863 matches
-
transformă în tradafiriu cerul cenușiu. La sosirea trenului s-au îmbrățișat. Radu urcă în tren și rămase la fereastră, fluturându-și mâna, până ce nu-și mai văzu tatăl. într-o zi cenușie a sfârșitului de noiembrie, una din zilele care deprimă și aduce o stare de apatie multora dintre oameni, în gara Sibiu, în jurul amiezii printre puținii călători, un bărbat și o femeie, puțin agitați urmăreau pe tabla de pe peretele din sala de la intrare, pe care era înscris mersul feroviar
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de plăceri și delicii. Am simțit dintr-odată dorința impetuoasă de a mă prosterna la picioarele acestei femei. Era o dorință pe care o resimțeam atât de viu, oricât aș fi vrut eu să Îi neg realitatea, și asta mă deprima atât de tare Încât Îmi venea să plâng ca un copil Încuiat afară, În frig și Întuneric. Dorința asta mă trăgea undeva În jos. Simțeam că mă va arunca undeva departe de mine, de unde nu mă vor putea salva nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aceeași măsură în care depindea de el. Se uitaseră la el năuci și își dăduse seama că, pur și simplu, nu înțelegeau. Nu fuseseră învățați ce înseamnă să ai o reputație; conceptul acesta era paralel cu ei. Gândul acesta îl deprimase și intenționase să scrie despre asta la Ministerul Educației, să le sugereze ca tinerii batswana să fie educați în spiritul ideilor de bază ale moralității, dar scrisoarea, odată așternută pe hârtie, sunase atât de pompos încât luase hotărârea să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lui Hungry Hop, care ajunseseră acum să bată regulat cu pumnii în ușa băii, strigând „Ce faci acolo?“, își dădură destul de rapid seama că se întâmplase ceva foarte rău. Baia se golea de provizii. Oare Hungry Hop era așa de deprimat și de tulburat că își petrecea ore în șir aruncând lucrurile în toaletă și trăgând apa după ele? Dar canalul de scurgere nu ar fi putut să faca față unui asemenea aflux de ofrande și oare unde era tricoul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
el însuși o reacție favorabilă sau defavorabilă. Iată că impulsurile inconștiente ale corpului lui Ashargin foloseau și ele la ceva. După un minut-două, absorbea alimente care aveau un gust familiar și satisfăcător pentru papilele lui Ashargin. Începea să se simtă deprimat pentru cele întâmplate. Era greu să participi la o experiență atât de umilitoare fără să te încerce în sinea ta sentimentul că participi efectiv la ea. Și ce era mai rău era că nu putea să facă pe moment nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în poziția lui Madrisol să-i ceri informații pentru prințul Ashargin. Dar își aminti asprimea interlocutorului său când îl chemase de pe Venus. Se potrivea. Și încă cum... Își regăsi vocea. - Vă implor, zise, să-i contactați imediat - personal. Opri comunicația, deprimat Planul disperat al lui Crang nu era ultima soluție, ci singura soluție. Și totuși nu! Paleol va executa pe toți locuitorii palatului: Nirena, Patricia, Crang... Gosseyn se calmă. La ce bun să se gândească la toate astea? Dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
prins un mic pendul deasupra părții de jos a încheieturii. L-a privit o vreme cum se învârtește și se răsucește înapoi, înainte de a decreta că încărcătura de electricitate de care dădeam dovadă indica faptul că mă simțeam neobișnuit de deprimat și că mă neliniștea ceva. Era un mic spectacol impresionant, dar fără îndoială lipsit de riscuri, dat fiind că majoritatea oamenilor care se internau în clinică erau probabil deprimați sau neliniștiți în legătură cu ceva, fie chiar și numai în legătură cu nota de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
așteptau, era unul de-al lor, chiar dacă rătăcit. Strîmtorați, cei mai mulți dintre ei, mereu datori, băuți uneori, cînd nu erau pe motociclete, extaziați de drogurile lor ușoare, nu toți, dar destui, arțăgoși, nu peste măsură, doar dacă le dădea cineva motiv; deprimați, unii, gata, Într-un moment de maximă luciditate, să se sinucidă, făcuseră cîțiva asta. Trăiau periculos, dar numai așa simțeau - ori numai li se părea - că sînt Ei. Thomas devenise eL, În scurtă vreme și L avea să devină minuscul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bancă, lângă ea: —Julie, ai înnebunit de-a binelea. De ce te-ai apucat din nou să furi? Evident, pentru că îmi doream noua Hermès Birkin, știi, aia din piele de struț, roz-pal, cu bordură albă. Gândul că nu o am mă deprima, răspunse ea cu falsă inocență. — Și, mă rog, de ce nu ai cumpărat-o, pur și simplu? Doar îți poți permite. Nu poți să „cumperi, pur și simplu“ o Birkin! Are o listă de așteptare de trei ani. Asta dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
început să se poarte din nou ciudat. Întotdeauna spunea cât de mult urăște aniversările, deoarece, atunci când era mic, mama lui nu-și amintea niciodată de ziua lui. (Partea bună e că asta reprezenta o binecuvântare pentru meseria lui, fiindcă îl deprima. Toate secretarele superbe de la agenția care-l impresaria pe Zach îi spuneau ce important e să fie cât mai deprimat dacă vrea să obțină fotografii bune.) I-am zis că-i fac cinste cu un prânz la Harry’s Bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Dar, în general, orice îmi spunea ea sau altcineva mă făcea să mă simt și mai rău. Ca atunci când mi-a zis: „Oricum, nu era de nasul lui o fată atât de minunată și frumoasă ca tine“. Asta m-a deprimat până peste poate. Este exact genul de frază de consolare pe care o spun eu fetelor deloc minunate sau frumoase, atunci când prietenii lor le dau papucii. Nu am ieșit din camera de oaspeți a lui Julie trei zile încheiate. Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la prețul de 332 000$, deoarece auzise că Roman Polanski i-a dăruit frumoasei și tinerei sale soții franțuzoaice un inel asemănător. Nu l-a purtat niciodată pentru că e asigurat doar dacă e ținut în seif. Hotelul Ritz m-a deprimat mai mult decât unele dintre cele mai neinspirate toalete ale Laurei Bush. Duré nici nu mă băga în seamă. Cameristele îmi aruncau priviri compătimitoare chiar și atunci când le dădeam bacșiș câte o bancnotă de 50 de euro împrumutată din portofelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tenul. —Iâââh! făcu el. Un coș. Ai fost recent în Europa? — Da, i-am răspuns, gândindu-mă că omul ăsta poate-i chiar un geniu. —Acnee declanșată de zborul cu avionul. Nimeni nu scapă de asta. E ultimul răcnet. Ești deprimat, ești stresat, zbori în jurul lumii ca o muscă fără cap, nu faci față schimbării de fus orar, hormonii tropăie și - bang! - iată acneea de zbor. Știi că toate supermodelele vin direct la mine când coboară din cursa Air France de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lași aici? A tras pe dreapta. Am sărit din mașină. Dar ai spus c-ai terminat articolul! spuse Jazz. —Ne vedem diseară, i-am răspuns și am luat-o pe jos spre hotel. Tocmai când începusem să nu mai fiu deprimată de episodul acela, m-a năpădit amintirea mutrei aspre și dezaprobatoare a lui Charlie în barul de la Ritz. El e în stare să-mi schimbe cu 180 de grade dispoziția spre Advil. Mai rău, povestea cu mine și Eduardo trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Hendaye, pentru a fi mai aproape de ținutul natal. „Desțărarea“ sa va dura până în 1930. A fost o perioadă extrem de dură în viața lui Unamuno. Dacă lunile petrecute în Fuerteventura, pământ spaniol, nu-i alteraseră speranța, șederea la Paris l-a deprimat profund, se simțea izolat într-o lume a inteligenței literaturizate și a tropismelor mundane, zăcea ore în șir întins pe patul din camera sa de hotel ieftin visându-și Spania, așteptând frenetic vești din țara sa și scriind o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu trebuie să spui nimic din ceea ce nu dorești. Refuzi pur și simplu întrebările despre care crezi tu că sunt periculoase. A vorbit prima. Doar câteva cuvinte. - Am avut o viață grea de care nu vreau să-mi amintesc, mă deprimă. Am stat închise în casă, nici la cumpărături nu ne lăsau. Face o figură lividă. Am rămas între patru pereți. Atât. Jowida spune mai multe. - Am făcut parte dintr-o rețea care dădea lecții private pe ascuns, la mine acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
caut din ochi shuttle de aeroport. Știam că după venirea lui se termină „venirile,” că se pregătește întoarcerea acasă. Și acasă are sensuri atât de complexe. Știu bine că starea paradiziacă urmează să aibă un deadline și probabil m-am deprimat fiindcă toate sentimentele mele sunt amestecate și sincer cred cu tărie că în România lumea se conturează și s-a conturat mai mult pentru mediocri și proști (în comunism), pentru escroci și șmecheri (în tranziție). Că oameni care îmi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
reflecteze destul, se întâmplă adesea, credem că putem afirma că n-are rost să așteptăm concluziile numai pentru că ne-am oprit în mijlocul drumului care duce la ele. Cipriano Algor traversă rapid Centura Verde, n-aruncă nici o privire câmpiei, întotdeauna îl deprimase spectacolul monoton al întinderilor de plastic, cenușii de la natură și întunecate de murdărie, în starea sufletească de acum e ușor de ghicit ce efect ar avea asupra lui contemplarea deșertului. La fel ca cel care odată a ridicat tunica binecuvântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Luke. Să‑mi vărs toate supărările, iar el să mă îmbrățișeze lung și necritic. Să‑mi spună că pierderea e a lor, nu a mea, cum mi‑ar fi spus ai mei sau Suze. Dar în loc de asta, el m‑a deprimat și mai tare. Are dreptate; mi‑am ratat toate șansele, nu? Am avut șanse pentru care alții ar face moarte de om, și mi‑am bătut joc de ele. Michael aprobă din cap, grav. — Se întâmplă, zice. Din păcate, idioții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pensie penibilă. Spre norocul ei, n-au avut copii, așa că a înfiat blocurile la parterul cărora a locuit și a funcționat ca portăreasă. Are 80 de kilograme, în viu, dimineața și 82 seara, înainte de culcare. Nu se cântărește niciodată - o deprimă. Lionel îi deschide. Înainte să apuce s-o blocheze, Agnès e în garsonieră. Închide ușa în urma ei și-i spune: — Domnule Lionel, nu m-așteptam la atâta nerecunoștință din partea dumneavoastră. Eu, care... despre dumneavoastră... cu oricine am vorbit... Zău, nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al acestui martor să-l fi descumpănit pe agitatul intrus. Continua încăsă peroreze, să gesticuleze, să pompeze vorbe, neobosit, dar plictisul vizibil pe mutra lucidului canin îl deprima, simțea că va ceda curând, decis să cedeze. Mâine, gata! Nu, mâine e vineri, mâine ne odihnim. Poimâine, sâmbătă, ziua sacră, eliberarea. Sâmbătă, gata, s-a terminat! Dimineața de sâmbătă plutea într-o ceață fină, o pânză de tifon în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
M.Marosin și W.Siegfried (excelînd printr-un rafinament cam de burjui), Sorana Coroamă (sora ghinionistului Plăcințeanu, ucis de Securitate la ordinul lui Dej) ș.a.m.d. Clody Bertola povestește În dialogurile din La vie en rose că artistul era deprimat În acea perioadă și ea a fost unul dintre colegii care l-au susținut moral, ajutîndu-l să continue lupta. Poate și acesta e unul dintre motivele pentru care marele creator s-a Însurat cu celebra actriță (care avea să devină
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
americană și spunea ceva de genul: „ne uram cum numai la Operă pot să se urască doi artiști”. Pot completa, spunând că În teatru cuantumul urii este de multe ori, egal. Am avut momente În care atmosfera din teatru mă deprima atât de tare, Încât nu știam dacă mai pot supraviețui. La propriu! Probabil că toți creatorii au trecut prin asta! - Haideți să revenim la regizorul Bogdan Ulmu. Cum v-ați descrie din această perspectivă? - În viața mea au fost, la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nostru, întinde mâna și îi atinge umărul lui Davey. El se întoarce și zâmbește plin de căldură. O fată, zic. Davey, ticălosule! Și-a găsit o prietenă și nu mi-a spus! Și-a închipuit poate că m-ar fi deprimat și mai rău. Și cred că a avut dreptate. De fapt, în afară de Davey, toți prietenii mei au pe cineva. Dacă și el s-ar îndrăgosti, m-aș sinucide. Îmi amintesc că și Daisy, cea mai bună prietenă a mea, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dacă voia doar să se folosească de mine, dar am avut impresia clară că dorea s-o scarpin eu de fiecare dată când o mânca în fund, chiar dacă ar fi măritată cu Barney. Uite pentru ce fel de femeie mă deprimasem eu atât - una care se mărită cu unul dintre frați și speră să se tăvălească și cu celălalt. Dacă s-ar fi măritat cu mine? Și-ar fi făcut de cap cu Barney de fiecare dată când nu eram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]