezul nopții a venit dubă neagră și i-a luat și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Securitate pentru a recunoaște portrete ale greviștilor (fotografiați clandestin). Toți greviștii care erau membri de partid au fost sancționați ori chiar excluși din PCR. O parte dintre mineri au fost trimiși în județele de origine, printr-o formă „suavă” de deportare. Unii au fost chemați în instanță (întrucât fuseseră considerați activ violenți în timpul grevei) și condamnați. Condamnările au vizat între 2 și 5 ani de închisoare prin muncă corecțională, pentru infracțiunea de tulburare a ordinii publice și ultraj contra bunelor moravuri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
instanță (întrucât fuseseră considerați activ violenți în timpul grevei) și condamnați. Condamnările au vizat între 2 și 5 ani de închisoare prin muncă corecțională, pentru infracțiunea de tulburare a ordinii publice și ultraj contra bunelor moravuri. Muncă corecțională însemna, de fapt, deportare, dar au fost, așa cum am precizat deja, și cazuri ale unor greviști care au făcut închisoare propriu-zisă. Minerii au fost intimidați și agresați, în anumite cazuri, împreună cu familiile lor. Celor anchetați li s-a cerut insistent să nu se mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pretextul constituindu-l o absență la lucru sau o minimă dispută cu ori un protest față de conducerea minelor (pentru acest bilanț, vezi Barbu și Chirvase, 1997, p. 118). Câteva sute de familii au fost mutate din zonă. După închisoare ori deportare, este cunoscut cazul câtorva foști protestatari ce au continuat să fie hărțuiți de Securitate; există și cazul unui fost protestatar care, dezamăgit și angoasat de urmările grevei, la ieșirea din închisoare s-a călugărit. Represiunea a avut și o formă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
teama că protestatarii ar fi putut să arunce în aer întreprinderea! Încă de la ședința din 15 noiembrie, imediat după evenimente, se cere pedepsirea „fără umanism” a protestatarilor, excluderea acestora din colectiv, fiind indicată, la un moment dat, ca soluție punitivă deportarea. Dar lucrurile nu se opresc aici: întrucât protestatarii sunt considerați „elemente înrăite” și periculoase, iar protestul lor, o „activitate criminală” și o „acțiune dușmănoasă”, mai mulți vorbitori inflamați reclamă pedeapsa supremă (ori capitală). O concluzie de tipul: „Este tragic ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tulburarea liniștii publice; ei primesc condamnări ceva mai mici decât greviștii din Valea Jiului, între 6 luni și 3 ani închisoare, fără privare de libertate, cu executarea pedepsei în diferite întreprinderi risipite pe tot teritoriul țării (într-o formă intenționată de deportare). Procesul se dorește a fi unul public, având loc chiar în IABv, la 3 decembrie 1987. Sentințele fuseseră stabilite aprioric și comunicate completului de judecată: era vorba despre un proces înscenat, mascaradă (în 1987, nota bene, precum în 1950, de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ca fiind o expresie a „generozității” și „umanismului” lui Nicolae Ceaușescu (care îi lăsase în viață pe protestatari, deși în ședințele din întreprindere se ceruse încă de la început pedeapsa capitală). Chiar și astfel, deși, în esență, era vorba despre o deportare pe maximum 3 ani, pedepsele respective era ilegale: rolul lor era să timoreze, să fragilizeze psihologic și mai ales să despartă familiile. S-a renunțat la pedeapsa cu moartea sau la vreun tip de pedeapsă privativă de libertate pentru a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
iar figura lui Ceaușescu decăzuse deja din ipostaza liderului reformator, așa cum fusese ea vehiculată până prin 1980, prin diferite strategii de manipulare. De aceea, revolta de la Brașov era bagatelizată și minimalizată de autorități, chiar dacă ceea ce se aplica, de fapt, și anume, deportarea, nu era deloc o măsură neglijabilă de represiune. „Umanismul” pretins în proces al regimului Ceaușescu era o ultimă încercare de a obține în eprubetă o repopularitate a dictatorului, clemența fiind poza retușată pe care Ceaușescu pedala pentru a-și autoglorifica
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe protestatarii apelând la diferite forme de captatio benevolentiae în proces, invocând, de pildă, tinerețea inculpaților, lipsa lor de experiență ori căința acestora. Procesul a fost înregistrat, filmat și transmis în direct pentru Ceaușescu, pe o rețea interioară a nomenclaturii. Deportarea și urmările revoltei Deportații au fost supravegheați continuu (acasă și la noul serviciu), impunându-li-se un program strict. Colegii de muncă aveau să-i privească, o vreme, cu retractilitate și suspiciune, dat fiind faptul că Securitatea inculcase zvonul că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și la noul serviciu), impunându-li-se un program strict. Colegii de muncă aveau să-i privească, o vreme, cu retractilitate și suspiciune, dat fiind faptul că Securitatea inculcase zvonul că persoanele nou-încadrate sau transferate erau informatori (!). și în perioada deportării, unii muncitori mai sunt încă maltratați, alții, batjocoriți. Există chiar cazul unui deportat bătut și ținut în cătușe timp de trei zile, fără mâncare (Arsene, 1997, vol. 1, p. 299). Cei considerați a fi în continuare rebeli sunt amenințați de către
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
138). Unele dintre soțiile deportaților sunt șantajate și timorate să divorțeze. Mulți dintre anchetați și deportați sunt, oricum, depresivi după tot contextul violent prin care trecuseră. O femeie anchetată ajunge chiar la psihiatrie. Un fost protestatar mărturisește că în perioada deportării devenise mut, nu mai vorbea cu nimeni de frică să nu mai suporte vreo violență; și a rămas așa timp de doi ani, până în 1989, aproape uitând să vorbească (Oprea și Olaru, 2002, p. 141). În schimb, atunci când un altul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
te făcea mă-ta un rahat, măi, pleava societății!” sau „Mai bine se pișa mă-ta decât să te facă pe tine! Mă, lepădătura societății!” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 133, 135). Foarte rar (dar cazuri au existat), supraveghetorii din deportare sunt umani. A fost un caz în care deportatul a avut intenția să fugă din țară, trecând granița clandestin (după ce, în prealabil, a testat terenul), dar în cele din urmă a renunțat, temându-se de represaliile asupra familiei. După revolta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de dictatură, teroare și violență instituționalizată, opozanții politici au fost victimele unor traume și abuzuri severe. Numeroase mărturii arată că în România, începând cu 1948, anul instaurării regimulului comunist, au avut loc o serie de campanii de arestări politice și deportări, disidenții politici și alte victime întâmplătoare fiind supuși unui regim de exterminare prin muncă forțată, înfometare și torturi. O dată cu schimbarea liderului României din anul 1965, a avut loc o relaxare politică și a fost pus în aplicare un pachet de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de readaptare la noul context. La momentul arestării, majoritatea persoanelor din cadrul grupului investigat erau foarte tinere, fiind studenți sau elevi. De asemenea, în numeroase cazuri, starea materială a familiei s-a înrăutățit considerabil în urma confiscării averii, a colectivizării sau a deportării. De aceea, primele demersuri după ieșirea din închisoare au fost acelea de a găsi un loc de muncă și/sau de a urma o calificare profesională. Problemele ocupaționale și cele legate de accesul în instituțiile de învățământ universitar au fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care, începută în 1948, s-a realizat în diverse forme: închisoare, asasinat, domiciliu forțat, internarea în aziluri psihiatrice, dar și o marginalizare la nivel social a oponenților. Aproximativ un milion de persoane au trecut prin diversele forme de încarcerare (închisoare, deportare sau domiciliu forțat). Dimensiunile represiunii sunt mai vaste, întrucât și familiile acestora au suportat, la rândul lor, unele forme de represiune - interogatorii, percheziții, dificultăți în găsirea sau păstrarea unui loc de muncă, excluderea copiilor din școală sau facultate. Momentele represiunii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
faceri”, să nu mai executăm doar tiranii care „reprezentau voința poporului” și să ne facem mea culpa. În fapt, la toate întrebările puse masei, ea a fost de acord cu răspunsurile, cu măsurile, cu execuțiile, cu trimiterile la Canal, cu deportările, cu desproprietăririle și alte atrocități. „Führerii” au exprimat cu glas tare ceea ce gândea fiecare, dând o formă și o direcție tendinței de a-i găsi pe alții vinovați de frustrarea personală. Fără a face analiza de conținut a discursurilor profund
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dar și a mahalalei sordide, pentru care nu numai ficțiunea lui I. L. Caragiale, ci și decorurile teatrale ale lui Lucian Pintilie sunt un model. În ultimă instanță, cartea este o pledoarie contra izolării confortabile a artistului, dincolo de furtunile istoriei. Memorialul deportărilor în Bărăgan din anii ’50 - Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa, 1994), Deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa și Valentin Sămânță, 1996) -, însemnările despre „anii din urmă” sau despre „strada depozitului”, anatomia
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
lui I. L. Caragiale, ci și decorurile teatrale ale lui Lucian Pintilie sunt un model. În ultimă instanță, cartea este o pledoarie contra izolării confortabile a artistului, dincolo de furtunile istoriei. Memorialul deportărilor în Bărăgan din anii ’50 - Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa, 1994), Deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa și Valentin Sămânță, 1996) -, însemnările despre „anii din urmă” sau despre „strada depozitului”, anatomia „Valahiei de mucava”, ca și studiile privind epoca veche a
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
Lucian Pintilie sunt un model. În ultimă instanță, cartea este o pledoarie contra izolării confortabile a artistului, dincolo de furtunile istoriei. Memorialul deportărilor în Bărăgan din anii ’50 - Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa, 1994), Deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa și Valentin Sămânță, 1996) -, însemnările despre „anii din urmă” sau despre „strada depozitului”, anatomia „Valahiei de mucava”, ca și studiile privind epoca veche a literaturii române, prezente în cartea Între hanger și sofa
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
ș.a. sunt tot atâtea capitole ale unui fals tratat de patologie culturală zonală, în redactarea căruia prozatorul s-a implicat de la debut. SCRIERI: Povestiri cu strada depozitului, București, 1985; Însemnare despre anii din urmă, București, 1989; Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa), București, 1994; Deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa și Valentin Sămânță), Timișoara, 1996; Valahia de mucava, Timișoara, 1996; Decembrie, ora 10, București, 1997; Între hanger și sofa. Literatura în epoca veche
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
patologie culturală zonală, în redactarea căruia prozatorul s-a implicat de la debut. SCRIERI: Povestiri cu strada depozitului, București, 1985; Însemnare despre anii din urmă, București, 1989; Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa), București, 1994; Deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa și Valentin Sămânță), Timișoara, 1996; Valahia de mucava, Timișoara, 1996; Decembrie, ora 10, București, 1997; Între hanger și sofa. Literatura în epoca veche românească, Timișoara, 1998; Tentația Orientului, Pitești, 1998; Apocalipsa 9, Pitești
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
și acceleratorul, AFT, 1989, 4; Vasile Popovici, „Însemnare despre anii din urmă”, F, 1989, 5; Ioan Holban, Exerciții de imaginație, CRC, 1989, 27; Nora Rebreanu, Raportul dialogic, ECH, 1990, 3-4; Simion, Scriitori, IV, 693-702; Țeposu, Istoria, 139-140; Ioana Pârvulescu, Memorialul deportării, RL, 1994, 31; Negoițescu, Scriitori contemporani, 459-461; Ruja, Parte, I, 86-89, II, 57-61; Ruxandra Cesereanu, Deportații, ST, 1995, 3; Eugenia Tudor-Anton, Infernul deportării în Bărăgan, LCF, 1995, 23; Lovinescu, Unde scurte, V, 201-205; Cornel Ungureanu, Cronicarii, actorii și autorii, O
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
Nora Rebreanu, Raportul dialogic, ECH, 1990, 3-4; Simion, Scriitori, IV, 693-702; Țeposu, Istoria, 139-140; Ioana Pârvulescu, Memorialul deportării, RL, 1994, 31; Negoițescu, Scriitori contemporani, 459-461; Ruja, Parte, I, 86-89, II, 57-61; Ruxandra Cesereanu, Deportații, ST, 1995, 3; Eugenia Tudor-Anton, Infernul deportării în Bărăgan, LCF, 1995, 23; Lovinescu, Unde scurte, V, 201-205; Cornel Ungureanu, Cronicarii, actorii și autorii, O, 1996, 7; Andrei Bodiu, Un moralist de sfârșit de secol, VTRA, 1996, 5; Mihai Dragolea, Încercări epice în anii din urmă, VTRA, 1996
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
PREPELIȚĂ, Mihai (19.X.1947, Bahrinești-Cernăuți), poet, prozator și dramaturg. Este fiul unor țărani întorși în locurile de baștină după ani de deportare în Siberia și Kazahstan. Învață la Bahrinești, apoi la Cernăuți și urmează Facultatea de Filologie a Universității din Chișinău, pe care o va absolvi în 1970. Concomitent, este student la Universitatea de Arte din Moscova (1969-1971), funcționând ulterior ca secretar
PREPELIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289010_a_290339]
-
Beniamin Goldmann (Horia Crișan), ucis de poliția politică antonesciană după înapoierea din războiul civil spaniol. E atât de fanatic devotat internaționalismului proletar, încât dă fiului său numele lui Lenin inversat. Născut în Ardealul de Nord, Ninel reușește să se sustragă deportării din aprilie-mai 1944 la Auschwitz, dar va fi capturat, toamna, de poliția maghiară și dus, împreună cu alți tineri evrei, spre vest, până la Székesfehérvár, unde îi ajunge armata roșie „eliberatoare”. Ostașii acesteia îl cotonogesc însă mai rău decât horthiștii. Stabilit sub
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]