4,073 matches
-
Medicația antidepresivă este eficace În aceste cazuri, existând și date asupra eficacității chiar În cazurile de alcoolism neînsoțit de o depresie. Momentul instituirii tratamentului antidepresiv este În continuă dezbatere. În prezent este acceptată ideea că, În cazul În care simptomele depresive persistă mai mult de 2-4 săptămâni, se va institui tratament medicamentos. Există Însă autori care susțin ideea unui tratament mai precoce. Trebuie acordată o atenție deosebită acestor cazuri, Întrucât asocierea consumului de alcool cu antidepresivele poate potența efectele adverse ale
EVALUAREA MANIFESTĂRILOR AGRESIVE LA PACIENTUL CU COMORBIDITATE DEPRESIE-ALCOOLISM. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
vârstă sau de mediul de reședință, nu pot substitui intru totul părinții plecați, deoarece sunt evidențiate o serie de efecte nedorite în rândul copiilor, precum: efecte la nivel fiziologic, psihologic și social, concretizate în: frecvente îmbolnăviri; stări de anxietate; stări depresive; absențe nemotivate; performanță școlară scăzută. În urma analizei rezultatelor obținute, sugerăm posibile căi de continuare a cercetării, cât și unele măsuri de intervenție de factură psihologică, precum inițierea unor programe de instruire a tutorilor, în scopul popularizării unor comportamente parentale eficiente
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
factori, printre care: rolurile parentale sunt roluri specifice părinților și nu bunicilor; bunicii se adaptează mai greu la cerințele situației de maximă tranziție; distanță mare între generații, bunicii țin la ideile lor preconcepute, modificări specifice bătrâneții (înclinație spre stări anxioase, depresive, starea de sănătate precară, schimbarea ierarhiei scării valorice) . Infirmarea celei de-a patra ipoteze evidențiază că nu există diferențe semnificative între turorii din mediul urban și cei din mediul rural. Infirmarea acestei ipoteze se datorează faptului că: părinții și bunicii
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
lucru intens. Aceste aspecte se explică prin faptul că bunicii sunt la o vârstă la care ierarhia valorilor este cu totul alta decât în cazul părinților. Acum pe ei îi satisfac, în mod deosebit, realizările materiale. Modificarea afectivității spre polul depresiv prin: accentuarea laturii introversive (bătrânul este mai închis în sine); scăderea rezonanței afective (supărarea și veselia se sting mai repede); scăderea toleranței la frustrare (mai supărăcios și nerăbdător); scăderea forței de mobilizare emoțională și motivațională; scăderea cenzurii în ceea ce privește controlul emoțional
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
atitudinilor nepoților față de bunicii - tutori. S-au obținut următoarele rezultate: • Înlocuirea părinților de către bunici atrage de la sine apariția unor efecte nedorite în rândul copiilor, precum: efecte la nivel fiziologic, psihologic și social, concretizate în: frecvente îmbolnăviri; stări de anxietate; stări depresive; absențe nemotivate; performanță școlară scăzută. Copiii sunt nemulțumiți de comunicarea cu bunicii, doresc mai multă comunicare cu părinții. Simt că pentru bunici contează mai mult realizarea materială, decât interesul pentru evoluția lor. • Pe viitor nu se întrevede o îmbunătățire a
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
grupul a arătat o ameliorare marcată, mai ales În ceea ce privește simptomele psihotice, În timp ce grupul de control a rămas practic neschimbat. Réactions dépressives Rareori, utilizarea regulată de marijuana poate precipita depresiile reactive sau tulburările nevrotice la utilizatorii debutanți mai ales. Majoritatea reacțiilor depresive sunt de scurtă durată și evoluție spontană, așa cum rezultă din studiile efectuate (Weil, 1970; Kemp, 1970). Reacții de panică Majoritatea reacțiilor adverse la canabis se centrează În jurul reacțiilor de panică, În cursul cărora indivizii Încep să se teamă că mor
TULBURĂRI MENTALE INDUSE DE MARIJUANA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
arunce în fântână.Tatăl minorei a anunțat organele de poliție. Imaginea despre propria persoană 1. părerea despre sine („cum mă văd eu”) : Minora se autopercepe ca fiind o fire altruistă. Raportându-se la evenimentul trăit, A.M.C. manifestă un comportament depresiv. 2. imaginea în colectivitate („cum mă văd ceilalți”): M. consideră că cei din jur nu au o părere favorabilă în ceea ce o privește, cu atât mai mult după experiență trăită. Metodologia folosită Minora s-a prezentat la interviu împreună cu părinții
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
cât și conținutul discursului. În manie expunerea verbală are un caracter expansiv euforic, dominat adesea de asonanțe și putând ajunge la fugă de idei sau verbigerație. Asociațiile sunt sumare, rapide, tematica inconsistentă. În melancolie limbajul este sărac, dominat de teme depresive sau catastrofice, de culpabilitate și suicid. Aceste aspecte, enumerate succint mai sus, exprimă modalitățile variate ale limbajului bolnavilor psihotici și nevrotici. S-a vorbit adesea chiar de un model particular de prezentare-relatare de către bolnavi a suferinței sau transformării personalității lor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
către reverie, imaginativi, tendință către simulare sau suprasimulare; e) Constituția ciclotimică reprezintă tipul înclinat către variații periodice cu caracter opus, ale stării de dispoziție afectivă, fie în plus (bună dispoziție, euforie, excitație maniacală, polipragmazie), fie în minus (dispoziție tristă, stare depresivă, inactivitate ); f) Constituția schizoidă reunește tipurile de indivizi interiorizați, reci, raționali, necomunicativi; g) Constituția epileptoidă se caracterizează printr-un temperament amorf, vâscos, egocentric, impulsiv, cu explozii imprevizibile de mânie, violent, obtuz. Cunoașterea acestor tipuri constituționale somato-psihice, este foarte importantă în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Capgras, care constau în atribuirea de către bolnav a aceleiași identități mai multor persoane care nu seamănă, fizic între ele sau care se aseamănă foarte puțin. Aceste tipuri de iluzii sunt întâlnite în schizofrenia paranoidă, delirurile sistematizate halucinatorii, sindroamele maniacale, sindroamele depresive. b) Iluziile auditive, constau în a identifica diferite zgomote cu sunete de alta natură. Ele apar în cursul parafreniei, în schizofrenia paranoidă și în melancolie. Iluziile auditive trebuie deosebite de interpretările delirante și de halucinațiile funcționale, în care stimulii reali
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conduită, lentoare, apatie, absența fineții sentimentale; b) semne pozitive: impulsivitate, agitație psihomotorie, mișcări coreiforme, neliniște generală, excitabilitate, mergând până la logoree, refuzul de a munci, crize de plâns și de râs, tulburări de somn, erotism, tendința la fugă și vagabondaj, idei depresive și tentative de suicid. Sante de Sanctis denumește aceste stări „distimii” și le clasifică în următoarele două grupe: 1) Stările constituționale în care intră următoarele: a) psihozele maniaco-depresive; b) stările maniacale și depresive intermitente; c) excito-depresia cronică. 2) Stările distimice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
erotism, tendința la fugă și vagabondaj, idei depresive și tentative de suicid. Sante de Sanctis denumește aceste stări „distimii” și le clasifică în următoarele două grupe: 1) Stările constituționale în care intră următoarele: a) psihozele maniaco-depresive; b) stările maniacale și depresive intermitente; c) excito-depresia cronică. 2) Stările distimice simptomatice secundare în care intră: stările post-sifilis ereditar, eredo-alcoolismul, stările post-encefalitice și post-traumatice. Copilul și adolescentul instabil au un profil psihologic particular caracterizat prin următoarele (H. Abramson): - tendința de a se impune și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ce respectă „ordinea” acestora în „scara de gravitate” a tulburărilor psihopatologice. Să vedem, în continuare care sunt principalele caracteristici ale acestor sindroame. 1) Sindromul neurastenic se caracterizează prin scăderea inițiativei, reducerea sferei de interese, scăderea randamentului, iritare disforică sau dispoziție depresivă, cefalee, insomnii, inapetență, labilitate neurovegetativă. 2) Sindroamele afective se caracterizează prin variații de dispoziție emoțional-afectivă, fie de tip depresiv, fie de tip maniacal. În cursul stărilor depresive apar bradipsihia, fenomenele obsesive, ideile delirante de culpabilitate. În stările maniacale apar fuga
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale acestor sindroame. 1) Sindromul neurastenic se caracterizează prin scăderea inițiativei, reducerea sferei de interese, scăderea randamentului, iritare disforică sau dispoziție depresivă, cefalee, insomnii, inapetență, labilitate neurovegetativă. 2) Sindroamele afective se caracterizează prin variații de dispoziție emoțional-afectivă, fie de tip depresiv, fie de tip maniacal. În cursul stărilor depresive apar bradipsihia, fenomenele obsesive, ideile delirante de culpabilitate. În stările maniacale apar fuga de idei, logoreea, agitația psihomotorie, idei delirante difuze, uneori sistematizate sub formă de idei de grandoare. 3) Sindroamele delirante
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin scăderea inițiativei, reducerea sferei de interese, scăderea randamentului, iritare disforică sau dispoziție depresivă, cefalee, insomnii, inapetență, labilitate neurovegetativă. 2) Sindroamele afective se caracterizează prin variații de dispoziție emoțional-afectivă, fie de tip depresiv, fie de tip maniacal. În cursul stărilor depresive apar bradipsihia, fenomenele obsesive, ideile delirante de culpabilitate. În stările maniacale apar fuga de idei, logoreea, agitația psihomotorie, idei delirante difuze, uneori sistematizate sub formă de idei de grandoare. 3) Sindroamele delirante endogene au caracterul net conturat al unui delir
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale acestor sindroame psihopatologice, se desfășoară între acești doi „poli” ai vieții psihice reprezentați prin „normalitatea” și „anormalitatea” psihică. Fig. ms. pg. 182 1) Psihopatii (caracteropatii) 2) Nevroze (sindrom astenic, fobic, obsesiv, anxios, isteric, stări reactive) 3) Boli afective (sindrom depresiv, maniacal, boala afectivă unipolară, PMD) 4) Psihoze endogene 4a) Grupa schizofreniei 4b) Grupa delirurilor sistematizate cronice, simple sau halucinatorii 5) Psihozele simptomatice exogene (delirul, amenția, obnubilarea, stuporul) 6) Epilepsia 7) Psihozele organice (PGP, demențele) 8) Afecțiunile psihosomatice 1 2 3
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acțiunea electivă a noxelor” și „potențialitatea succesiv-graduală a tulburărilor psihopatologice”. În sensul acesta sunt descrise următoarele grupe de tulburări care reprezintă „sindroame psihopatologice” specifice, așa cum se poate vedea în continuare. 1) Sindroamele nevrotice: astenic, anxios, fobie, obsesiv. 2) Sindroamele afective: depresive, maniacale sau mixte (PMD). 3) Sindroamele din grupa schizofreniei: sindromul hebefrenic, catatonic, paranoid, parafrenic, oneiroid. 4) Grupa de sindroame ale psihozelor simptomatice de natură exogenă: delirul, amenția, starea de obnubilare, starea crepusculară, halucinoza verbală. 5) Sindromul epileptic caracterizat prin următoarele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cursul neurasteniei, - în nevroza obsesivo-fobică, - în mod episodic la psihopații psihasteniei, - în stadiul inițial la bolnavii cu hipertensiune arterială, - în stadiul terminal al encefalitei epidemice, - în epilepsie având un caracter paroxistic ca simptom al unei stări disforice, - în cursul fazei depresive a PMD. Din punct de vedere psihanalitic, S. Freud distinge două laturi psihopatologice, la sindromul obsesiv, și anume: a) reacția fobică, înțeleasă ca o formă de apărare a bolnavului împotriva anxietății, ieșită dintr-o sursă inconștientă prin deplasarea acestei anxietăți
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de supraviețuire, - episoadele spectaculare și accidentale ale vieții, cu valoare reactivă, care vor conduce la anumite „fixații caracteriale” patogene. Sindroamele afective Sindroamele psihopatologice afective, cuprind o gamă importantă și largă de manifestări psihice anormale în care intră: sindromul maniacal, sindromul depresiv, instabilitatea psiho-afectivă la copii și tineri, sindromul anxios. Le vom prezenta pe rând în continuare. 1) Sindromul maniacal Sindromul maniacal este o entitate clinică specială și autonomă, un sindrom general de excitație psihomotorie cu o evoluție în general ciclică, adesea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Hipomania, este o stare de excitație maniacală mult atenuată, minoră. Sindromul maniacal poate fi întâlnit în faza maniacală a PMD, în psihozele afective ale bătrânilor, în PGP, în cursul tulburărilor psihice legate de maternitate, în hipertiroidism și hiperfoliculinism. 2) Sindromul depresiv Sindromul depresiv constă într-o scădere trecătoare sau durabilă a stării de dispoziție psihică sau a tonusului psihic. În cadrul sindromului depresiv se notează existența a două componente clinice: una de natură fizico-somatică și alta de natură psiho-afectivă. Componenta fizico-somatică se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o stare de excitație maniacală mult atenuată, minoră. Sindromul maniacal poate fi întâlnit în faza maniacală a PMD, în psihozele afective ale bătrânilor, în PGP, în cursul tulburărilor psihice legate de maternitate, în hipertiroidism și hiperfoliculinism. 2) Sindromul depresiv Sindromul depresiv constă într-o scădere trecătoare sau durabilă a stării de dispoziție psihică sau a tonusului psihic. În cadrul sindromului depresiv se notează existența a două componente clinice: una de natură fizico-somatică și alta de natură psiho-afectivă. Componenta fizico-somatică se caracterizează prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihozele afective ale bătrânilor, în PGP, în cursul tulburărilor psihice legate de maternitate, în hipertiroidism și hiperfoliculinism. 2) Sindromul depresiv Sindromul depresiv constă într-o scădere trecătoare sau durabilă a stării de dispoziție psihică sau a tonusului psihic. În cadrul sindromului depresiv se notează existența a două componente clinice: una de natură fizico-somatică și alta de natură psiho-afectivă. Componenta fizico-somatică se caracterizează prin activitate redusă, gesturi limitate și puține, mimică precară cu aspect trist, bolnavul se mișcă încet, puțin sau preferă să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu caracter afectiv se adaugă, adesea tulburări din sfera gândirii, de tipul unui „delir melancolic” (idei de culpabilitate și autoacuzare, idei de ruină, sărăcie, doliu, idei ipohondrice, idei de negație). Un aspect caracteristic, care apare destul de constant asociat în sindromul depresiv, sunt ideile de suicid sau tentativele de suicid. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul depresiv poate lua aspecte clinico-psihiatrice diferite, în raport cu conținutul. În sensul acesta se descriu următoarele tipuri: a) Sindromul melancolic caracterizat prin depresie gravă, imobilitate motorie, bradipsihie, anxietate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
idei de culpabilitate și autoacuzare, idei de ruină, sărăcie, doliu, idei ipohondrice, idei de negație). Un aspect caracteristic, care apare destul de constant asociat în sindromul depresiv, sunt ideile de suicid sau tentativele de suicid. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul depresiv poate lua aspecte clinico-psihiatrice diferite, în raport cu conținutul. În sensul acesta se descriu următoarele tipuri: a) Sindromul melancolic caracterizat prin depresie gravă, imobilitate motorie, bradipsihie, anxietate, delir melancolic, sindrom Cottard; b) Sindromul depresiv-anxios este forma în care din punct de vedere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
depresie gravă, imobilitate motorie, bradipsihie, anxietate, delir melancolic, sindrom Cottard; b) Sindromul depresiv-anxios este forma în care din punct de vedere psihopatologic predomină, alături de depresivitate, o stare marcată de neliniște anxioasă; c) Sindromul ipohondriac este marcat de asocierea la starea depresivă a cenestopatiilor și ideilor ipohondrice; d) Sindromul asteno-depresiv, este forma care asociază depresivității o stare marcată de astenie cu bradikinezie și bradipsihie; e) Sindromul de depersonalizare este tulburarea psihopatologică ce asociază depresiei, tulburări de depersonalizare, idei de imortalitate și suferință
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]